ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 499/2017

Decizia nr. 499/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 05 iulie 2016, pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrată, sub nr. x/2/2016, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 605 din data de 02 aprilie 2013 pronunțate de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. x/310/2011. Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire se arată, în esență, că, potrivit titlului executoriu - Decizia civilă nr. 4314/R din 13 decembrie 2007 pronunțata în Dosarul nr. x/3/2006 al Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale, s-a anulat Decizia de concediere nr. 24 din 11 mai 2006 iar intimatul a fost obligat la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate, reactualizate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul A. Curtea de Apel București a apreciat că nu se impune lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 4314 din 13 decembrie 2007, deoarece suma la care se face referire în dispozitiv este o creanță certă, lichidă și exigibilă, și se calculează de expert în cadrul procedurii executării silite.

Potrivit încheierii de ședința din data de 26 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/3/2006, instanța a decis respingerea cererii de îndreptare a erorilor materiale strecurate in dispozitivul Deciziei civile nr. 4314 din 13 decembrie 2007 motivând în considerente: „Nu este obligatoriu ca hotărârea de anulare a deciziei de concediere sa menționeze funcția pentru care se acordă despăgubirile, fiind suficientă obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul ca efect al constatării concedierii nelegale, anulării sale, tară a menționa alte elemente de identificare a acestor drepturi." Prin sentința nr. 1292 din 05 decembrie 2012, Judecătoria Sinaia a dispus respingerea contestației la executare promovata de recurentul-contestator, ca neîntemeiată, si respingerea, ca tardiv formulată, a ultimei completări a contestației la executare prin care s-a solicitat întoarcerea executării silite și repunerea părților în situația anterioară depusa după închiderea dezbaterilor; Potrivit Deciziei civile nr. 605 din 02 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/310/2011 de Tribunalul Prahova, s-a admis recursul împotriva sentinței nr. 1292 din 05 decembrie 2012 pronunțata de Judecătoria Sinaia prin care s-a respins contestația la executare ca neîntemeiată.

S-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sinaia, conform considerentelor deciziei a cărei anulare o solicită. Tribunalul Prahova a considerat ca se impune necesitatea administrării, în conformitate cu principiile nemijlocirii și contradictorialității a unei expertize în specialitatea contabilitate care să determine despăgubirile cuvenite intimatului în baza Deciziei civile nr. 4314/R din 13 decembrie 2007 pronunțată în dosarul Curții de Apel București, secția a VlI-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru care s-a admis încuviințarea executării silite de Judecătoria Sinaia.

S-a considerat de către Tribunalul Prahova că drepturile salariale cuvenite contestatorului trebuie calculate de la data de 11 mai 2006 până la momentul încetării efective a raporturilor de muncă dintre părți, potrivit Deciziei nr. 4/2007 emisă de directorul general al B. Bușteni, adică data de 08 ianuarie 2007, urmând a se verifica și analiza în cadrul expertizei, dacă în baza cererii din data "de 15 decembrie 2006 contestatorul A. a beneficiat de concediu fără plată și pe ce perioadă. In ce privește cererea de repunere m situația anterioara și de întoarcere a executării silite Tribunalul Prahova a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 404 2 V.C.P.C. în sensul ca în situația în care instanța judecătorească desființează titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat va dispune și asupra restabilirii situației anterioare.

Prin sentința civila nr. 492 din 03 iunie 2016 pronunțată de Judecătoria Sinaia, in rejudecare, a fost admisă în parte contestația promovată de intimatul-contestator B., a fost anulată în parte executarea silită ce a făcut obiectul Dosarului de executare nr. x/2011 al B.E.J., C. - Sinaia (actualmente SCPIU D. - Ploiești) referitor la suma de 36.779,56 lei, încasată suplimentar de recurentul-creditor-intimat A. S-a dispus întoarcerea executării silite, în sensul că a fost obligat recurentul-intimat A. să restituire contestatorului B. Bușteni suma de 36.779,56 lei, la care se adaugă suma de 4,927,73 lei (sumă în care a fost inclusă și T.V.A.), achitată cu titlul de onorariu executor, sume ce vor fi actualizate începând cu data de 17 iulie 2012 până la data plății efective.

Revizuentul invocă dispozițiile art. 322 pot. 5 C. proc. civ. și solicită să se constate că sentința civila nr. 492 din 03 iunie 2016 pronunțată de Judecătoria Sinaia reprezintă un înscris de care nu s-a putut prevala pentru a solicita revizuirea Deciziei civile nr. 605 din 02 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/310/2011 de Tribunalul Prahova. înscrisul descoperit - sentința civila nr. 492 din 03 iunie 2016 - invocat în revizuire are un caracter determinant, este apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată, întrucât prin Decizia de casare nr. 605 din 02 aprilie 2013 chiar intimatul-angajator susține ca s-a urmărit o completare a probelor (conform notelor scrise depuse în cauza nr. x/105/2013 pentru termenul din data de 10 martie 2013 - dosar Tribunalul Brașov).

Mai mult decât atât, sentința civilă nr. 492 din 03 iunie 2016 are înrâurire cu privire la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. privind caracterul contradictoriu al Hotărârii nr. 605 din 02 aprilie 2013. Se consideră că revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă întrucât sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unor hotărâri judecătorești definitive a Curții de Apel București (nr. x/R din 13 decembrie 2007) și Tribunalului Prahova (x din 02 aprilie 2013 - prin care s-a tranșat perioada drepturilor salariale astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 492 din 03 iunie 2016). Revizuirea poate fi exercitată numai cu condiția ca hotărârile potrivnice să fie definitive și ele să fie pronunțate de instanțe care fac.

parte din sistemul organelor judiciare, iar nu și în cazul în care una dintre hotărâri - a fost pronunțată de un organ administrativ cu atribuții jurisdicționale. Hotărârile judecătorești în cauză trebuie să fie potrivnice. Prin hotărâri-potrivnice trebuie să înțelegem acele hotărâri care, în dispozitivul lor, cuprind măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire.

Astfel, devreme ce prin Decizia civilă nr. 4314/R din 13 decembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2006 al Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, s-a anulat Decizia de concediere nr. 24 din 11 mai 2006 iar intimatul a fost obligat la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate, reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul A., prin Decizia nr. 105 din 02 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a dispus; „S-a considerat de către Tribunalul Prahova că drepturile salariale cuvenite contestatorului trebuie calculate de la data de 11 mai 2006 până la momentul încetării efective, raporturilor de muncă dintre părți, potrivit Deciziei nr. 4/2007 emisă de directorul general al B.- Bușteni, adică data de 08 ianuarie 2007, urmând a se verifica și analiza în cadrul expertizei dacă în baza cererii din data de 1 decembrie 2006 contestatorul A. a beneficiat de concediu fără plată și pe ce perioadă.

Nu s-a precizat prin Decizia nr. 605 din 02 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova despre care drepturi salariale s-a făcut mențiune pentru funcția de execuție sau conducere de director generai adjunct. Acest aspect a dus la pronunțarea sentinței civile nr. 492 din 03 iunie 2016 prin care Judecătoria Sinaia în rejudecare a admis în parte contestația promovata de intimatul-contestator B., a fost anulată în parte executarea silită ce a făcut obiectul Dosarului de executare nr. x/2011 al B.E.J., C. - Sinaia (actualmente CPEJ E. - Ploiești) referitor la suma de 36.779,56 lei, încasată suplimentar de revizuentul A. Solicită să se constatate că revizuirea este admisibilă, anularea hotărârii trebuind să se pronunțe pentru Decizia nr. 605 din 02 aprilie 2013 a Tribunalului Prahova, pronunțata cu nesocotirea principiului autorității lucrului judecat.

Revizuirea pentru acest motiv poate fi solicitată și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt pronunțate de instanțele de recurs. E vorba de acele cazuri în care soluțiile contradictorii au fost. pronunțate în aceeași cauză pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate de părți.

Arătă ca prin Decizia civila nr. 4314/R din 13 decembrie 2007 pronunțata în Dosarul nr. x/3/2006 al Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a anulat Decizia de concediere nr. 24 din 11 mai 2006, iar intimatul a fost obligat la plata către intimat a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate, reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul A. În acest sens dispun prevederile art. 78 C. muncii, atunci când se constată nelegalitatea și netemeinicia măsurii concedierii, a anulării măsurii și repunerii părților în situația anterioară, ce a operat și în cazul petentului din prezenta cauză, respectiv că acordarea drepturilor de care ar fi beneficiat salariatul să se realizeze generic, ceea ce s-a solicitat prin decizia solicitată a fi îndreptată.

Restitutio in integrum presupune ca persoana în cauzarea urmare a anulării concedierii, să ajungă la situația de a-și recupera toate drepturile salariale de care a fost deposedată prin actul nelegal al angajatorului, respectiv să-șt recupereze statutul de salariat, funcția sau postul; locui de muncă, să primească salariul retroactiv cu titlu de despăgubiri "și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat". Curtea de Apel București a avut în vedere aspectul că, în litigiile de muncă sunt aplicabile dispozițiile art. 371 2 C. proc. civ., dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei., se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume.

în cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța - a devenit exigibilă și până la data plații efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri, Dispozițiile art. 76 și 78 alin. (1) C. muncii și cele din .materia executării silite sunt lămuritoare în acest sens și statuează că cuantumul despăgubirilor nu se calculează de instanța de judecata, ci de executor tu ocazia executării silite.

Potrivit art. 78 alin. (1) C. muncii „în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul". In ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, textul prevede că acesta este egal cu salariile indexate, majorate sau reactualizate și cu .celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la momentul emiterii deciziei de concediere anulate până la executarea efectiva a obligației (conform art. 371 2 C. proc. civ.).

În continuare, revizuentul prezintă istoricul litigiului de fond dintre părți, Prin Decizia nr. 364 din 26 septembrie 2016 a Curții de Apei București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. x/2/20916 (format prin disjungerea din Dosarul nr. x/2/2016 a cererii de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 322 alin, (1) pct. 7 C. proc. civ.) a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se în motivarea acestei soluții dispozițiile art. 323 alin, (2) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 24 octombrie 2016, stabilindu-se termen pentru soluționarea acesteia la 17 februarie 2017, când instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimatul Centrul de pregătire pentru personalul din industrie Bușteni. Cauza a fost repusă pe rol, acordându-se termen pentru lămurirea chestiunii reprezentării convenționale a părților la data de 31 martie, când instanța a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității cererii de revizuire.

După terminarea ședinței, dar mai înainte de deliberare, prin registratură, revizuentul a depus cerere prin care solicită repunerea cauzei pe rol în vederea discutării cererii de conexare a cererii de revizuire înregistrată m cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen de judecată la data de 22 martie 2017, la prezentul dosar. Analizând cererea privind repunerea cauzei pe rol, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată și o va respinge, având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 400 C. proc. civ. „Dacă, în timpul deliberării, instanța găsește că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părților." - Interpretarea dispozițiilor sus evocate trebuie corelată cu dispozițiile art. 394 C. proc.

civ., care prevede închiderea dezbaterilor în fond atunci când instanța se socotește lămurită în privința împrejurărilor de fapt și a temeiurilor de drept ale cauzei. Norma prevede că după acest moment, nu este posibilă depunerea la dosarul cauzei a niciunui înscris, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă. Revenind la cauza de fată, se reține că revizuentul A. a depus, după închiderea dezbaterilor și terminarea ședinței, o cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea acordării unui termen pentru a se discuta conexarea cererii de revizuire, înregistrată sub nr. x/1/2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și justiției, secția a II-a civilă, la prezenta cauză. Manifestarea de voință a revizuentului, exprimată prin cererea privind repunerea cauzei pe rol, nu poale fi luată în considerare, fiind o cerere depusă după închiderea dezbaterilor și terminarea ședinței, prin care se invocă aspecte noi care nu au format obiectul dezbaterilor.

Dintr-un alt punct de vedere dispozițiile art. 400 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât de aceste dispoziții legale se poate prevala instanța de judecată atunci când aceasta constată că sunt necesare noi lămuri. Cu alte cuvinte, această instituție procedurală vizează deliberarea și este pusa, 1 în principal, Ia dispoziția instanței investită cu soluționarea cererii. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea privind repunerea cauzei pe rol. Examinând cererea de revizuire, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) cu referire la art. 324 alin. (1) pct. 1 ultima teză C. proc.

civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de ia modalitatea în care acestea se calculează. Conform dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 10 ultima teză C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7 alin. (2), de Ia pronunțarea ultimei hotărâri.

Art. 103 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În ceea ce privește calculul termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ., se vor aplica dispozițiile art. 101 alin. (3) din același cod, care dispun în sensul că „Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. În speță, se constată că revizuentul a solicitat, la data de 05 iulie 2016, revizuirea Deciziei civile nr. 605 din 02 aprilie 2013 a Tribunalului Prahova, secția I civilă, pe motivul contrarietății cu Decizia civilă nr. 4314/R din 13 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Așadar, termenul de revizuire este de o lună de la data pronunțării Deciziei civile nr. 605 din 02 aprilie 2013 a Tribunalului Prahova, secția I civilă, și s-a împlinit la data de 02 mai 2013. Drept urmare, față de data depunerii, 05 iulie 2016, prezenta cerere de revizuire este formulată peste termenul legal prevăzut de lege, urmând a fi apreciată ca tardivă, încălcarea termenului atrăgând sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita această cale de atac. În acest context, obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor statuate de lege reprezintă una dintre consecințele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, stabilit de art. 6 parag.

1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a fost depășit, în temeiul art. 324 alin. (1) pct. 1 coroborat cu art. 103 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire, ca tardiv formulată, excepția tardivității declarării acestei căi de atac fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât admiterea acesteia împiedică instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire să analizeze admisibilitatea cererii de revizuire. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de revizuentul A. Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 605 din 2 aprilie 2013 a Tribunalului Prahova în Dosarul nr. x/310/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2017.