ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La data de 28 noiembrie 2011, la Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, a fost înregistrată plângerea formulată de numiții N.M. și N.C. împotriva magistratului P.I.L., judecător în cadrul Tribunalului Comercial Argeș, a grefierului L.R. din cadrul aceleiași instanțe și a avocaților S.R. și I.C., ambii din cadrul Baroului Argeș, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 257, art. 246, art. 248, art. 290 și art. 291 C. pen. S-a arătat, în fapt, că N.M. a dorit să cesioneze părțile sociale pe care le deținea la SC M.M.B. SRL, ocazie cu care s-a încheiat Contractul de cesiune din 7 mai 2009, având ca obiect cesiunea părților sociale către B.M.D., cedentul primind în schimb un imobil, casă și teren, situată în comuna Nucșoara, jud. Argeș.

Acest imobil fusese achiziționat pe societate, în rate prin B.T., cedentul N.M. angajându-se să restituie împrumutul conform celor două contracte încheiate la BNP C.I., în aceeași zi cu contractul de vânzare-cumpărare, ocazie cu care a achitat suma de 42.500 euro. Ulterior, constatând că a fost înșelat întrucât i-a fost vândut doar terenul, nu și construcția edificată pe acesta, petiționarul N.M. a solicitat în instanță anularea tuturor contractelor menționate, formându-se astfel Dosarul nr. 1514/1259/2009 al Tribunalului Comercial Argeș, repartizat pentru soluționare fiind magistratul judecător P.I.L. Petiționarii și-au exprimat nemulțumirea față de modul în care magistratul a judecat respectiva cauză, precum și față de modul în care grefierul a consemnat cele discutate în sala de ședință.

Principala critică adusă magistratului, vizează termenul de judecată din 12 septembrie 2011, context în care a hotărât disjungerea din Dosarul nr. 1514/1259/2009 a capătului de cerere privind anularea contractului de cesiune, formarea unui nou dosar cu nr. 1515/1259/2011, dosar în care a stabilit termen la data de 19 octombrie 2011 cu încălcarea dispozițiilor art. 95 din Hotărârea CSM nr. 387/2005 privind repartizarea aleatorie a dosarelor. Au mai arătat că nici caietul grefierului de ședință nu conține discuțiile purtate în sala de judecată, situație care contravine dispozițiilor art. 104 din Hotărârea CSM nr. 387/2005. Petiționarii au arătat că scopul acestui demers a fost acela de a da posibilitatea avocaților părții adverse să invoce excepția lipsei calității pasive a SC M.M.B.

SRL cu ocazia primului termen acordat în Dosarul nr. 1515/1259/2011. Deși petiționarii au formulat cerere de recuzare a judecătorului, nici cu această ocazie, grefierul nu a consemnat integral motivele recuzării, iar judecătorul avea obligația să supraveghere acest lucru. Petiționarii au apreciat că această stare de lucruri este determinată de conivența existentă între magistrat, grefier și avocații părților adverse din dosarele civile, scopul vizat fiind îngrădirea posibilității petiționarilor de a-și valorifica drepturile pe calea unui proces echitabil. Prin Ordonanța nr. 247/P/2011 din 9 mai 2012 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.I.L., judecător în cadrul Tribunalului Comercial Argeș sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; neînceperea urmăririi penale față de S.R. și I.C., ambii avocați în cadrul Baroului Argeș sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246, art. 248, art. 290 și art. 291 C. pen. de către numitele P.I.L. și L.R. și complicitate la aceleași infracțiuni de către numiții S.R. și I.C. În motivarea acestei soluții s-a arătat că în cauză nu există nici un element de fapt care să contureze săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către vreuna din persoanele reclamate, situație ce ar fi fost de natură să atragă competența materială a Direcției Naționale Anticorupție.

S-a arătat că traficul de influență are ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate care trebuie să se desfășoare în afara oricărei suspiciuni că funcționarii pot fi influențați în exercitarea atribuțiilor lor, de persoane care au o influență reală sau presupusă asupra lor. Împotriva acestei ordonanțe, în baza art. 278 C. proc. pen., petiționarii au formulat plângere la procurorul ierarhic superior, criticând-o pentru aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie. Au arătat că procurorul de caz nu și-a exercitat rolul său activ, astfel că a dat o soluție nelegală și netemeinică, bazată doar pe declarațiile petiționarilor. Prin Rezoluția nr. 429/11-2/2012 din 5 iunie 2012 a procurorului șef al Secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarii N.M.

și N.C. împotriva Ordonanței din 9 mai 2012 de către procurorul de caz în Dosarul nr. 247/P/2011 al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției. În motivarea acestei soluții s-a arătat că potrivit art. 222 alin. (2) C. proc. pen., denunțătorul este obligat să indice organului de urmărire penală, în mod corect, care sunt mijloacele de probă de natură să susțină acuzele formulate. S-a arătat că probele administrate de procurorul de caz în faza investigativ preliminară, după evaluarea lor judiciară, nu au justificat emiterea unui act de acuzare în cauză. Nicio probă nu are valoare prestabilită, astfel că solicitarea unui listing de convorbiri telefonice nu reprezintă nici pe departe un indiciu serios al comiterii infracțiunii de trafic de influență.

S-a arătat că procurorul de caz, examinând actele premergătoare, a stabilit fără putință de tăgadă că nu sunt date sau indicii concrete ale săvârșirii de către magistratul P.I.L. a infracțiunii de trafic de influență. Împotriva ordonanței de netrimitere în judecată, în baza art. 278 1 C. proc. pen., petiționarii N.M. și N.C. au formulat plângere la instanță, aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 iunie 2012. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că plângerea nu este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit art. 29 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță: a) infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și europarlamentari; b) infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului; c) infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale; d) infracțiunile săvârșite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii; e) infracțiunile săvârșite de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție; f) infracțiunile săvârșite de mareșali, amirali și chestori; g) alte cauze date prin lege în competența sa. Având în vedere calitatea intimatului-magistrat P.I.L., aceea de judecător în cadrul Tribunalului Comercial Argeș, competența de soluționare a plângerii aparține Curții de Apel București, astfel cum prevăd dispozițiile art. 28 1 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. Așa fiind, în temeiul art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., plângerea formulată de petiționarii N.M. și N.C. împotriva Ordonanței nr. 247/P din 9 mai 2012 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, se va trimite la Curtea de Apel Pitești spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite plângerea formulată de petiționarii N.M. și N.C. împotriva Ordonanței nr. 247/P din 9 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, la Curtea de Apel Pitești, spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 octombrie 2012. Procesat de GGC - N