ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei penale
de față;
Examinând actele și
lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 28 noiembrie 2011, la Direcția
Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, a fost înregistrată
plângerea formulată de numiții N.M. și N.C. împotriva magistratului P.I.L.,
judecător în cadrul Tribunalului Comercial Argeș, a grefierului L.R. din cadrul
aceleiași instanțe și a avocaților S.R. și I.C., ambii din cadrul Baroului
Argeș, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 257, art. 246, art.
248, art. 290 și art. 291 C. pen.
S-a arătat, în fapt,
că N.M. a dorit să cesioneze părțile sociale pe care le deținea la SC M.M.B.
SRL, ocazie cu care s-a încheiat Contractul de cesiune din 7 mai 2009, având ca
obiect cesiunea părților sociale către B.M.D., cedentul primind în schimb un
imobil, casă și teren, situată în comuna Nucșoara, jud. Argeș. Acest imobil
fusese achiziționat pe societate, în rate prin B.T., cedentul N.M. angajându-se
să restituie împrumutul conform celor două contracte încheiate la BNP C.I., în
aceeași zi cu contractul de vânzare-cumpărare, ocazie cu care a achitat suma de
42.500 euro.
Ulterior, constatând
că a fost înșelat întrucât i-a fost vândut doar terenul, nu și construcția
edificată pe acesta, petiționarul N.M. a solicitat în instanță anularea tuturor
contractelor menționate, formându-se astfel Dosarul nr. 1514/1259/2009 al
Tribunalului Comercial Argeș, repartizat pentru soluționare fiind magistratul
judecător P.I.L.
Petiționarii și-au
exprimat nemulțumirea față de modul în care magistratul a judecat respectiva
cauză, precum și față de modul în care grefierul a consemnat cele discutate în
sala de ședință.
Principala critică
adusă magistratului, vizează termenul de judecată din 12 septembrie 2011,
context în care a hotărât disjungerea din Dosarul nr. 1514/1259/2009 a
capătului de cerere privind anularea contractului de cesiune, formarea unui nou
dosar cu nr. 1515/1259/2011, dosar în care a stabilit termen la data de 19
octombrie 2011 cu încălcarea dispozițiilor art. 95 din Hotărârea CSM nr.
387/2005 privind repartizarea aleatorie a dosarelor.
Au mai arătat că nici
caietul grefierului de ședință nu conține discuțiile purtate în sala de
judecată, situație care contravine dispozițiilor art. 104 din Hotărârea CSM nr.
387/2005.
Petiționarii au
arătat că scopul acestui demers a fost acela de a da posibilitatea avocaților
părții adverse să invoce excepția lipsei calității pasive a SC M.M.B. SRL cu
ocazia primului termen acordat în Dosarul nr. 1515/1259/2011.
Deși petiționarii au
formulat cerere de recuzare a judecătorului, nici cu această ocazie, grefierul
nu a consemnat integral motivele recuzării, iar judecătorul avea obligația să
supraveghere acest lucru.
Petiționarii au
apreciat că această stare de lucruri este determinată de conivența existentă
între magistrat, grefier și avocații părților adverse din dosarele civile,
scopul vizat fiind îngrădirea posibilității petiționarilor de a-și valorifica
drepturile pe calea unui proces echitabil.
Prin Ordonanța nr.
247/P/2011 din 9 mai 2012 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de
combatere a corupției, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.I.L.,
judecător în cadrul Tribunalului Comercial Argeș sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap.
la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; neînceperea urmăririi penale față de
S.R. și I.C., ambii avocați în cadrul Baroului Argeș sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 6
1
alin. (1)
din Legea nr. 78/2000; disjungerea și declinarea competenței de soluționare a
cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești în vederea
efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246,
art. 248, art. 290 și art. 291 C. pen. de către numitele P.I.L. și L.R. și
complicitate la aceleași infracțiuni de către numiții S.R. și I.C.
În motivarea acestei
soluții s-a arătat că în cauză nu există nici un element de fapt care să
contureze săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către vreuna din
persoanele reclamate, situație ce ar fi fost de natură să atragă competența
materială a Direcției Naționale Anticorupție.
S-a arătat că
traficul de influență are ca obiect juridic special relațiile sociale
referitoare la activitatea de serviciu, activitate care trebuie să se
desfășoare în afara oricărei suspiciuni că funcționarii pot fi influențați în
exercitarea atribuțiilor lor, de persoane care au o influență reală sau
presupusă asupra lor.
Împotriva acestei
ordonanțe, în baza art. 278 C. proc. pen., petiționarii au formulat plângere la
procurorul ierarhic superior, criticând-o pentru aceleași motive de
nelegalitate și netemeinicie.
Au arătat că
procurorul de caz nu și-a exercitat rolul său activ, astfel că a dat o soluție
nelegală și netemeinică, bazată doar pe declarațiile petiționarilor.
Prin Rezoluția nr.
429/11-2/2012 din 5 iunie 2012 a procurorului șef al Secției de combatere a
corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție s-a respins, ca
neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarii N.M. și N.C. împotriva
Ordonanței din 9 mai 2012 de către procurorul de caz în Dosarul nr. 247/P/2011
al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției.
În motivarea acestei
soluții s-a arătat că potrivit art. 222 alin. (2) C. proc. pen., denunțătorul
este obligat să indice organului de urmărire penală, în mod corect, care sunt
mijloacele de probă de natură să susțină acuzele formulate.
S-a arătat că probele
administrate de procurorul de caz în faza investigativ preliminară, după
evaluarea lor judiciară, nu au justificat emiterea unui act de acuzare în
cauză. Nicio probă nu are valoare prestabilită, astfel că solicitarea unui
listing de convorbiri telefonice nu reprezintă nici pe departe un indiciu
serios al comiterii infracțiunii de trafic de influență.
S-a arătat că
procurorul de caz, examinând actele premergătoare, a stabilit fără putință de
tăgadă că nu sunt date sau indicii concrete ale săvârșirii de către magistratul
P.I.L. a infracțiunii de trafic de influență.
Împotriva ordonanței
de netrimitere în judecată, în baza art. 278
1
C. proc. pen.,
petiționarii N.M. și N.C. au formulat plângere la instanță, aceasta fiind
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 iunie
2012.
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului rezultă că plângerea nu este de competența
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art. 29
alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă
instanță:
a) infracțiunile
săvârșite de senatori, deputați și europarlamentari;
b) infracțiunile
săvârșite de membrii Guvernului;
c) infracțiunile săvârșite
de judecătorii Curții Constituționale;
d) infracțiunile
săvârșite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
e) infracțiunile
săvârșite de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție;
f) infracțiunile
săvârșite de mareșali, amirali și chestori;
g) alte cauze date
prin lege în competența sa.
Având în vedere
calitatea intimatului-magistrat P.I.L., aceea de judecător în cadrul
Tribunalului Comercial Argeș, competența de soluționare a plângerii aparține
Curții de Apel București, astfel cum prevăd dispozițiile art. 28
1
alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Așa fiind, în temeiul
art. 278
1
alin. (13) C. proc. pen., plângerea formulată de
petiționarii N.M. și N.C. împotriva Ordonanței nr. 247/P din 9 mai 2012 a
Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, se va
trimite la Curtea de Apel Pitești spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Trimite plângerea
formulată de petiționarii N.M. și N.C. împotriva Ordonanței nr. 247/P din 9 mai
2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția
Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, la Curtea de Apel
Pitești, spre competentă soluționare.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 4 octombrie 2012.
Procesat de GGC - N