ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6501/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 27 decembrie 2016, reclamantul A. a formulat contestație împotriva raportului de evaluare înregistrat la Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate sub nr. x/15 noiembrie 2016, solicitând anularea acestuia.

În raportul de evaluare nr. x din 15 noiembrie 2016 întocmit de inspecția de integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, s-au reținut: existența unei stări de incompatibilitate, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2004, având în vedere că în timpul exercitării mandatului de viceprimar în cadrul Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, în perioada 5 iunie 2013 - 29 ianuarie 2014, contestatorul a ocupat simultan funcția de membru în consiliul de administrație al următoarelor instituții publice: Colegiul Național de Informatică Matei Basarab, Colegiul Economic, Liceul de Arte B., respectiv Clubul Sportiv Școlar Râmnicu Vâlcea; existența unei stări de incompatibilitate, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2014, având în vedere că în timpul exercitării mandatului de viceprimar în cadrul Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, în perioada 5 iunie 2013 - 29 ianuarie 2014, contestatorul a ocupat simultan funcția de șef serviciu la Serviciul verificare cereri de finanțare din cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, instituție în care era angajat cu contract individual de muncă.

Prin Sentința civilă nr. 53/F-cont din 20 martie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

S-a dispus anularea în parte a Raportului de evaluare nr. x din 15 noiembrie 2016 întocmit de inspecția de integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, cu privire la constatarea stării de incompatibilitate a contestatorului A. între funcțiile deținute de acesta, de viceprimar al municipiului Vâlcea și aceea de membru în Consiliile de Administrație ale Colegiului Național de Informatică "Matei Basarab" Râmnicu Vâlcea, Colegiului Economic Râmnicu Vâlcea, Liceului de Arte "B." Râmnicu Vâlcea și Clubului Sportiv Școlar Râmnicu Vâlcea pe perioada 5 iunie 2013 - 29 ianuarie 2014.

A fost respinsă contestația cu privire la constatarea, de inspecția de integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, a stării de incompatibilitate dintre funcția de viceprimar al municipiului Râmnicu Vâlcea și cea de angajat cu contract individual de muncă în cadrul Serviciului Verificare Cereri de Finanțare-Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Vâlcea-din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală de Pescuit (actualmente Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Vâlcea din cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor rurale) pe perioada 5 iunie 2013 - 26 iunie 2016, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 53/F-cont din 20 martie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au formulat recursuri reclamantul A. și pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru motive ne nelegalitate și netemeinicie.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 17 decembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Ambele recursuri declarate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a legii de către prima instanță pentru partea din hotărâre care a fost acțiunea a fost admisă, respectiv respinsă, fiecare parte criticând ca nelegală soluția de admitere în parte pentru partea din raportul de evaluare față de care "a căzut în pretenții".

Recursul declarat de recurenta-reclamantă ANI, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. critică ca nelegală soluția de admitere în parte a acțiunii și de anulare în parte a raportului de evaluare nr. x din 15 noiembrie 2016 în ceea ce privește înlăturarea situației de incompatibilitate cu pârâtele la deținerea simultană de către reclamant a calității de viceprimar și aceea de membru în consiliu de administrație a unor instituții de învățământ din sistemul public.

Se invocă de către recurenta-pârâtă faptul că în mod nelegal prima instanță a înlăturat această situație de incompatibilitate a reclamantului prevăzută de art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003 și a făcut o aplicare nelegală a dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 1/2011 astfel cum au fost modificate prin O.G. nr. 49/2014. Aceasta deoarece, prin norma de modificare a legii educației, categoria viceprimarilor nu a fost exclusă de la aplicarea incompatibilităților prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) în privința instituțiilor învățământului de stat, ci numai primarul sau un reprezentant poate face parte.

Se mai invocă greșita interpretare și aplicare în timp a legii în ceea ce privește reținerea primei instanței cu privire la momentul intrării în vigoare a textului de modificare prevăzută de O.U.G. nr. 49/2014 prin raportare la momentul declanșării activității de evaluare.

În cauză starea de incompatibilitate poate fi reținută până la data intrării în vigoare a actului normativ de modificare având în vedere că perioada de evaluare a reprezentat-o 10 iunie 2013 - 26 iunie 2016 iar funcția de viceprimar a fost deținută din data de 5 iunie 2013 și până la data emiterii raportului de evaluare, simpla deținere a celor două calități fiind suficientă pentru a exista situația de incompatibilitate reglementată de dispozițiile art. 87 lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și rejudecarea în sensul respingerii acțiunii și menținerii raportului de evaluare pentru ambele situații de incompatibilitate reținută respectiv art. 87 lit. c) și d) din Legea nr. 161/2003.

Recursul declarat de recurentul-reclamant A. se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a legii în ceea ce o privește reținerea situației de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea 161/2003 prevede următoarele:

"Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu [...]:

c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia;

Se arată că în mod nelegal prima instanță a apreciat că starea de incompatibilitate nu este înlăturată prin suspendarea de drept intervenită în baza art. 49 - 50 din C. muncii, respectiv pe motiv că reclamantul a fost ales în funcția de viceprimar, funcție în cadrul autorității executive locale conform HOT. nr. 153 din 5 iunie 2013 a Consiliului Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea.

Se arată că în mod nelegal prima instanță nu a ținut cont de efectele suspendării de drept a contractului de muncă considerând suspendarea un incident și apreciind nelegal în sensul că numai înaintarea contractului de muncă era de natură a înlătura situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 2003.

Se invocă faptul că aprecierea nelegală în sensul că în cazul raportului de muncă suspendat se menține incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 reprezintă o încălcare a prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituția României potrivit căruia "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit".

Se solicită de reclamant admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și anulării în totalitate a raportului de evaluare inclusiv și cu privire la situația de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

La dosar părțile au depus întâmpinări față de recursurile declarate, solicitând fiecare respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă respectiv recurentul-reclamant.

Prin întâmpinarea depusă de recurentul-reclamant se apreciază ca legală sentința atacată în ceea ce privește înlăturarea situației de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și anularea raportului de evaluare sub acest aspect.

Prin întâmpinarea depusă de recurenta-pârâtă față de recursul declarat e recurentul-reclamant se solicită respingerea recursului apreciindu-se că în mod corect prima instanță a menținut situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 pe motiv că suspendarea contractului de muncă nu înlătură situația de incompatibilitate reținută în raportul de evaluare.

Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate Curtea le apreciază pe ambele ca întemeiate, în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 161/2003.

Curtea apreciază, prin considerente comune ambele recursuri ținând cont de obiectul comun al acțiunii, că în cauză sentința atacată este nelegală, fiind anulat nelegal raportul de evaluare în ceea ce privește situația de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 sub acest aspect fiind întemeiat recursul declarat de recurenta-pârâtă și menținută în mod nelegal situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, sub acest aspect fiind fondat recursul declarat de recurentul-reclamant.

În rejudecare pe situația de fapt Curtea constată următoarele:

Recurentul-reclamant a făcut obiectul verificării autorității competente în calitatea sa de viceprimar al municipiului Râmnicu Vâlcea perioada supusă verificării fiind 10 iunie 2013 - 26 iunie 2016.

Prin raportul de evaluare înregistrat sub nr. x din 15 noiembrie 2016 s-a constatat existența în ceea ce-l privește pe reclamant a două situații de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 161/2003.

Prima situație reglementată de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 viza starea de incompatibilitate dintre funcția de viceprimar și cea de angajat cu contract de muncă pe perioada 5 iunie 2013 - 26 iunie 2016.

A doua situație de incompatibilitate reglementată de dispozițiile art. 887 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 viza starea de incompatibilitate între funcțiile de viceprimar și cea ce membru în consiliile de administrație ale unor instituții de învățământ de stat în perioada 5 iunie 2013 - 29 ianuarie 2014.

Analizând sentința atacată, Curtea apreciază că recursul declarat de recurentul-reclamant este fondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile existenței situației de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 deoarece lipsește unul din elemente respectiv exercitarea unei activități în calitate de angajat cu contract individual de muncă. Acesta deoarece suspendarea contractului individual de muncă, suspendare de drept care a intervenit la 6 iunie 2013, conform art. 49 - 50 din C. muncii ca urmare a alegerii reclamantului în funcția de viceprimar a reprezentat nu doar un incident în existența contractului de muncă.

Suspendarea de drept a contractului de muncă a determinat încetarea temporară și a calității de angajat cu contract de muncă a reclamantului care are calitatea aleasă de viceprimar a înțeles cu bună credință să înceteze exercitarea unei activități salarizate în baza contractului individual de muncă și astfel să evite situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Art. 49 alin. (2) Codul muncii prevede că:

"Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator".

Prin suspendarea raporturilor de muncă și încetarea plății salariului, încetează temporar și caracterul de activitate remunerată a activității desfășurate în baza contractului individual de muncă, încetând astfel și rațiunea cazului de incompatibilitate.

Suspendarea raportului de muncă are drept efect încetarea obligației de plată a salariului în schimbul muncii depuse, iar pe perioada în care un contract individual de muncă este suspendat nici funcția care face obiectul lui nu se exercită, nici activitățile nu se desfășoară și nici remunerația nu se primește.

O altă interpretare a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 ar nesocoti spiritul acestui act normativ. Din titulatura Legii nr. 161/2003 și ansamblul normelor legale conținute de aceasta rezultă scopul, finalitatea pe care a urmărit-o legiuitorul atunci când a adoptat acest act normativ, respectiv o garanție pentru exercitarea funcției publice, în condiții de imparțialitate și transparență, cu scopul protejării interesului public.

Rațiunea instituirii regimului incompatibilităților este aceea de a preveni apariția unor situații în care exercitarea simultană a două sau mai multe funcții de demnitate publică și în domeniul privat, ar putea influența decizia pe care un oficial o adoptă în exercitarea competențelor sale legale.

Or, în situația în care cele două funcții nu au fost exercitate simultan, iar contractul de muncă încheiat de persoana aleasă era suspendat este greșit a se reține incidența unui caz de incompatibilitate.

Curtea apreciază că interpretarea primei instanței în sensul că numai încetarea contractului individual de muncă era de natură a înlătura situația de incompatibilitate și nu suspendarea sa, este nelegală și restrictivă. Aceasta deoarece situația de incompatibilitate poate fi generată, în cazul angajatului cu contract individual de muncă de posibilitatea exercitării concomitentă a două funcții o funcție politică aleasă cea de viceprimar și o funcție în domeniul privat cu contract individual de muncă, funcții care nu au fost exercitate și același timp, deoarece contractul de muncă a fost suspendat pe perioada temporară în care a exercitat funcția de viceprimar.

A impune reclamantului să-și înceteze contractul individual de muncă și a nu recunoaște efectele suspendări în ceea ce privește situația de incompatibilitate reprezintă, în opinia Curții, o apreciere nelegală a primei instanțe care a menținut nelegal prin soluția dispusă situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

În opinia Curții ca instanță de recurs, în cauză raportul de muncă fiind suspendat conform art. 50 lit. e) din codul muncii nu a existat situația de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

În consecință recursul reclamantului este fondat, fiind nelegală sentința și raportul de evaluare sub aspectul stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1)lit. c) din Legea nr. 161/2003, respectiv dintre funcția de viceprimar al Municipiului Râmnicu Vâlcea și cea de angajat cu contract de muncă pe perioada 5 iunie 2013 - 26 iunie 2016.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă ANI acesta este apreciat de Curte ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile interpretării și aplicării greșite a legii de către prima instanță în ceea ce privește analiza situației de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Curtea apreciază că în mod nelegal prima instanță a anulat în parte raportul de evaluare și a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența constatării stării de incompatibilitate între funcția de viceprimar al Municipiului Râmnicu Vâlcea și cea de membru în consiliile de administrație ale unor instituții de învățământ de stat pe perioada 5 iunie 2013 - 20 ianuarie 2014, incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Sentința atacată este nelegală sub acest aspect fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 coroborat cu dispozițiile art. 96 din Legea nr. 1/2011 astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 49/2004 intrată în vigoare la data de 26 iunie 2014.

Nelegalitatea sentinței atacate, cu privire la această situație de incompatibilitate privește atât încadrarea greșită a recurentului -reclamant în categoria exclusă de la aplicarea cazului de incompatibilitate cât și în ceea ce privește aplicarea în timp a dispozițiilor O.U.G. nr. 49/2014.

Fapt de necontestat reclamantul a fost verificat sub aspectul existenței unor situații de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 161/2003 în calitatea sa de viceprimar al Municipiului Râmnicu Vâlcea în perioada 5 iunie 2013 - 26 iunie 2016 respectiv 5 iunie 2013 - 29 ianuarie 2014.

În mod greșit prima instanță a apreciat că modificarea Legii nr. 1/2011 prin O.U.G. nr. 49/2014 este aplicabilă în cauză respectiv că vizează și categoria viceprimarilor de la aplicarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 în condițiile în care modificarea îi viza doar pe primari, categoria viceprimarilor nefiind exclusă de la aplicarea incompatibilităților prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 167/2003. În baza acestui text aplicabil în consiliul de administrație al instituțiilor de învățământ vizate nu poate participa viceprimarul, prezența acestuia nefiind obligatorie. Este obligatorie prezența în consiliul de administrație a unui reprezentant al Consiliului local, calitate care o poate avea orice consilier local cu excepția viceprimarului, care are interdicția legală expres prevăzută, deși are și calitatea de consilier local.

În opinia Curți în consiliile de administrație al unităților publice de învățământ nu poate face parte viceprimarul nici din calitatea de reprezentant al primarului, nici din calitatea de reprezentant al Consiliului local.

În al doilea rând Curtea apreciază ca nelegală sentința de fond și sub aspectul aplicării în timp a dispozițiilor O.U.G. nr. 49/2014.

Aceasta deoarece modificările la Legea nr. 1/2011 aduse prin O.U.G. nr. 49/2014 nu sunt aplicabile pentru situații ivite anterior modificării textului de lege și a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014, iar în cauză perioada verificată pe dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 era anterioară modificării normei, respectiv viza perioada 5 iunie 2013 - 29 ianuarie 2014.

Conform regulilor generale de drept privitoare la aplicarea în timp a legii, legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta neavând putere retroactivă.

De asemenea, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.

Astfel, starea de incompatibilitate poate fi reținută până la data intrării în vigoare a actului normativ de modificare, având în vedere faptul că perioada de evaluare a intimatului a decurs între 10 iunie 2013 - 26 iunie 2016, iar funcția de viceprimar era deținută din data de 5 iunie 2013 și până la data emiterii raportului de evaluare.

Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va admite ambele recursuri, va casa sentința atacată și rejudecând în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Va admite în parte acțiunea formulată de recurentul-reclamant și va anula Raportul de evaluare din 2016 cu privire la situația de incompatibilitate prevăzută la art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Va respinge acțiunea cu privire la constatarea incompatibilității contestatorului cu privire la incompatibilitatea prevăzută la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 vizând perioada 5 iunie 2013 - 29 ianuarie 2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate și de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței nr. 53/F-cont din 20 martie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Admite în parte acțiunea formulată de recurentul - reclamant și anulează Raportul de evaluare nr. x din 15 noiembrie 2016 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, cu privire la starea de incompatibilitate dintre funcția de viceprimar al municipiului Râmnicu Vâlcea și cea de angajat cu contract individual de muncă în cadrul Serviciului Verificare Cereri de Finanțare-Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Vâlcea-din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală de Pescuit (actualmente Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Vâlcea din cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor rurale) pe perioada 5 iunie 2013 - 26 iunie 2016, prevăzută la art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003

Respinge acțiunea cu privire la constatarea stării de incompatibilitate a contestatorului A. între funcțiile deținute de acesta, de viceprimar al municipiului Vâlcea și aceea de membru în Consiliile de Administrație ale Colegiului Național de Informatică "Matei Basarab" Râmnicu Vâlcea, Colegiului Economic Râmnicu Vâlcea, Liceului de Arte "B." Râmnicu Vâlcea și Clubului Sportiv Școlar Râmnicu Vâlcea pe perioada 5 iunie 2013 - 29 ianuarie 2014, prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2019.

GGC - LM