ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1483/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1678/2015 din 12 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu - Vâlcea prin administrator special B. și administrator judiciar C.I.I. C. împotriva pârâtei S.C. D.. A fost obligată pârâta la plata sumei de 130.457,87 euro și la plata dobânzii penalizatoare calculate la suma de 130.457,87 euro de la data notificării, respectiv 22.07.2014, până la data achitării efective a debitului.

Prin aceeași sentință a fost anulată ca netimbrată, cererea de intervenție principală formulată de S.C. E. S.A. Râmnicu - Vâlcea și a fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 376A-COM din 15 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. D. SPA. A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 7 iunie 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurenta- pârâtă S.C. D. SPA a depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 376A-COM din 15 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părți din obiectul dedus judecății, în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Art. 98 alin. (1) și (2) din același cod stabilește că determinarea competenței materiale, în cazul cererilor evaluabile în bani, se face în funcție de valoarea obiectului principal de cerere, pentru stabilirea valorii neavându-se în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

În cauză, se constată că prin cererea dedusă judecății, reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu - Vâlcea prin administrator special B. și administrator judiciar C.I.I. C. a chemat în judecată pârâta S.C. D. SPA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 130.457,87 euro, reprezentând debit și la plata dobânzii penalizatoare calculate la această sumă de la scadența fiecărei facturi, și până la data achitării efective a debitului.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 25 martie 2015, la acel moment fiind în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 89 din 12 februarie 2013.

În speță, raportat și la prevederile mai sus enunțate, se constată că valoarea pretențiilor capătului principal de cerere este sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, respectiv 587.043 RON.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunțării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. D. SPA împotriva deciziei nr. 376A-COM din 15 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2017.