ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1315/2017

Asupra cererii de față,

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 4314/R din data de 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale a fost admis recursul declarat de recurentul-contestator A., în contradictoriu cu intimații Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie Bușteni și Ministerul Economiei și Comerțului, împotriva sentinței civile nr. 2171/29.03.2007 a Tribunalului București, secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios administrativ și fiscal. A fost modificată sentința atacată în sensul că a fost admisă în parte contestația. A fost dispusă anularea deciziei nr. 24/11.05.2006 emisă de intimatul CPPI Bușteni. A fost obligat intimatul CPPI Bușteni la plata către contestator a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea intimatului CPPI Bușteni la daune morale în cuantum de 50.000 RON.

Prin decizia civilă nr. 329 din data de 06 decembrie 2016 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, secția I civilă a fost respins recursul declarat de recurentul - intimat A., în contradictoriu cu intimatul-contestator Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie Bușteni, ca nefondat. A fost respinsă cererea de acordare cheltuieli de judecată formulată de intimatul - contestator ca neîntemeiată.

Prin cererea de revizuire de față revizuentul A., în baza dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei civile nr. 329 din data de 06 decembrie 2016 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, secția I civilă ca fiind contrară deciziei nr. 4314/R din data de 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale.

Revizuentul a invocat și motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se arată că prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 4314/R/13.12.2007 pronunțată în dosarul nr. x/2006 al Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă si pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a anulat decizia de concediere nr. 24/11.05.2006 iar intimatul a fost obligat la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu s-ar fi efectuat o concediere nelegală.

Susține revizuentul că în baza respectivei decizii civile a formulat o cerere de punere în executare a respectivului titlu executoriu formându-se dosarul de executare nr. 92/2011.

Judecătoria Sinaia a încuviințat executarea silită la data de 11.04.2011 în dosarul nr. x/2011, iar ulterior, cuantumul creanței a fost stabilit de către expertul contabil B. în cadrul dosarului execuțional nr. x/2011.

Prin raportul de expertiză contabilă au fost calculate drepturile salariale indexate (salariile pentru funcția de director general adjunct), pentru perioada 11 mai 2006- pana la data de 13.12.2007 data pronunțării titlului executoriu. Creanța în cuantum de 53.645,00 RON alcătuită din 6.010,14 RON cheltuieli de executare și 46.728,56 RON drepturi salariale a fost recuperată prin poprire și consemnată la dispoziția executorului judecătoresc.

Prin contestația la executare formulată, intimatul nu a adus critici procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor ocazionate cu executarea silită din data de 22.11.2011 nemotivând de ce anume se impune anularea acestor acte.

Prin sentința nr. 1292/05.12.2012 Judecătoria Sinaia a dispus respingerea contestației la executare promovată de recurentul-contestator ca neîntemeiată si respingerea ca tardiv formulată a ultimei completări a contestației la executare prin care s-a solicitat întoarcerea executării silite și repunerea parților în situația anterioară depusă după închiderea dezbaterilor.

Potrivit deciziei civile nr. 605/02.04.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Prahova a admis recursul împotriva sentinței nr. 1292/05.12.2012 pronunțate de Judecătoria Sinaia prin care s-a respins contestația la executare ca neîntemeiată. S-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sinaia, conform considerentelor deciziei a cărei anulare se solicită.

Prin sentința civilă nr. 492/03.06.2016 Judecătoria Sinaia, în rejudecare a admis în parte contestația promovată de intimatul-contestator CPPI, a fost anulată în parte executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 92/2011 al BEJ C. referitor la suma de 36.779,56 RON, încasată suplimentar de A.. S-a dispus întoarcerea executării silite, în sensul că a fost obligat recurentul-intimat A. să restituie contestatorului suma de 36.779,56 RON, la care se adaugă suma de 4.927,73 RON achitată cu titlul de onorariu executor, sume actualizate începând cu data de 17.07.2012 până la data plații efective.

Prin decizia civilă nr. 329/06.12.2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, a cărei anulare se solicită, s-a dispus respingerea recursului revizuentului împotriva sentinței civile nr. 492/03.06.2016 pronunțate de Judecătoria Sinaia.

Revizuentul arată că prin sentința civilă nr. 492/03.06.2016 pronunțată de Judecătoria Sinaia s-a ajuns la tranșarea drepturilor salariale pe care le datorează intimatul revizuentului. Astfel nici Judecătoria Sinaia, nici Tribunalul Prahova nu au înțeles că prin decizia civilă nr. 4314/R/13.12.2007 Curtea de Apel București a cercetat drepturile salariale pentru funcția de director general adjunct și care curg până la data de 13.12.2007. S-a ajuns astfel la existența unor hotărâri potrivnice pronunțate de instanțe de Curtea de Apel București și Tribunalul Prahova.

Susține revizuentul că aceasta se datorează exclusiv și interpretării deciziei nr. 605/02.04.2013 de către Judecătoria Sinaia prin sentința civilă nr. 492/03.06.2016 care a diminuat drepturile salariale pentru funcția de director general adjunct până la 08.01.2007 în condițiile în care la această dată au încetat raporturile de muncă pe funcția de execuție iar nu de director general adjunct, motiv pentru care consideră că revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constată că aceasta nu întrunește condițiile legale prevăzute de acest text de lege.

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Din economia textului de lege invocat rezultă că, hotărârile pretins potrivnice trebuie să fie pronunțate în dosare diferite iar nu în același dosar, în faze procesuale diferite, cum este situația în speță, hotărârea pronunțată în contestație la executare nefiind contradictorie cu decizia prin care s-a finalizat procesul pe fond.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii de lucru judecat și conduce în final la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Or, în cauză obiectele celor două dosare sunt diferite.

Revizuentul a invocat contrarietatea între decizia civilă nr. 4314/R din data de 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă si asigurări sociale prin care a fost soluționat fondul cauzei și care constituie titlul executoriu și decizia civilă nr. 329 din data de 06 decembrie 2016 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, secția I civilă prin care a fost soluționată contestația la executare formulată împotriva aceluiași titlu executoriu.

Cum obiectul celor dosare este diferit în sensul că prima decizie vizează fondul cauzei iar cealaltă, contestație la executare împotriva titlului executoriu, rezultă că nu este îndeplinită condiția existenței identității de obiect astfel cum impune textul de lege.

Executarea silită, ca cea de-a doua fază a procesului civil, reprezintă procedura prin intermediul căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească ori printr-un alt act executoriu, constrânge, cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul său care nu-și execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a le aduce la îndeplinire, în mod silit.

Așadar, dosarele în care au fost pronunțate hotărârile considerate contradictorii nu sunt dosare care soluționează aceeași pricină în mod contrar ci reprezintă faze procesuale distincte în cadrul aceluiași dosar, respectiv faza de judecată și faza de executare, ceea ce exclude ab initio posibilitatea existenței autorității de lucru judecat.

Potrivit art. 1201 C. civ. este lucru judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele sau în contra lor în aceeași calitate. Or, în cauză, între părți nu s-au purtat două procese cu îndeplinirea condițiilor art. 1201 C. civ. hotărârile pronunțate vizând același litigiu.

Încălcarea autorității de lucru judecat trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârilor invocate, care se execută, neavând nicio relevanță considerentele. Hotărârile a căror contrarietate se invocă trebuie pronunțate în aceeași cauză, dar ca rezultat a două procese diferite, între aceleași persoane și având aceeași calitate procesuală, fiind astfel necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice definitorii pentru reținerea existenței autorității de lucru judecat.

În concluzie, posibilitatea de a cere revizuirea unei hotărâri în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este supusă condiției ca prin hotărârile a căror contrarietate se invocă instanța să fi rezolvat fondul pricinii, în consecință, raportat la speță, nu există contrarietate între hotărârea prin care s-a rezolvat o contestație la executare și cea pronunțată în soluționarea fondului cauzei deoarece prin hotărârea dată în contestație la executare nu s-a soluționat fondul litigiului.

Înalta Curte, reține că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, este admisibilă numai în cazurile prevăzute de lege, fiind deci, o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanțe cu ocazia discutării litigiului în fond.

Referitor la revizuirea întemeiată pe pct. 1 și 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține că potrivit art. 323 C. proc. civ. cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. Cum decizia în cauză a fost dată de Tribunalul Prahova, rezultă că această instanță este competentă să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe pct. 1 și 2 ale art. 322 C. proc. civ.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 329 din 6 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2011. Totodată, Înalta Curte va declina soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ. la Tribunalul Prahova, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul A. împotriva deciziei civile nr. 329 din 6 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2011.

Declină soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ. la Tribunalul Prahova spre competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2017.