ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 341/2017

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Comisia Centrală de Arbitraj Casa Națională de Asigurări de Sănătate Colegiul Medicilor din România Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România la data de 12 februarie 2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București la plata sumei de 580.000 RON, reprezentând contravaloarea investigațiilor medicale paraclinice de înaltă performanță PET-CT acordate asiguraților în luna aprilie 2013, conform facturii fiscale nr. x/14.05.2013 emise în baza contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialități paraclinice nr. x/2011 și a actului adițional la acest contract, înregistrat la CASMB sub nr. x/29.03.2013.

Totodată, a solicitat și plata sumei de 320.000 de RON, reprezentând contravaloarea investigațiilor medicale paraclinice de înaltă performanță PET-CT acordate asiguraților în perioada 01 - 23 mai 2013, conform facturii fiscale nr. x/12.06.2013 emise în baza Contractului de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialități paraclinice nr. x/2013/30.04.2013, înregistrat la CASMB sub nr. x/30.04.2013.

Prin hotărârea arbitrală nr. 7 din 7 august 2014 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj - Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România, Ordinul Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat anularea hotărârii arbitrale și, pe fond, admiterea cererii de arbitrare, astfel cum a fost precizată, în sensul obligării pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București (C.A.S.M.B.) la decontarea sumelor pretinse prin cererea de arbitrare.

Prin sentința civilă nr. 53/F/2016 din 16 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea în anulare formulată de S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. SRL), în sensul anulării hotărârii arbitrale nr. 7 și, în urma judecării pe fond, în limitele convenției arbitrale, a admis cererea precizată formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. și a obligat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București la decontarea către reclamantă a sumei de 580.000 RON, reprezentând contravaloarea investigațiilor medicale paraclinice de înaltă performanță PET-CT acordate în luna aprilie 2013, conform facturii fiscale nr. x/14.05.2013 și a sumei de 319.998,56 RON, reprezentând contravaloarea investigațiilor medicale paraclinice de înaltă performanță PET-CT acordate în perioada 01-22 mai 2013, conform facturii fiscale nr. x/12.06.2013.

Totodată, a obligat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București la plata către S.C. B. S.R.L. a sumei de 6302,49 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.

La data de 20 mai 2016, recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a formulat recurs împotriva acestei sentințe, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În cadrul recursului a solicitat admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată, casarea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării cauzei pe fond a solicitat respingerea cererii reclamantei și menținerea hotărârii arbitrale.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut în esență că, în conformitate cu Ordinul MS/CNAS 1423/191/2013 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a contractului cadru pe anul 2013-2014, cu modificările și completările ulterioare, la capitolul II, Nota 6 pct. 2 din Anexa 7, decontarea investigației PET-CT se face pe baza biletului de trimitere, însoțit de decizia de aprobare emisă de comisia de experți, iar începând cu luna mai 2013 până la 31 iulie 2013 se folosea formularul cu regim special utilizat pentru recomandarea serviciilor de înaltă performanță CT.

Recurenta-pârâtă a mai arătat că, potrivit Ordinului nr. 691/261/2013, până la tipărirea biletelor de trimitere pentru recomandarea investigației paraclinice de înaltă performanță PET-CT în formatul prevăzut la anexa 1e și a achiziționării acestora de către furnizorii de servicii medicale, pentru recomandarea investigației PET-CT era prevăzută utilizarea biletului de trimitere pentru investigații paraclinice, fiind un formular cu regim special utilizat pentru recomandarea serviciilor de înaltă performanță CT, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 1b. Acest ordin se aplica începând cu luna mai 2013, dar nu mai târziu de 31 iulie 2013 inclusiv.

În consecință, recurenta-pârâtă a învederat că nu avea posibilitatea de a deconta sumele solicitate de reclamantă cu titlu de investigații PET-CT efectuate în perioada 1.04.2013 - 23.05.2013 întrucât nu existau prevederi legale care să permită acest lucru.

Intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. SRL) a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului recurentei-pârâte, susținând că motivele invocate prin cererea de recurs nu se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În plus, a mai arătat că recurenta nu a indicat normele de drept material pretins încălcate sau greșit aplicate la pronunțarea sentinței civile nr. 53/F/2016. De asemenea, a solicitat cheltuieli de judecată, fără a anexa înscrisuri doveditoare în acest sens.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu, reținându-se totodată, că instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 18 octombrie 2016 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 486 și 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În plus, analizând motivele de recurs, Înalta Curte constată că în cadrul acestora se regăsesc reiterate motivele cuprinse în întâmpinările formulate de pârâtă la fond, recurenta neformulând veritabile critici de nelegalitate care să vizeze sentința atacată și care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. Mai mult decât atât, invocarea de către recurentă a art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este una formală, nefiind indicate normele de drept material pretins a fi încălcate sau greșit aplicate la pronunțarea sentinței nr. 53/F/2016. Din această perspectivă, se constată că motivele de recurs se limitează la aspecte de fapt referitoare la neîndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor prevăzute în Ordinul nr. 511/196/2013, Ordinul nr. 691/261/2013 și Ordinul nr. 1423/191/2013 care conțineau dispoziții cu privire la modalitatea în care se putea efectua decontarea investigației PET-CT efectuate de reclamantă în perioada 1 aprilie 2013 - 23 mai 2013.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. prin întâmpinarea depusă la dosar, Înalta Curte urmează să respingă această solicitare, conform art. 452 C. proc. civ., având în vedere că nu au fost dovedite cheltuielile de judecată, prin depunerea la dosar a înscrisurilor justificative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 53/F/2016 din 16 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Respinge cererea intimatei-reclamante S.C. B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2017.