ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 162/2018

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 03.03.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtei B. prin Președinte C. la plata sumei de 1.750,87 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x/13.08.2015, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 59,53 RON.

Prin sentința nr. 166/18.05.2016 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr. x/2016 a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta B. prin Președinte C. să plătească reclamantei suma de 1.750,87 RON și dobânda legală la această sumă din 13.08.2015 până la data plății precum și cheltuieli de judecată .

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta B. prin președinte C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând anularea sentinței întrucât nu există nici un fel de raporturi legale între asociație și S.C. A. S.R.L..

Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 294/2016 din 29 noiembrie 2016 a respins apelul formulat de apelanta pârâtă B. prin Președinte C., împotriva sentinței nr. 166/18.05.2016 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr. x/2016 în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., având ca obiect cerere de valoare redusă.

Împotriva deciziei Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs recurentul-pârât C. în calitate de Președinte al B., B. și B..

La termenul de judecată din data de 20.09.2017 Curtea de Apel Craiova, din oficiu, a ridicat excepția necompetenței materiale de soluționare a recursului, având în vedere disp. art. 96 pct. 3 și art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., ca instanțe de recurs, curțile de apel judecă, în cazurile anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Totodată, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit alin. (4), în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

De asemenea, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Dispozițiile art. XVIII alin. (2) se aplică și proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv (art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016).

Prin Decizia nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" este neconstituțională. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". Drept urmare, sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după data de 20 iulie 2017, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Astfel, potrivit paragrafului 32 din decizia menționată, Curtea constată că, efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, iar potrivit paragrafului 33, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, [...] constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". În situația de față, Curtea constată că dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție obligă Parlamentul sau Guvernul să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției în 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei decizi

Din interpretarea textelor de lege invocate și a deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, rezultă că revine Înaltei Curți de Casație și Justiție competența materială de soluționare a recursurilor, aceasta fiind instanța de drept comun în ceea ce privește judecata în recurs.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 135/2017 din 20 septembrie 2017 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 294/29.11.2016 pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. și intimata reclamantă A. S.R.L., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 octombrie 2017.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 14 decembrie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, prin care Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 294/2016 din 29 noiembrie 2016 a respins apelul formulat de apelanta pârâtă B. prin Președinte C., împotriva sentinței nr. 166/18.05.2016 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr. x/2016 în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., având ca obiect cerere de valoare redusă.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.

În cauză se constată că, cererea de față este evaluabilă în bani, prin care reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.750,87 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x/13.08.2015, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 59,53 RON.

Potrivit art. 98 C. proc. civ. "(1)Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății".

Având în vedere dispozițiile legale sus evocate, Înalta Curte constată că valoarea pretențiilor solicitate prin acțiune este inferioară pragului de 1.000.000 RON, menționat de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât decizia pronunțată de Tribunalul Mehedinți nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Potrivit art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Termenul prevăzut de textul legal sus menționat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017, Înalta Curte constată următoarele:

Față de data pronunțării deciziei recurate, respectiv 29 noiembrie 2016, prezentul recurs nu intră sub incidența modificărilor generate de decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurentul - pârât C. împotriva deciziei nr. 294/2016 din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât C. în contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. A. S.R.L. și cu intimata-pârâtă B. prin Președinte C. împotriva deciziei nr. 294/2016 din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.