ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 641/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1765/2015 de la 08 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 759.000 Euro, reprezentând valoarea garanțiilor emise în baza convenției pentru garanții exprese, irevocabile și necondiționate nr. 104/02.04.2009 și în baza convenției cadru-plafon de garantare nr. 177/2012, precum și suma de 27.498,86 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5234 din 30 septembrie 2015, pronunțată de aceeași instanță, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1765/2015 de la 08 aprilie 2015, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 37.146,73 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1765/2015 de la 08 aprilie 2015 a formulat apel pârâta FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. - IFN, prin decizia civilă nr. 564 de la 31 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă fiind respins apelul ca nefondat.

Pârâta FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. - IFN a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 564 de la 31 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 483 și urm., 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 35 din Regulamentul B.N.R. 2/2012, art. 59 din Legea 93/2009.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că soluția preconizată este aceea de anulare a recursului, completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 15 februarie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurenta a depus punct de vedere, considerând recursul ca fiind admisibil.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 (1) d) din noul C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.", art. 489 alin. (2) din același cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta - pârâtă FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. - IFN împotriva deciziei civile nr. 564 din 31 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.A. privind obligarea recurentei - pârâte FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. - IFN la plata cheltuielilor de judecată, va fi respinsă ca nedovedită, motivat de faptul că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta - pârâtă FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. - IFN împotriva deciziei civile nr. 564 din 31 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.A. privind obligarea recurentei - pârâte FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU INTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. - IFN la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2017.