ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 419/2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 847 din 4 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a fost admisă excepția inadmisibilității recursului și, în consecință, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.A. Lugoj împotriva deciziei civile nr. 1434/A din 12 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta intimată Administrația Bazinală de Apă Banat, având ca obiect plângere împotriva procesului-verbal de constatare a abaterilor de la normele de utilizare/exploatare a resursei reglementat de O.U.G. nr. 107/2002, modificată.

Prin aceeași decizie, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate de recurenta-reclamantă.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs, fără a-și motiva calea de atac.

Analizând excepția tardivității declarării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că excepția este întemeiată, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat pentru considerentele care succed:

Termenul de recurs instituit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este un termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Se constată că recursul a fost declarat la 13 decembrie 2019, iar în raport de data pronunțării hotărârii recurate, la 4 decembrie 2019, acesta a fost formulat cu depășirea termenului imperativ de 48 de ore de la pronunțare, fapt ce atrage sancțiunea decăderii părților din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Distinct de cele reținute, este de menționat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părțile au obligația ca, în condițiile legii, să îndeplinească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum în cauză, recursul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 48 de ore de la pronunțarea hotărârii atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 185 C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 847 din 4 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 847 din 4 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2020.