ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1307/2017

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2013 pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele Casa de Pensii Timișoara și B., a solicitat suspendarea măsurii de a i se reține din pensie o sumă de bani care, în opinia sa, este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât această reținere s-a făcut fără a exista o comunicare în prealabil.

Prin încheierea civilă nr. 14518 din 21 noiembrie 2013, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a anulat cererea formulată de contestatorul A., conform art. 200 alin. (3) C. proc. civ.. Încheierea a fost pronunțată cu drept de reexaminare în termen 15 zile de la comunicare.

Judecătoria Timișoara, în cuprinsul încheierii, a reținut că A. nu a îndeplinit în termenul de 10 zile de la comunicarea încheierii toate obligațiile impuse de instanță, respectiv de a indica CNP-ul personal, valoarea obiectului cererii și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, de a depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 50 RON, de a indica motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază cererea, de a arăta dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, iar pentru martori de a preciza numele, prenumele și adresa de domiciliu/reședință, de a semna și de a ștampila pentru "conformitate cu originalul" actele depuse la dosar, de a depune copia cărții de identitate, certificată pentru conformitate cu originalul și de a indica dosarul execuțional în care s-a început executarea silită împotriva sa.

Contestatorul A. a formulat apel împotriva încheierii civile nr. 14518 din 21 noiembrie 2013 a Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, care a fost soluționat prin decizie civilă nr. 765/A din 20 august 2015 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în sensul constatării perimării apelului.

Împotriva acestei decizii, a formulat recurs contestatorul A., care a fost constatat perimat prin decizia civilă nr. 349 din 28 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

În motivarea deciziei, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, în raport cu art. 416 alin. (1) și art. 420 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere și data suspendării recursului, respectiv 25 noiembrie 2015 se impune constatarea perimării recursului întrucât părțile nu au efectuat niciun act de procedură până la 21 iunie 2016, când cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării.

La data de 3 octombrie 2016, recurentul-contestator A. a declarat recurs împotriva deciziei evocate anterior.

În cuprinsul recursului, recurentul a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și repunerea în termen, pentru ca intimata Casa de Pensii Timișoara să-i trimită dovezile în temeiul cărora au fost făcute reținerile din pensia alocată contestatorului.

La data de 16 februarie 2017, intimata-pârâtă C. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că, în opinia sa, executorul judecătoresc nu este parte în dosarul execuțional, fiind organul de executare silită care, la cererea creditorului urmăritor și cu încuviințarea instanței de executare, pune în aplicare dispozițiile cu caracter civil dintr-un titlu executoriu.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., iar prin încheierea din 20 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea acestuia către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 21 iulie 2017, recurentul A. a depus la dosar punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat, în esență, admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Instanța reține că, prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2013 pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, contestatorul A. a solicitat suspendarea măsurii dispuse de Casa de Pensii Timișoara de a i se reține din pensie o sumă de bani, fără a exista în prealabil o notificare în acest sens.

Prin încheierea civilă nr. 14518 din 21 noiembrie 2013, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a anulat cererea formulată de contestatorul A., conform art. 200 alin. (3) și (4) C. proc. civ., având în vedere că acesta nu a complinit lipsurile ce i-au fost puse în vedere de către instanță, respectiv de a indica CNP-ul personal, valoarea obiectului cererii și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, de a depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 50 RON, de a indica motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază cererea, de a arăta dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, iar pentru martori de a preciza numele, prenumele și adresa de domiciliu/reședință, de a semna și de a ștampila pentru "conformitate cu originalul" actele depuse la dosar, de a depune copia cărții de identitate, certificată pentru conformitate cu originalul și de a indica dosarul execuțional în care s-a început executarea silită împotriva sa.

Potrivit art. 200 alin. (4) C. proc. civ., dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termen de 10 zile de la primirea comunicării, prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

Art. 200 alin. (5) și (6) C. proc. civ. prevede că împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii, solicitând să se revină asupra măsurii anulării.

Înalta Curte constată că, în speță, contestatorul a formulat apel împotriva încheierii civile nr. 14518 din 21 noiembrie 2013 a Judecătoriei Timișoara, și nu cerere de reexaminare astfel cum prevăd dispozițiile legale evocate.

Apelul formulat de contestator a fost constatat perimat prin decizia civilă nr. 765/A din 20 august 2015 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă.

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., contestatorul a formulat recurs împotriva acestei decizii, care, la rândul său a fost constatat perimat prin decizia civilă nr. 349 din 28 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara.

Și împotriva acestei decizii, de perimare a recursului, contestatorul a formulat recurs, care face obiectului litigiului pendinte.

Deși dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare", în speță soluția de anulare a cererii formulate de contestator nu avea deschisă calea de atac a apelului, ci doar cea a reexaminării, potrivit art. 200 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Altfel spus, hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea de chemare în judecată ar fi fost susceptibilă de a fi atacată cu apel.

Or, în prezenta cauză, cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul A. era supusă reexaminării, motiv pentru care partea avea deschisă doar această cale de atac.

În atare condiții, Înalta Curte apreciază că, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă.

În plus, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 349 din 28 septembrie 2016 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2017.