ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 27/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 26 noiembrie 2012, reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator CII B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. prin administrator judiciar D. Tg. Jiu, a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare prin care au fost înstrăinate imobilele din Râmnicu Vâlcea, Aleea x, respectiv Motel F. în suprafață de 1976,79 mp și teren aferent în suprafață de 8844,24 mp, după cum urmează: contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 3355/2001, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2001 și nr. y/2002, obligarea pârâtei să restituie reclamantei imobilele ce au făcut obiectul contractelor atacate și radierea înscrierilor din cartea funciară nr. x a localității Râmnicu Vâlcea, cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948, 966, 968 C. civ. și ale Legii nr. 7/1996.

Municipiul Râmnicu Vâlcea a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând să se constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, de înstrăinare a imobilelor din Aleea x (Motel F. și teren de 8844,24 mp) și să fie admisă cererea sa de revendicare pentru terenul din litigiu.

În cauză au mai formulat cereri de intervenție G., H. și I..

Prin sentința civilă nr. 4223 din 30 octombrie 2014, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a admis cererea principală formulată de reclamantă și a constatat nulitatea absolută a contractelor precizate în cerere.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantei imobilele Motel F. din Râmnicu Vâlcea și terenul de 8844,24 mp, ce au făcut obiectul contractelor.

S-a dispus radierea înscrierilor din Cartea funciară a localității Râmnicu Vâlcea cu privire la imobile, astfel: înscrierea nr. 10780/10.10.2001 - nr. crt. 2 - în favoarea S.C. J. S.R.L., în temeiul contractului sub semnătură privată, înscrierea nr. 7980/09.07.2002 - nr. crt. 4 - în favoarea S.C. J. S.A., în temeiul contractului autentificat sub nr. x/09.07.2002, înscrierea nr. 7981/09.07.2002 - nr. crt. 5 în favoarea S.C. C. S.A., în temeiul contractului autentificat sub nr. x/09.07.2002.

A fost respinsă cererea de intervenție formulată de I..

A fost admisă cererea de intervenție și s-a constatat că Municipiul Râmnicu Vâlcea are drept de folosință și dispoziție asupra terenului de 700 mp - parcare - Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea (ce face parte din suprafața de 8844,24 mp).

Au fost respinse excepțiile formulate de pârâtă și a fost obligată aceasta la cheltuieli de judecată în sumă de 3.720 RON către reclamantă și 1.665 RON către Municipiul Râmnicu Vâlcea.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la 22 noiembrie 2007, S.C. A. S.A. a intrat în procedura falimentului și că bunul imobil din str. x x, Râmnicu Vâlcea, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2001 a fost proprietatea firmei reclamante, iar pentru terenul de 8844,25 mp, reclamanta deținea certificat de proprietate din 06.06.2002.

A mai reținut prima instanță că, motelul F. din Râmnicu Vâlcea a fost vândut către S.C. J. S.R.L. Râmnicu Vâlcea prin actul de vânzare-cumpărare nr. x/2001, iar terenul prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2002.

În considerentele sentinței penale nr. 540/2008, pronunțată de Judecătoria Suceava, prin care administratorii fostei S.C. K. S.A. au fost condamnați penal, s-a reținut că au fost analizate toate actele de vânzare-cumpărare a patrimoniului firmei menționate, precum și contractul nr. x/2001 prin care a fost înstrăinat Restaurantul F. către S.C. J. S.A., ce ulterior a fost autentificat sub nr. x/2002, reținându-se că bunul a fost vândut cu prețul cu care era înregistrat în contabilitate, nereactualizat, același lucru întâmplând-se și cu terenul.

Astfel, ulterior momentului în care activele și terenurile au ieșit din patrimoniul S.C. K. S.A., acestea au fost din nou înstrăinate în cadrul grupului de firme controlate de H., valoarea reală a bunurilor era mult superioară celei cu care terenurile și construcțiile au fost înstrăinate. De altfel, aceste contracte au avut o cauză ilicită, așa cum s-a statuat în sentința penală nr. 540/2008 a Judecătoriei Suceava.

În acest context, s-a reținut că inculpații H. și L. au fost condamnați penal în temeiul art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000, stabilind cu intenție valori mai mici ale bunurilor, față de valoarea reală a contractelor încheiate.

S-a mai reținut de asemenea, că Municipiul Râmnicu Vâlcea a solicitat să se constate că are titlu pentru terenul de 700 mp inclus în cel de 8844,24 mp, suprafață ce constituie parcare, având drept de administrare și dispoziție asupra terenului, iar instanța a constatat că intervenientul are un drept de folosință și dispoziție asupra acestui teren de 700 mp, parcare în Râmnicu Vâlcea, Aleea x.

Au fost respinse excepțiile formulate de pârâtă, în întâmpinare, iar lipsa interesului reclamantei invocată de pârâtă s-a reținut a fi neîntemeiată, bunurile urmând să reintre în patrimoniul reclamantei, care este una și aceeași firmă cu S.C. K. S.A.

Cererea de intervenție formulată de I. a fost respinsă pentru că, deși acesta a susținut că este acționar al societății pârâte, nu a dovedit acest fapt, iar celelalte cereri de intervenție au fost anulate ca netimbrate.

Cererea reclamantei S.C. A. S.A., formulată în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., prin care a solicitat lămurirea dispozițiilor din cuprinsul dispozitivului sentinței referitoare la indicarea concretă a contractelor a căror nulitate a fost constatată de instanță, a fost admisă prin încheierea din 3 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, sentința având următorul dispozitiv:

"Admite cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.A. (fostă S.C. K. S.A.), societate în faliment reprezentată prin lichidator judiciar C.I.I. B., cu sediul în Focșani, județul Vrancea, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., cu sediul în Tg. Jiu, județul Gorj, prin lichidator judiciar D., cu sediul în Tg. Jiu, str. x, bloc P+E, județul Gorj și, în consecință;

Constată nulitatea absolută a contractelor precizate în cerere, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată înregistrat sub nr. x/08.10.2001, încheiat la data de 08.10.2001, între S.C. K. S.A. și S.C. J. S.R.L., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/08.07.2002 la BNP M., încheiat între S.C. K. S.A. și S.C. J. S.A., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/08.07.2002 la BNP M., încheiat între S.C. J. S.A. și S.C. C. S.A.

Obligă pârâta S.C. C. S.A., să restituie imobilele Motel F. din Rm. Vâlcea și terenul de 8844,24 mp, ce au făcut obiectul contractelor, către reclamantă.

Dispune radierea înscrierilor din Cartea funciară a localității Rm. Vâlcea cu privire la imobile (Înscrierea nr. 10780/10.10.2001(nr. crt. 2) în favoarea S.C. J. S.R.L., în temeiul contractului sub semnătură privată, Înscrierea nr. 7980/09.07.2002 (nr. crt. 4) în favoarea S.C. J. S.A, în temeiul contractului autentificat sub nr. x/09.07.2002, Înscrierea nr. 7981/09.07.2002 (nr. crt. 5) în favoarea S.C. C. S.A., în temeiul contractului autentificat sub nr. x/09.07.2002).

Respinge cererea de intervenție formulată de I., domiciliat în județul Vâlcea.

Admite cererea de intervenție, dosar, și constată că Municipiul Râmnicu Vâlcea, cu sediul administrativ în Rm. Vâlcea, județul Vâlcea, are drept de folosință și dispoziție, asupra terenului de 700 mp - parcare - Rm. Vâlcea, județul Vâlcea (ce face parte din suprafața de 8844,24 mp).

Respinge excepțiile formulate de pârâta S.C. C. S.A.

Obligă pârâta S.C. C. S.A. la cheltuieli de judecată: 3720 RON către reclamantă și 1665 RON către Municipiul Rm. Vâlcea".

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanta S.C. A. S.A. (fostă S.C. K. S.A.) și pârâta S.C. C. S.A.

Prin decizia nr. 42/A-COM din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.A. și de pârâta S.C. C. S.A., precum și cererea de intervenție promovată de intervenientul H..

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut cu privire la apelul promovat de reclamanta S.C. A. S.A. referitor la suprafața de 700 mp-parcare, situată în municipiul Râmnicu Vâlcea, Aleea x, suprafață ce face parte din suprafața totală de 8844,24 mp, că în mod legal și temeinic, instanța de fond a admis cererea de intervenție promovată de Municipiul Râmnicu Vâlcea și a constatat că acesta are drept de folosință și dispoziție asupra acestui teren.

În acest sens s-a reținut că actul prin care a fost delimitat domeniul public a făcut obiectul cercetării judecătorești, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ a statuat în mod irevocabil, prin decizia nr. 2841/2006, că H.G. nr. 1362/2001 care delimitase și suprafața de 700 mp situată în punctul "parcare" în Municipiul Râmnicu Vâlcea aparține domeniului public.

Apelul declarat de pârâta S.C. C. S.A. s-a apreciat a fi nefondat, deoarece hotărârea atacată a cuprins motivele de fapt și de drept ale judecătorului fondului care au stat la baza pronunțării sentinței, fiind coroborate cu toate probele de la dosar, precum și cu interpretările dispozițiilor legale în materie.

Cu privire la imobilele înstrăinate de către H. și L., s-au reținut mențiunile sentinței penale nr. 540/2008 a Judecătoriei Suceava, care a stabilit cu certitudine că vânzarea activelor și a terenurilor aferente a fost o acțiune unitară, concepută de aceștia, care au folosit demersuri în aparență cu respectarea dispozițiilor legale, însă printr-o îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de lege în materie.

În concluzie, instanța de apel a reținut, așa cum a menționat și prima instanță în considerentele sentinței atacate, că actele de înstrăinare au avut o cauză ilicită, așa cum s-a statuat în sentința penală nr. 540/2008 a Judecătoriei Suceava, prin care au fost condamnați inculpații H. și L. și, că potrivit art. 22 din C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei și a persoanelor vinovate.

Apelul declarat de pârâta S.C. C. S.A. s-a apreciat, de asemenea, că este nefondat, sens în care a fost respinsă și cererea de intervenție astfel cum a fost precizată, promovată de H. în sprijinul S.C. C. S.A., pentru aceleași motive ce au fost analizate și reținute în considerente.

Astfel, susținerea intervenientului, potrivit căreia, este acționar majoritar la S.C. C. S.A. și că aceasta deține în continuare active și bunuri imobile ce au făcut obiectul anulării contractelor deduse judecății este nefondată, având în vedere că acesta a fost condamnat definitiv, stabilindu-se toată activitatea infracțională a acestuia, cu referire la convențiile încheiate care aveau cauze ilicite.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, intervenientul H. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate în vederea administrării unui probatoriu complet, respectiv efectuarea unei expertize contabile și de evaluare imobiliară, pentru a se verifica dacă există motive de nulitate a actului juridic dedus judecății.

În memoriul de recurs semnat doar de către intervenient, recurentul H. a menționat că și S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar D., are calitatea de recurentă, însă acest fapt este contrazis de către lichidatorul judiciar, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la data de 1 noiembrie 2016, prin care a arătat în mod expres că nu formulează recurs în cauza de față.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul H. arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de fond a respins excepția de netimbrare a acțiunii, iar instanța de apel a arătat că sunt aplicabile dispozițiile art. 77 din Legea 85/2006, astfel că, sub acest aspect consideră că s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul consideră că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecații a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În acest context, susține că deși, în decizia penală nr. 1158/06.06.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2005, s-a reținut că "Nu se poate dispune anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate întrucât acestea nu sunt false sau falsificate, în sensul legii penale, ci, eventual, așa cum s-a reținut prin rechizitoriu, afectate de nulitate, în temeiul legii civile. În consecință, situația acestor contracte si implicit a terenurilor, urmează a fi clarificată pe calea acțiunii specifice", totuși instanța de fond nu a verificat dacă s-au respectat dispozițiile legii civile.

Prin întâmpinarea depusă la data de 5 octombrie 2016 de intimata S.C. A. S.A. a solicitat respingerea recursului declarat de intervenientul accesoriu H., ca neavenit, față de adresa nr. x/21.01.2016, comunicată de către lichidatorul judiciar D., prin care acesta a arătat în mod expres că nu intenționează să formuleze recurs în cauza de față.

Intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin întâmpinarea depusă la 19 septembrie 2016 a solicitat respingerea recursului declarat de intervenientul accesoriu H., ca neavenit, fără a mai fi necesară intrarea în cercetarea fondului cauzei.

La termenul de judecată din 18 ianuarie 2017, Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea recursului, în raport de dispozițiile art. 56 C. proc. civ., rămânând în pronunțare pe acest aspect.

În conformitate cu art. 56 C. proc. civ., "Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs".

Norma citată consacră o limitare a exercițiului dreptului titularului unei cereri de intervenție accesorie de a uza de căile de atac deschise împotriva unei hotărâri judecătorești, în sensul condiționării valorificării acestui drept de declararea aceleiași căi de atac de către partea în interesul căreia s-a formulat intervenția de către terț.

Neîndeplinirea acestei condiții conduce la însăși inadmisibilitatea căii de atac declarate de către intervenient, deoarece acesta nu are deschisă calea procesuală vizată de textul de lege. Sancțiunea ce operează în acest caz este explicit prevăzută în art. 56 C. proc. civ., respectiv aceea a respingerii ca neavenite a căii de atac.

Atare limitare a dreptului terțului intervenient poate fi invocată pe calea excepției inadmisibilității căii de atac, excepție absolută și peremptorie, ce împiedică analiza motivelor de recurs.

Rezultă, așadar că în considerarea poziției subordonate procesual a intervenientului accesoriu, calea de atac de reformare declarată de acesta poate fi socotită validă, deci admisibilă, doar atunci când însăși partea pe care intervenientul o sprijină în proces a înțeles să declare și ea apel sau recurs, în caz contrar, sancțiunea pe care legea o impune este aceea a respingerii ca neavenită a căii de atac.

În cauza de față, H. a avut calitatea de intervenient accesoriu în apărarea apelantei-pârâte S.C. C. S.A., astfel că, în sensul dispozițiilor legale evocate, acesta putea declara în mod valabil recurs, numai dacă împotriva deciziei Curții de Apel Pitești ar fi înțeles să declare recurs S.C. C. S.A.

Menționarea de către intervenient, în cererea de recurs, a faptului că recursul este declarat și de către S.C. C. S.A., fără ca această societate, prin administrator judiciar, să fi declarat în termen recurs, conform dispozițiilor legale, nu complinește condiția impusă de art. 56 C. proc. civ.

Cum pârâta S.C. C. S.A. nu a declarat recurs, iar singurul care a înțeles să exercite această cale de atac a fost intervenientul-accesoriu H., se impune respingerea recursului ca neavenit, fără a mai intra în cercetarea fondului.

Nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 56 C. proc. civ. pentru ca recursul să fie admisibil, Înalta Curte, față de considerentele expuse, va respinge ca neavenit recursul declarat de intervenientul H., pe care îl va obliga, în temeiul art. 274 C. proc. civ., să plătească intimatei-reclamante S.C. A. S.A. - prin lichidator judiciar CII B. suma de 3.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform facturii aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca neavenit recursul declarat de intervenientul H. împotriva deciziei nr. 42/A-COM din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul-intervenient H. să plătească intimatei - reclamante S.C. A. S.A. - prin lichidator judiciar CII B. suma de 3.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2017.