ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 635/2017

Deliberând asupra conflictului negativ de competență din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. și C. S.A. și chematul în garanție D., constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 414/2008, obligarea pârâtei debitoare și C. S.A. la plata sumei de 392 RON contravaloare debit, la plata penalităților de întârziere și la plata dobânzi legale.

Prin sentința civilă nr. 13516/2016 din 06 decembrie 2016, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, a fost declinată la Judecătoria Constanța competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

În soluționarea excepției de necompetență teritorială, invocate de pârâta C. S.A. prin întâmpinare, instanța a reținut că între S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate n. 414/26.08.2008.

La art. 8.1 din acest contract se stipulează că "orice litigiu decurgând din sau în legătură cu derularea prezentului contract atât cu privire la predarea mărfurilor cât și la achitarea acestora de către cumpărător către vânzător, inclusiv cele referitoare la valabilitatea, interpretarea, executarea ori desființarea lui se va soluționa de către instanțele judecătorești competente din Constanța."

Competența teritorială este alternativă în ipotezele reglementate de art. 112, 113 din C. proc. civ. și în cazul alegerii instanței prin convenția părților. În acest din urmă caz însă, competența teritorială este alternativă numai în situația în care alegerea s-a făcut în favoarea părții care va declanșa ulterior procesul, deci în favoarea viitorului reclamant. În această situație, reclamantul poate sesiza fie instanța aleasă prin convenție, fie instanța competentă teritorial potrivit regulilor de drept comun.

A reținut instanța că în cauza de față alegerea competenței s-a făcut în interesul pârâtei S.C. B. S.R.L., care are sediul în municipiul Constanța. Prin urmare, în condițiile în care alegerea instanței a fost făcută în interesul exclusiv al celui care a fost chemat în judecată, adică în interesul pârâtului, competența teritorială nu mai este alternativă, reclamantul fiind ținut, conform principiului forței obligatorii a contractelor reglementat de art. 969 C. civ. 1864 (aplicabil raportat la data încheierii contractului) să acționeze la instanța aleasă prin convenție, în speță la Judecătoria Constanța.

Prin urmare, instanța a apreciat că trebuie făcută aplicarea dispozițiilor art. 969 C. civ., urmând a se da eficiență clauzei prevăzute de părți în art. 8.1 din contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate, conform căreia litigiile (inclusiv cele legate de valabilitatea contractului) se soluționează la instanțele de judecată din localitatea Constanța, acolo unde își are sediul pârâta chemată în judecată în cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, secția Civilă sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 2211 din 02 martie 2017, Judecătoria Constanța, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Iași.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are două capete de cerere principale:

1) în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.- constatarea nulității contractului nr. x/2008 și

2) în contradictoriu cu pârâta C. S.A. - Sucursala Iași - obligarea pârâtei la plata sumei de 392 reprezentând debit, la care se adaugă penalități de întârziere și dobânda legală.

Cu referire la primul capăt de cerere, deși se reține în contract existența unei clauze atributive de competență, instanța are în vedere că de această clauză nu se poate prevala decât cel în favoarea căruia este stipulată.

Clauza atributivă de competență a fost stabilită în interesul pârâtei S.C. B. S.R.L., dat fiind sediul acesteia în jud. Constanța, această pârâtă neinvocând excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Iași, deși a formulat întâmpinare cuprinzând apărări pe fondul cauzei.

Astfel, în raport de prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., în situația în care nu este în discuție o competență teritorială exclusivă, excepția nu poate fi invocată decât de pârâta S.C. B. S.R.L., care nu a formulat o astfel de apărare.

Prin urmare, nici instanța din oficiu și nici altă persoană terț de raportul contractual (C. în cauză) nu poate invoca o astfel de clauză atributivă de competență, câtă vreme cel în favoarea căruia a fost stipulată nu înțelege să se prevaleze de ea.

Fiind in ipoteza unei competențe teritoriale alternative, având în vedere dispozițiile art. 113 pct. 3 din C. proc. civ., în raport de locul executării contractului, alegerea reclamantei este una valabilă și nu poate fi cenzurată de instanță.

În egală măsură, trebuie subliniat că în privința celui de al doilea capăt de cerere, care are tot caracter principal, și care este întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, de asemenea competența este alternativă, în condițiile art. 113 pct. 9 din C. proc. civ. - "instanța în a cărei circumscripție s-a produs fapta ilicită sau s-a săvârșit prejudiciul".

Prin urmare, și sub acest aspect, alegerea instanței competente ca fiind Judecătoria Iași nu poate fi cenzurată de instanță, fiind în discuție în mod evident o excepție de ordine privată.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu chematul în garanție D. și pârâtele S.C. B. S.R.L. și C. S.A., având ca obiect, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., constatarea nulității contractului nr. x/2008 și în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A.- Sucursala Iași, obligarea pârâtei la plata sumei de 392 reprezentând debit, la care se adaugă penalități de întârziere și dobânda legală.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din noul C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Cu privire la capătul de cerere ce are obiect, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., constatarea nulității contractului nr. x/2008, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 din noul C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă " instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 din noul C. proc. civ.

Deși părțile, prin clauza atributivă de competență din art. 8.1 din contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate, au stabilit că litigiile (inclusiv cele legate de valabilitatea contractului) se soluționează la instanțele de judecată din localitatea Constanța, acolo unde își are sediul pârâta S.C. B. S.R.L., această pârâtă nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile clauzei stabilite în favoarea sa.

Potrivit dispozițiilor art. 973 din vechiul C. civ., "Conventiile n-au efect decat între partile contractante", această dispoziție legală constituind temeiul principiului relativității efectelor actului juridic civil.

Conform acestui principiu, actul juridic civil dă naștere la drepturi și obligații numai pentru părțile lui.

În aplicarea acestui principiu la speța dedusă judecății, reiese că pârâta C. S.A., terț față de raportul contractual ce conține clauza atributivă de competență, nu se putea prevala de dispozițiile acesteia.

Competența aparține Judecătoriei Iași raportat și la cel de-al doilea capăt de cerere, de asemenea principal, întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, ce are ca obiect obligarea pârâtei C. S.A.- Sucursala Iași la plata sumei de 392 reprezentând debit, la care se adaugă penalități de întârziere și dobânda legală.

Această competență este stabilită de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din noul C. proc. civ., potrivit căruia, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă "instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Iași, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu chematul în garanție D. și pârâtele S.C. B. S.R.L. și C. S.A., în favoarea Judecătoriei Iași, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2017.