ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 499/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 499/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 499/2017

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 05 iulie 2016, pe

rolul Curții de Apel București a fost înregistrată, sub nr. x/2/2016,

cererea de

revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 605

din data de 02 aprilie 2013 pronunțate de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr.

x/310/2011.

Cererea

de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct.

5 și 7 C. proc. civ.

În motivarea

cererii de revizuire se arată, în esență, că, potrivit

titlului executoriu - Decizia civilă nr. 4314/R din 13 decembrie 2007

pronunțata în Dosarul nr. x/3/2006 al Curții de Apel București, secția

a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de munca și

asigurări sociale, s-a anulat Decizia de concediere nr. 24 din 11 mai 2006

iar intimatul a fost obligat la plata unei despăgubiri egală cu

salariile indexate, majorate, reactualizate precum și cu celelalte drepturi

de care ar fi beneficiat salariatul A.

Curtea

de Apel București a apreciat că nu se impune lămurirea

dispozitivului Deciziei civile nr. 4314 din 13 decembrie 2007, deoarece suma la

care se face referire în dispozitiv este o creanță certă,

lichidă și exigibilă, și se calculează de expert în

cadrul procedurii executării silite.

Potrivit

încheierii de ședința din data de 26 aprilie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/3/2006,

instanța a decis respingerea cererii de îndreptare a erorilor materiale

strecurate in dispozitivul Deciziei civile nr. 4314 din 13 decembrie 2007

motivând în considerente: „Nu este obligatoriu ca hotărârea de anulare a

deciziei de concediere sa menționeze funcția pentru care se

acordă despăgubirile, fiind suficientă obligarea pârâtului la

plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și

reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul

ca efect al constatării concedierii nelegale, anulării sale,

tară a menționa alte elemente de identificare a acestor

drepturi."

Prin

sentința nr. 1292 din 05 decembrie 2012, Judecătoria Sinaia a dispus

respingerea contestației la executare promovata de recurentul-contestator,

ca neîntemeiată, si respingerea, ca tardiv formulată, a ultimei completări

a contestației la executare prin care s-a solicitat întoarcerea

executării silite și repunerea părților în situația

anterioară depusa după închiderea dezbaterilor;

Potrivit

Deciziei civile nr. 605 din 02 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul

nr. x/310/2011 de Tribunalul Prahova, s-a admis recursul împotriva

sentinței nr. 1292 din 05 decembrie 2012 pronunțata de

Judecătoria Sinaia prin care s-a respins contestația la executare ca

neîntemeiată. S-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza

spre rejudecare la Judecătoria Sinaia, conform considerentelor deciziei a

cărei anulare o solicită.

Tribunalul

Prahova a considerat ca se impune necesitatea administrării, în

conformitate cu principiile nemijlocirii și

contradictorialității a unei expertize în specialitatea contabilitate

care să determine despăgubirile cuvenite intimatului în baza Deciziei

civile nr. 4314/R din 13 decembrie 2007 pronunțată în dosarul

Curții de Apel București, secția a VlI-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

pentru care s-a admis încuviințarea executării silite de

Judecătoria Sinaia. S-a considerat de către Tribunalul Prahova

că drepturile salariale cuvenite contestatorului trebuie calculate de la

data de 11 mai 2006 până la momentul încetării efective a raporturilor

de muncă dintre părți, potrivit Deciziei nr. 4/2007 emisă

de directorul general al B. Bușteni, adică data de 08 ianuarie 2007,

urmând a se verifica și analiza în cadrul expertizei, dacă în baza

cererii din data "de 15 decembrie 2006 contestatorul A. a beneficiat de

concediu fără plată și pe ce perioadă. In ce

privește cererea de repunere m situația anterioara și de întoarcere

a executării silite Tribunalul Prahova a reținut aplicabilitatea dispozițiilor

art. 404

2

V.C.P.C. în sensul ca în situația în care

instanța judecătorească desființează titlul executoriu

sau actele de executare, la cererea celui interesat va dispune și asupra

restabilirii situației anterioare.

Prin

sentința civila nr. 492 din 03 iunie 2016 pronunțată de

Judecătoria Sinaia, in rejudecare, a fost admisă în parte

contestația promovată de intimatul-contestator B., a fost

anulată în parte executarea silită ce a făcut obiectul Dosarului

de executare nr. x/2011 al B.E.J., C. - Sinaia (actualmente SCPIU D. -

Ploiești) referitor la suma de 36.779,56 lei, încasată suplimentar de

recurentul-creditor-intimat A. S-a dispus întoarcerea executării silite,

în sensul că a fost obligat recurentul-intimat A. să restituire

contestatorului B. Bușteni suma de 36.779,56 lei, la care se adaugă suma

de 4,927,73 lei (sumă în care a fost inclusă și T.V.A.),

achitată cu titlul de onorariu executor, sume ce vor fi actualizate

începând cu data de 17 iulie 2012 până la data plății efective.

Revizuentul

invocă dispozițiile art. 322 pot. 5 C. proc. civ. și

solicită să se constate că sentința civila nr. 492 din 03

iunie 2016 pronunțată de Judecătoria Sinaia reprezintă un

înscris de care nu s-a putut prevala pentru a solicita revizuirea Deciziei civile

nr. 605 din 02 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul

nr. x/310/2011 de Tribunalul Prahova.

înscrisul descoperit - sentința civila nr. 492 din 03 iunie 2016 - invocat

în revizuire are un caracter determinant, este apt de a conduce la o altă

soluție decât cea pronunțată, întrucât prin Decizia de casare

nr. 605 din 02 aprilie 2013 chiar intimatul-angajator susține ca s-a

urmărit o completare a probelor (conform notelor scrise depuse în cauza nr.

x/105/2013 pentru termenul din data de 10 martie 2013 - dosar Tribunalul

Brașov). Mai mult decât atât, sentința civilă nr. 492 din 03

iunie 2016 are înrâurire cu privire la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. privind

caracterul contradictoriu al Hotărârii nr. 605 din 02 aprilie 2013.

Se consideră

că revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este

admisibilă întrucât sunt întrunite cumulativ următoarele

condiții: a) existența unor hotărâri judecătorești

definitive a Curții de Apel București (nr. x/R din 13 decembrie 2007)

și Tribunalului Prahova (x din 02 aprilie 2013 - prin care s-a

tranșat perioada drepturilor salariale astfel cum rezultă din

sentința civilă nr. 492 din 03 iunie 2016). Revizuirea poate fi

exercitată numai cu condiția ca hotărârile potrivnice să

fie definitive și ele să fie pronunțate de instanțe care

fac. parte din sistemul organelor judiciare, iar nu și în cazul în care

una dintre hotărâri - a fost pronunțată de un organ

administrativ cu atribuții jurisdicționale. Hotărârile

judecătorești în cauză trebuie să fie potrivnice. Prin

hotărâri-potrivnice trebuie să înțelegem acele hotărâri

care, în dispozitivul lor, cuprind măsuri care nu se pot aduce la

îndeplinire. Astfel, devreme ce prin Decizia civilă nr. 4314/R din 13

decembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2006 al Curții de

Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de munca si asigurări sociale, s-a anulat Decizia de

concediere nr. 24 din 11 mai 2006 iar intimatul a fost obligat la plata unei

despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate, reactualizate,

precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul A.,

prin Decizia nr. 105 din 02 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul

Prahova s-a dispus; „S-a considerat de către Tribunalul Prahova că

drepturile salariale cuvenite contestatorului trebuie calculate de la data de

11 mai 2006 până la momentul încetării efective, raporturilor de

muncă dintre părți, potrivit Deciziei nr. 4/2007 emisă de directorul

general al B.- Bușteni, adică data de 08 ianuarie 2007, urmând a se

verifica și analiza în cadrul expertizei dacă în baza cererii din

data de 1 decembrie 2006 contestatorul A. a beneficiat de concediu

fără plată și pe ce perioadă.

Nu s-a

precizat prin Decizia nr. 605 din 02 aprilie 2013 pronunțată de

Tribunalul Prahova despre care drepturi salariale s-a făcut mențiune

pentru funcția de execuție sau conducere de director generai adjunct.

Acest aspect a dus la pronunțarea sentinței civile nr. 492 din 03

iunie 2016 prin care Judecătoria Sinaia în rejudecare a admis în parte

contestația promovata de intimatul-contestator B., a fost anulată în

parte executarea silită ce a făcut obiectul Dosarului de executare

nr. x/2011 al B.E.J., C. - Sinaia (actualmente CPEJ E. - Ploiești)

referitor la suma de 36.779,56 lei, încasată suplimentar de revizuentul A.

Solicită

să se constatate că revizuirea este admisibilă, anularea

hotărârii trebuind să se pronunțe pentru Decizia nr. 605 din 02

aprilie 2013 a Tribunalului Prahova, pronunțata cu nesocotirea

principiului autorității lucrului judecat. Revizuirea pentru acest

motiv poate fi solicitată și în cazul în care hotărârile

potrivnice sunt pronunțate de instanțele de recurs. E vorba de acele

cazuri în care soluțiile contradictorii au fost. pronunțate în

aceeași cauză pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate

de căile de atac exercitate de părți.

Arătă

ca prin Decizia civila nr. 4314/R din 13 decembrie 2007 pronunțata în Dosarul

nr. x/3/2006 al Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, s-a anulat Decizia de concediere nr. 24 din 11 mai 2006,

iar intimatul a fost obligat la plata către intimat a unei

despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate, reactualizate,

precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul A. În acest

sens dispun prevederile art. 78 C. muncii, atunci când se constată nelegalitatea

și netemeinicia măsurii concedierii, a anulării măsurii

și repunerii părților în situația anterioară, ce a

operat și în cazul petentului din prezenta cauză, respectiv că

acordarea drepturilor de care ar fi beneficiat salariatul să se realizeze

generic, ceea ce s-a solicitat prin decizia solicitată a fi

îndreptată. Restitutio in integrum presupune ca persoana în cauzarea

urmare a anulării concedierii, să ajungă la situația de a-și

recupera toate drepturile salariale de care a fost deposedată prin actul

nelegal al angajatorului, respectiv să-șt recupereze statutul de

salariat, funcția sau postul; locui de muncă, să primească

salariul retroactiv cu titlu de despăgubiri "și celelalte

drepturi de care ar fi beneficiat".

Curtea

de Apel București a avut în vedere aspectul că, în litigiile de

muncă sunt aplicabile dispozițiile art. 371

2

C. proc.

civ., dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în

funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea

obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei., se va

proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. în

cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu,

organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației,

calculată de la data când hotărârea judecătorească a

devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când

creanța - a devenit exigibilă și până la data plații

efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri,

Dispozițiile

art. 76 și 78 alin. (1) C. muncii și cele din .materia

executării silite sunt lămuritoare în acest sens și

statuează că cuantumul despăgubirilor nu se calculează de

instanța de judecata, ci de executor tu ocazia executării silite.

Potrivit art. 78 alin. (1) C. muncii „în cazul în care concedierea a fost

efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea

ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu

salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi

de care ar fi beneficiat salariatul". In ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor, textul prevede că acesta este egal cu salariile

indexate, majorate sau reactualizate și cu .celelalte drepturi de care ar

fi beneficiat salariatul de la momentul emiterii deciziei de concediere anulate

până la executarea efectiva a obligației (conform art. 371

2

C. proc. civ.).

În continuare,

revizuentul prezintă istoricul litigiului de fond dintre părți,

Prin Decizia

nr. 364 din 26 septembrie 2016 a Curții de Apei București, secția

a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

pronunțată în Dosarul nr. x/2/20916 (format prin disjungerea din Dosarul

nr. x/2/2016 a cererii de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 322

alin, (1) pct. 7 C. proc. civ.)

a

fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire

în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție,

reținându-se în motivarea acestei soluții dispozițiile art. 323

alin, (2) C. proc. civ.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 24 octombrie 2016, stabilindu-se

termen pentru soluționarea acesteia la 17 februarie 2017, când

instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la

excepția tardivității formulării cererii de revizuire,

invocată de intimatul Centrul de pregătire pentru personalul din

industrie Bușteni.

Cauza

a fost repusă pe rol, acordându-se termen pentru lămurirea chestiunii

reprezentării convenționale a părților la data de 31

martie, când instanța a rămas în pronunțare asupra

excepției tardivității cererii de revizuire.

După

terminarea ședinței, dar mai înainte de deliberare, prin

registratură, revizuentul a depus cerere prin care solicită repunerea

cauzei pe rol în vederea discutării cererii de conexare a cererii de

revizuire înregistrată m cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/1/2017

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen de

judecată la data de 22 martie 2017, la prezentul dosar.

Analizând

cererea privind repunerea cauzei pe rol, Înalta Curte apreciază că

este neîntemeiată și o va respinge, având în vedere următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 400 C. proc. civ. „Dacă, în timpul

deliberării, instanța găsește că sunt necesare probe

sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea

părților."

-

Interpretarea dispozițiilor sus evocate trebuie corelată cu

dispozițiile art. 394 C. proc. civ., care prevede închiderea dezbaterilor

în fond atunci când instanța se socotește lămurită în

privința împrejurărilor de fapt și a temeiurilor de drept ale

cauzei.

Norma

prevede că după acest moment, nu este posibilă depunerea la

dosarul cauzei a niciunui înscris, sub sancțiunea de a nu fi luat în

seamă.

Revenind

la cauza de fată, se reține că revizuentul A. a depus, după

închiderea dezbaterilor și terminarea ședinței, o cerere de

repunere pe rol a cauzei în vederea acordării unui termen pentru a se

discuta

conexarea cererii de

revizuire, înregistrată sub nr. x/1/2017 pe rolul Înaltei Curți de

Casație și justiției, secția a II-a civilă, la

prezenta cauză.

Manifestarea

de voință a revizuentului, exprimată prin cererea privind

repunerea cauzei pe rol, nu poale fi luată în considerare, fiind o cerere

depusă după închiderea dezbaterilor și terminarea

ședinței, prin care se invocă aspecte noi care nu au format

obiectul dezbaterilor.

Dintr-un

alt punct de

vedere dispozițiile art. 400 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât de

aceste dispoziții legale se poate prevala instanța de judecată

atunci când aceasta constată că sunt necesare noi lămuri. Cu

alte cuvinte, această instituție procedurală vizează

deliberarea și este pusa,

1

în principal, Ia dispoziția

instanței investită cu soluționarea cererii.

Având

în vedere aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă

cererea privind repunerea cauzei pe rol.

Examinând

cererea de revizuire, în raport de dispozițiile art.

137 alin. (1) cu referire la art. 324

alin. (1) pct. 1 ultima teză C. proc. civ., Înalta Curte constată

că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă, pentru

considerentele ce succed:

Căile

de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate

prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul

general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în

mod nejustificat, judecata unei cauze.

În

consecință, nici părțile și nici instanța de

judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise

de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de ia modalitatea

în care acestea se calculează.

Conform

dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 10 ultima teză C. proc. civ.,

termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile

prevăzute de art. 322 pct. 7 alin. (2), de Ia pronunțarea ultimei

hotărâri.

Art.

103 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că neexercitarea oricărei

căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură

în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea

dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În ceea

ce privește calculul termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) C.

proc. civ., se vor aplica dispozițiile art. 101 alin. (3) din același

cod, care dispun în sensul că „Termenele statornicite pe ani, luni sau

săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau

săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.

În speță,

se constată că revizuentul a solicitat, la data de 05 iulie 2016,

revizuirea Deciziei civile nr. 605 din 02 aprilie 2013 a Tribunalului Prahova, secția

I civilă, pe motivul contrarietății cu Decizia civilă nr.

4314/R din 13 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Așadar,

termenul de revizuire este de o lună de la data pronunțării Deciziei

civile nr. 605 din 02 aprilie 2013 a Tribunalului Prahova, secția I civilă,

și s-a împlinit la data de 02 mai 2013.

Drept

urmare, față de data depunerii, 05 iulie 2016, prezenta cerere de

revizuire este formulată peste termenul legal prevăzut de lege,

urmând a fi apreciată ca tardivă, încălcarea termenului

atrăgând sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita

această cale de atac.

În acest

context, obligația părților de a-și exercita drepturile

procesuale în cadrul termenelor statuate de lege reprezintă una dintre

consecințele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului

său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, stabilit de art. 6

parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și

Libertăților Fundamentale.

Pentru

aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea

căii de atac extraordinare de retractare a fost depășit, în

temeiul art. 324 alin. (1) pct. 1 coroborat cu art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire, ca tardiv

formulată, excepția tardivității declarării acestei

căi de atac fiind una de ordine publică, absolută,

dirimantă, astfel încât admiterea acesteia împiedică instanța

învestită cu soluționarea cererii de revizuire să analizeze

admisibilitatea cererii de revizuire.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge

cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de revizuentul A.

Respinge,

ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

împotriva Deciziei nr. 605 din 2 aprilie 2013 a Tribunalului Prahova în Dosarul

nr. x/310/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 17 martie 2017.