ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1317/2019

HOTĂRÂRE

25.06.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1317/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, la data de 07.03.2018, reclamantul A., a solicitat obligarea pârâților B., C., D., E., F., G., H., I. și J., la plata sumei de 30.000 euro reprezentând contravaloarea unui autoturism marca K., achiziționat de tatăl său, L., în anul 2009.

În motivarea acțiunii, reclamantul arătă că la data de 06.01.2013, tatăl său a decedat și, în urma dezbaterii succesiunii, a dobândit dreptul de proprietate asupra autovehiculului menționat. Mai arată că dorind să înmatriculeze autoturismul pe numele său, a fost înștiințat de organele de poliție că autoturismul este furat, iar în urma cercetărilor, dosarul penal întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, pe numele pârâților, a fost soluționat, prin ordonanța nr. 6003/18.07.2017, în sensul că s-a dispus clasarea cauzei raportat la prescripția răspunderii penale.

Prin Sentința civilă nr. 66 din 10.01.2019, Judecătoria Brăila, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtul J., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

În motivare, s-a reținut că potrivit art. 107 din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 112 din același cod, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

Instanța a reținut că, întrucât numai pârâtul J., a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția necompetenței teritoriale, arătând că domiciliul său este în circumscripția Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, este competentă teritorial să judece cauza.

Prin Sentința nr. 2.002 din 24 aprilie 2019, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, a constatat ivit conflictul de competență, a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că natura răspunderii invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată este una delictuală, în cadrul cererii înregistrată pe rolul instanței la data de 19.04.2019, acesta făcând referire la prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., ce reglementează competența instanței în cazul cererilor formulate pentru obligații decurgând din fapte ilicite.

În acest context, față de obiectul cererii de chemare în judecată (recuperarea unui prejudiciu produs prin presupuse fapte ilicite) - acțiune în răspundere delictuală -, în materie de competență nu sunt incidente doar dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., care stabilesc o competență teritorială alternativă, în sensul că în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

S-a mai reținut și incidența prevederilor art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În concluzie, s-a reținut că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Brăila (judecătoria în a cărei circumscripție s-a produs prejudiciul), reclamantul a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, iar opțiunea acestuia nu poate fi contestată nici de către pârâți, nici de către instanță.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, reține următoarele:

Dezînvestirea reciprocă a instanțelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, respectiv norma de competență de drept comun din art. 107 din C. proc. civ., și cea din art. 113 alin. (1) pct. 9 din același cod referitoare la competența teritorială alternativă.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispozițiile art. 113 din C. proc. civ., referitoare la competența teritorială alternativă prevăd la alin. (1) pct. 9 că în materia răspunderii civile delictuale "în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 din C. proc. civ., mai sunt competente: (…) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă."

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata sumei de 30.000 euro pentru acoperirea prejudiciului suferit prin vânzarea de către aceștia a unui autovehicul care, ulterior, a descoperit că era furat, reclamantul invocând pretinse fapte ilicite din partea pârâților ce au condus la prejudicierea sa.

Totodată, prin cererea formulată la data de 19.04.2019, aflată la dosarul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamantul a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei judecătorii în raport de dispozițiile art. 113 pct. 9 din C. proc. civ., susținând că față de situația de fapt descrisă prin cererea de chemare în judecată este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Brăila.

Așadar, în raport de obiectul cauzei și de temeiul de drept invocat de reclamant, se constată că litigiul de față vizează o acțiune în răspundere civilă delictuală iar, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

Este de reținut că pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 din C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 din C. proc. civ., reclamantul a înțeles să introducă acțiunea la instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită, care se află în circumscripția Judecătoriei Brăila, față de dispozițiile art. 113 pct. 9 din C. proc. civ., acestei instanțe îi revine competența să soluționeze cauza.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Brăila.