ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Pe

rolul Tribunalului Cluj a fost înregistrată, cu numărul de Dosar 6534/117/2013,

cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj de înlocuire a măsurii obligării de

a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată față de inculpatul minor U.H.A.

prin decizia penală nr. 133/R din 29 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, cu

măsura arestării preventive, motivat de faptul că inculpatul nu ar fi respectat

una dintre obligațiile ce i-au fost impuse prin respectiva decizie, respectiv

aceea de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați din cauză.

La termenul de judecată din data de

17

aprilie

2013, apărătorul inculpatului a

invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, pe motiv că

acesta s-a dezînvestit prin pronunțarea sentinței penale nr. 108 din

27

martie 2013 în Dosarul 2079/117/2013.

S-a arătat în acest sens că prin decizia

penală nr. 133/R din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în judecarea

recursului la încheierea pronunțată în procedura de verificare a arestului preventiv,

în temeiul art. 300

1

C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestului

preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, printre obligațiile

stabilite în sarcina inculpatului fiind și aceea de a nu lua legătura, direct sau

indirect, cu ceilalți inculpați.

S-a mai arătat că, prin sentința penală

nr. 108 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 2079/117/2013

ce constituie fondul cauzei, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă

de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei,

printre altele fiind menținută și măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea

de domiciliu până la soluționarea definitivă a cauzei.

S-a învederat că în cauză, împotriva sentinței

penale nr. 108 din 27 martie 2013 pronunțată de instanța de fond a declarat apel

Parchetul de pe lângă Înalta Curte și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Cluj și inculpatul U.H.A.

În

soluționarea excepția necompetenței materiale invocate, Tribunalul

Cluj a reținut că, potrivit art. 160

a

alin. (1) C. proc. pen., arestarea

preventivă a inculpatului poate avea loc și în cursul judecății.

S-a menționat că judecata pe fond a unei

cauze de către instanța de fond durează până la pronunțarea sentinței, în cuprinsul

dispozițiilor art. 195 și 196 C. proc. pen. specificându-se care sunt situațiile

în care, după pronunțarea sentinței, instanța învestită cu soluționarea fondului

mai poate soluționa - în aceeași cauză - încheieri ce se pot ataca doar odată cu

fondul.

S-a constatat că printre aceste situații

nu este prevăzută aceea din speță, respectiv sesizarea instanței ce a soluționat

fondul cu o cerere de înlocuire a măsurilor preventive luate în cauza ce se află

în cursul judecării apelului.

Tribunalul Cluj a considerat că, din denumirea

marginală a art. 160 C. proc. pen. - „arestarea preventivă în cursul judecății"

- reiese că soluționarea cererilor privind măsurile preventive luate într-o cauză

revine completului care judecă acea cauză pe fond, cererea de înlocuire a măsurii

arestului preventiv fiind un accesoriu al judecății pe fond, iar particularitatea

situației analizate de către Tribunalul Cluj este aceea că, deși această instanță

a finalizat judecata pe fond prin pronunțarea sentinței, hotărârea nu a fost încă

motivată, iar dosarul nu a fost trimis încă instanței de apel.

În concluzie, apreciind că declarațiile

de apel - formulate atât de către Ministerul Public cât și de către inculpat - învestesc

cu soluționarea cauzei instanța de apel, în speță Curtea de Apel Cluj, Tribunalul

Cluj a considerat că cererea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea

de domiciliu luată față de inculpatul U.H.A. cu măsura arestării preventive este

de competența materială a Curții de Apel Cluj, astfel încât, prin încheierea penală

nr. 142 din 17 aprilie 2013, în baza dispozițiilor art. 42 C. proc. pen. raportat

la art. 160

a

C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a

cererii menționate în favoarea acestei instanțe.

În continuare, prin sentința penală

nr. 48 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de

minori în Dosarul nr. 544/33/2013 s-a admis excepția de necompetență materială a

instanței și, în temeiul art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, constatându-se conflictul negativ de competență.

În motivare, Curtea de Apel a arătat că,

deși Tribunalul Cluj a soluționat cauza pe fond, câtă vreme dosarul nu a fost înregistrat

încă la Curtea de Apel, instanța de apel nu a fost sesizată cu nicio cauză privindu-l

pe inculpat și, fiind vorba de o cerere accesorie a dosarului de fond, așa cum corect

a reținut și prima instanță, competența de soluționare a cererii formulate de către

Ministerul Public aparține tot Tribunalului Cluj

S-a constatat că instanța ierarhic superioară

comună a instanțelor aflate în conflict este Înalta Curte de Casație și Justiție

și, în temeiul art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus înaintarea cauzei

la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru stabilirea instanței competente a

se pronunța asupra conflictului de competență.

Examinând cauza sub toate aspectele de

fapt și de drept,

Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că, în soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj este necesar a se porni

de la textul de lege în baza căruia a fost formulată cererea de de înlocuire a măsurii

obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul U.H.A.

cu măsura arestării preventive, observând

că, potrivit prevederilor art. 160

a

alin. (1) C. proc. pen. „arestarea

preventivă a inculpatului poate fi dispusă în cursul judecății, prin încheiere motivată,

dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art 143 și există vreunul din cazurile

prevăzte de art. 148".

Totodată, se reține că prin decizia penală

nr. 133/R din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în judecarea recursului

la încheierea pronunțată în procedura de verificare a arestului preventiv al inculpatului

U.H.A., în temeiul art. 300

1

C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii

arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu,

măsură ce a fost menținută prin sentința penală nr. 108 din 27 martie 2013 a Tribunalului

Cluj din Dosarul nr. 2079/117/2013 (fondul cauzei) până la soluționarea definitivă

a cauzei.

Efectele pronunțării sentinței penale anterior

menționate sunt, pe de o parte, dezinvestirea Tribunalului Cluj și, pe de altă parte,

începerea curgerii termenului de exercitare a apelului de la data pronunțării, respectiv

a comunicării dispozitivului.

Se constată că în cauză s-a declarat apel,

atât de către inculpat cât și de către Ministerul Public, efectul declarării acestei

căi de atac devolutive fiind acela de transmitere în întregime a cauzei de la instanța

care a pronunțat hotărârea atacată la instanța competentă să soluționeze calea de

atac, respectiv Curtea de Apel Cluj, unde cauza va fi repusă în discuție pentru

o nouă judecată desfășurată în fața instanței de prim control judiciar.

Având în vedere că, în baza art. 160

a

alin. (1) C. proc. pen., solicitarea Ministerului Public privind înlocuirea măsurii

obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive a inculpatului

se soluționează de către instanța învestită cu judecarea cauzei la data formulării

cererii, văzând și dezînvestirea Tribunalului Cluj prin pronunțarea sentinței penale

nr. 108 din 27 martie 2013 în Dosarul nr. 2079/117/2013, rezultă cu evidență aceea

că instanța competentă să soluționeze cererea în discuție este instanța pe rolul

căreia se află dosarul în curs de judecată, anume Curtea de Apel Cluj, investită

cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinței instanței de fond de către

inculpat și de către parchet.

În

considerarea celor mai sus expuse, împrejurarea că dosarul

cauzei nu a fost încă înregistrat fizic pe rolul Curții de Apel Cluj, datorită nefinalizării

redactării formei integrale a hotărârii pronunțate de instanța de fond, nu este

de natură a anula efectul dezînvestirii acestei din urmă instanțe, în raport de

faptul că instanța competentă să soluționeze calea de atac declarată este Curtea

de Apel Cluj.

Față de considerentele expuse, reținând

că la data formulării de către Ministerul Public a cererii de înlocuire a măsurii

obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive a inculpatului,

cauza se află în cursul judecării apelurilor declarate în cauză, Înalta Curte, în

temeiul dispozițiilor art. 29 pct. 5 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 160

a

alin. (1) C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe

inculpatul U.H.A. în favoarea Curții de Apel Cluj, instanță căreia i se va trimite

dosarul.

În

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

vor rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu in cuantum

100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

I

S P U NE

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe inculpatul U.H.A. în favoarea Curții de Apel Cluj, instanță căreia

i se va trimite dosarul.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

avocatului din oficiu in cuantum 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17

mai 2013.