ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1246/2017

HOTĂRÂRE

20.09.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1246/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Colegiu Tehnic "Infoel" Bistrița, Consiliul Local Bistrița, Instituția Primarului municipiului Bistrița solicitând obligarea pârâtului de rândul 1 să calculeze și să plătească dobânda legală aferentă drepturilor bănești acordate potrivit hotărârilor judecătorești, și obligarea pârâților Consiliul Local Bistrița, Instituția Primarului municipiului Bistrița să aloce unității școlare pârâte să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate prin cererea introductivă.

Prin sentința civilă nr. 404/F/14.03.2017 Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamant în favoarea Tribunalului Mureș, reținând, în esență, că prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii dispun că, acțiunile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, iar reclamantul domiciliază în jud. Mureș.

Învestit prin declinare, Tribunalul Mureș, având în vedere prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, a reținut, în esență, că în ipoteza conflictelor individuale de muncă în care o persoană fizică sesizează instanța (cum este și cauza dedusă judecății), reclamantul are dreptul de opțiune numai între tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă.

Consecința caracterului exclusiv al competenței este că, odată făcută această opțiune de către reclamant, în sensul alegerii instanței în a cărei circumscripție se află locul său de muncă, reclamantul nu mai poate reveni, pârâtul nu mai poate cere declinarea competenței, iar instanța, dacă a fost corect sesizată (fără încălcarea normelor imperative de competență), nu poate, din oficiu, să își decline competența.

S-a arătat că, în speță, reclamantul (persoană fizică), deși are domiciliul în județul Mureș, a ales să introducă cererea de chemare în judecată, având ca obiect un conflict individual de muncă la tribunalul de la locul său de muncă din perioada în litigiu iar nu la tribunalul în circumscripția căruia se află domiciliul său.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 465/2017 din 08 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Mureș, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că, prin acțiunea promovată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Colegiu Tehnic "Infoel" Bistrița, Consiliul Local Bistrița, Instituția Primarului municipiului Bistrița solicitând instanței obligarea pârâtului de rândul 1 să calculeze și să plătească dobânda legală aferentă drepturilor bănești acordate potrivit hotărârilor judecătorești și obligarea pârâților Consiliul Local Bistrița, Instituția Primarului Municipiului Bistrița să aloce unității școlare pârâte să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate prin cererea introductivă.

Așa fiind, prezentul litigiu are ca obiect un conflict individual de muncă (art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social) și, prin urmare, se aplică dispozițiile speciale referitoare la conflictele de muncă.

Art. 269 Codul muncii stipulează în alin. (1) că: " Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii", iar alin. (2) că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința".

Pe de altă parte, art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Art. 216 din același act normativ stipulează că:

"Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

Conform art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 116 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde își are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În aplicarea dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, se constată că atât Tribunalul Bistrița-Năsăud, cât și Tribunalul Mureș, erau deopotrivă competente în soluționarea cauzei, reclamantul având alegerea între aceste două instanțe deopotrivă competente.

Cum în mod corect a precizat și Tribunalul Mureș, prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabilesc o competență teritorială complexă, al cărui mecanism juridic de determinare cuprinde două elemente: o competență alternativă a instanțelor (tribunalelor) în cazul conflictelor individuale de muncă având ca reclamant o persoană fizică, dar această competență este în același timp, și exclusivă, în sensul că reclamantul are alegerea numai între două instanțe competente (ori de la domiciliul său, ori de la locul de muncă).

În speță, reclamantul A., deși are domiciliul în județul Mureș, a ales să introducă cererea de chemare în judecată, având ca obiect un conflict individual de muncă (potrivit art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011), la tribunalul de la locul său de muncă (Tribunalul Bistrița-Năsăud), iar nu la tribunalul în circumscripția căruia se află domiciliul său (Tribunalul Mureș).

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bistrița-Năsăud reclamantul a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia. Prin urmare, Tribunalul Bistrița-Năsăud nu mai poate să dispună, nici din oficiu, nici la cererea pârâtului sau a oricărei alte părți, declinarea competenței, declarându-se necompetent, prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire al competenței, care nu este de ordine publică.

Prin urmare, Tribunalul Bistrița-Năsăud nu era îndreptățit să-și decline din oficiu competența, excepția de necompetență teritorială fiind invocată de această instanță cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel cum deja s-a arătat, opțiunea reclamantului între instanțele deopotrivă competente teritorial indicate de art. 210 din Legea nr. 62/2011 poate fi exercitată la momentul sesizării instanței de judecată, ceea ce, în speță, s-a și întâmplat.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A. în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.