ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6516/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/05.09.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Management Resurse Umane, a solicitat anularea actului administrativ nr. 2830/24.05.2018 emis de pârât precum și dispozițiile Anexei nr. 6 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016 în baza căruia i s-a comunicat, la memoriul său, actul administrativ contestat.

Prin Sentința nr. 1273 din 11.12.2018, a fost admisă excepția inadmisibilității și respinsă acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate.

Prin Decizia nr. 313/01.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost trimisă spre rejudecare.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 564 din data de 12.09.2019, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în rejudecare, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal. A declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "anulare act administrativ - fiscal" formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Management Resurse Umane, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru pronunțarea acestei soluții, tribunalul a reținut în raport de împrejurarea că actele contestate au fost emise de o autoritate publică centrală și nefiind vorba de taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, competența de soluționare revine secțiilor de contencios administrativ și fiscal din cadrul curților de apel în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 89 din data de 23.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Suceava.

S-a dispus suspendarea din oficiu a judecății cauzei având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Management Resurse Umane și s-a trimis dosarul la Înalta Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

A reținut curtea de apel potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. că la termenul de judecată din data de 29.11.2018 prima instanță s-a considerat legal învestită să soluționeze cauza.

Totodată s-a reținut că, ulterior, prima instanță, după casarea cu trimitere a dosarului, cu încălcarea caracterului interlocutoriu al încheierii din data de 29.11.2018 și cu încălcarea termenului în care poate fi invocată necompetența materială (intervenind decăderea- art. 185 C. proc. civ.), a invocat excepția necompetenței materiale, necompetență care nu mai putea fi invocată în acest stadiu procesual, prima instanță rămânând definitiv învestită.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Dispozițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, în mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

Aceste prevederi legale referitoare la regimul de invocare a excepției de necompetență de ordine publică și la modalitatea sa de soluționare reprezintă o consacrare a principiului celerității procesului civil, fiind instituite limitele procedurale referitoare la posibilitatea și momentul invocării excepției, la obligația judecătorului de a verifica din oficiu competența instanței sesizate și de a consemna în încheiere interlocutorie cele reținute referitor la competență.

Or, în acord cu cele reținute de curtea de apel, instanța învestită cu regulatorul de competență constată că termenul până la care se putea invoca necompetența tribunalului a fost depășit în primul ciclu procesual, nefiind acceptat ca în urma casării soluției atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare să se nască un nou moment, acest lucru contravenind scopului urmărit de legiuitor prin instituirea normelor de drept mai sus enunțate.

Totodată, mai reține Înalta Curte că și dispozițiile art. 501 din C. proc. civ. privind judecata cauzei în fond după casare susțin aceleași argumente, rejudecarea având loc "în limitele casării", încheierea interlocutorie din data de 29 noiembrie 2018 intrând în puterea lucrului judecat sub aspectul stabilirii instanței competente material.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Management Resurse Umane în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2019.

GGC - GV