ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1782/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 5 octombrie 2017, revizuenta A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei nr. 671 din 21 septembrie 2017 a Curții de Apel Târgu-Mureș în temeiul dispozițiilor art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că aceasta este potrivnică și nesocotește autoritatea de lucru judecat atât a deciziei nr. 279 R din 31 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2012 cât și a sentinței nr. 1010 din 7 iunie 2017 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2012.

Consideră revizuenta că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. punctând asupra următoarelor aspecte:

Hotărârea judecătorească atacată nr. 671 din 21 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2017 este definitivă și a fost pronunțată asupra fondului, încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești nr. 279/R din 31 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2012, ambele definitive.

Consideră revizuenta că prin hotărârea atacată, instanța de fond reanalizează validitatea operațiunii de compensare asupra căreia a statuat în mod irevocabil Curtea de Apel Târgu-Mureș, constatând nevalabilitatea acesteia, însă pentru alte motive decât cele reținute de Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia nr. 279/R din 31 martie 2016.

Se arată că, procedând astfel, instanța a constatat că operațiunile de compensare s-au realizat în mod nelegal, însă nu pentru motivele reținute de Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia nr. 279/R din 31 martie 2016, ci pentru alte motive, respectiv, pentru motivul că operațiunile de compensare au fost încheiate cu debitoarea, iar nu cu lichidatorul judiciar, o astfel de soluție încălcând autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 279/R din 31 martie 2016, a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Se arată că singura instanță învestită pentru a se pronunța cu privire la validitatea operațiunii de compensare a fost Tribunalul Harghita și, respectiv, Curtea de Apel Târgu-Mureș care legal învestită cu analizarea validității operațiunilor de compensare, a desființat hotărârea Tribunalului Harghita, a constatat nulitatea operațiunilor de compensare, motivat atât de faptul că la momentul la care a intervenit compensația unele dintre datoriile reciproce dintre părți nu ajunseseră la scadență cât și de nerespectarea unor condiții de formă, la încheierea acestor ordine de compensare.

Precizează recurenta că instanța de recurs, fiind legal învestită pentru a se pronunța cu privire la validitatea operațiunilor de compensare, a constatat nulitatea acestora motivat de lipsa caracterului exigibil a 81 de facturi fiscale și de nerespectarea unor condiții de formă, iar nu pentru alte motive de nulitate, cum ar fi cel privitor la încheierea ordinelor de compensare cu debitoarea, iar nu cu lichidatorul judiciar, prin hotărârea atacată reexaminându-se validitatea operațiunilor de compensare, încălcându-se autoritatea de lucru judecat a deciziei pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, dar și limitele în care a fost învestită, adăugând un nou motiv de nulitate a celor trei ordine de compensare, reprezentat de încălcarea Legii nr. 85/2006, respectiv, de faptul că cele trei ordine de compensare nu au fost încheiate cu lichidatorul judiciar, ci cu societatea debitoare, după ridicarea dreptului de administrare al acesteia.

Or, se arată, în cauza în care s-a pronunțat cea de-a doua hotărâre, instanța a fost învestită cu soluționarea acțiunii în pretenții formulate de către debitoarea B. S.R.L., litigiul în cadrul căruia, pe cale de apărare, revizuenta a solicitat a se constata faptul că în privința datoriilor reciproce dintre părți a intervenit compensarea de drept.

Consideră recurenta că cea de-a doua nesocotire a autorității de lucru judecat a fost făcută de instanță și cu privire la sentința nr. 1010/2017 a Tribunalului Harghita.

În acest sens se arată că prin sentința nr. 1010 din 7 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2012, irevocabilă, s-a reținut ca fiind legală măsura propusă de lichidatorul judiciar al B. S.R.L. de încheiere a unui acord prin care să se ia act de intervenirea compensației între debitoarea B. S.R.L. și revizuentă (conform Hotărârii nr. 1010/2017 din 7 iunie 2017), că hotărârea atacată, respingând apărările revizuentei cu privire la compensația sumei de plată nesocotește în mod evident ceea ce ambele hotărâri evocate au stabilit cu autoritate de lucru judecat - calitatea de creditor al subscrisei față de B. S.R.L., respectiv legalitatea intervenirii compensației în procedura insolvenței.

La termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2017, instanța a pus în discuție și a procedat la recalificarea temeiului de drept al cererii de revizuire ca fiind cel reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 7 ale vechiul C. proc. civ. și nu de cele ale art. 509 pct. 8 din noul C. proc. civ.

Cererea de revizuire va fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta:

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții; existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță întrucât hotărârile pretins contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca și obiect, lipsind astfel tripla identitate prevăzută de lege, pentru motivele ce se vor arăta.

În cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, finalizată prin pronunțarea deciziei nr. 671/R din 21 septembrie 2017 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, judecata fondului a purtat asupra unei cereri formulate de reclamantul C. Târgu Mureș, lichidator al debitorului S.C. B. S.R.L., de obligare a pârâtei S.C. A. S.R.L. Slobozia la plata sumei de 10 650 689,22 RON reprezentând contravaloare facturi neachitate emise în perioada 1 01 2012 - 31 12 2013.

În cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Harghita, secția Civilă finalizată prin pronunțarea deciziei nr. 279/R din 31 martie 2016 a Curții de Apel Târgu-Mureș, judecata fondului a purtat asupra unor contestații formulate de creditorii D. și E. împotriva modului de stingere a datoriilor reciproce între debitoarea S.C. B. S.R.L. și pârâta S.C. A. S.R.L., prin compensările intervenite după data deschiderii procedurii și până la data de 11 septembrie 2013, în cuantum de 10.650.689,22 RON.

În cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2012 aflat pe rolul Tribunalului Harghita, secția Civilă judecata, de fond finalizată prin sentința nr. 1010 din 7 iunie 2017 a purtat asupra contestației formulate de creditorul Direcția Regională a Finanțelor Publice Brașov, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, împotriva raportului de activitate nr. 497 din 23 ianuarie 2017, întocmit de lichidatorul debitorului S.C. B. S.R.L. Odorheiul Secuiesc, C. Târgu-Mureș pentru termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2017, respectiv la măsurile de scoatere din evidența contabilă a debitorului S.C. B. S.R.L. Odorheiul Secuiesc a sumei de 240.183,46 RON și de încheiere a unui acord prin care să se ia act de intervenirea compensației între debitor și S.C. A. S.R.L. Slobozia.

Rezultă cu evidență că atât sentința nr. 1010/2017 a Tribunalului Harghita cât și decizia nr. 279/R/2016 a Curții de Apel Târgu-Mureș au fost pronunțate în procedura insolvenței în cadrul unor dosare asociate dosarului de faliment nr. x/2012 aflat pe rolul Tribunalul Harghita în timp ce decizia ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire a fost pronunțată pe dreptul comun, într-o acțiune în pretenții, obiectul cererilor formulate în cadrul acestor cauze fiind diferit.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 279/R din 31 martie 2017 a Curții de Apel Târgu-Mureș, considerentele deciziei nr. 671/R din 21 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal relevă faptul că aceasta a fost amplu analizată de instanță, inclusiv cu privire la aspectele care sunt reiterate în prezenta cerere de revizuire, stabilindu-se că autoritatea de lucru judecat a deciziei menționate nu a fost încălcată.

Astfel, prin decizia nr. 671/R din 21 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal se rețin următoarele:

"Faptul că dincolo de motivele de nelegalitate evidențiate de Curtea de Apel Tg. Mureș în considerentele Deciziei nr. 279/R/31.03.2017, pronunțate în dosarul nr. x/2012, în prezentul litigiu judecătorul sindic a mai identificat un motiv de nelegalitate, ce nu a făcut obiectul analizei în cel dintâi dosar menționat, nu este de natură să încalce autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 279/R/31.03.2017.

Judecătorul sindic în considerentele sentinței recurate a identificat un motiv suplimentar, dincolo de cele evidențiate în cuprinsul Deciziei nr. 279/R/31.03.2017, care converge spre aceeași concluzie, respectiv aceea că operațiunea de compensare nu satisface exigențele legale.

Atât timp cât prin Decizia nr. 279/R/31.03.2017 s-a constatat nulitatea absolută a operațiunii de compensare fundamentată pe ordinele de compensare anterior menționate, instanța de control judiciar apreciază ca fiind lipsit de relevanță juridică aspectul avut în vedere de judecătorul sindic, privind realizarea operațiunii de compensare în discuție de debitor iar nu de administrator/lichidator judiciar, contrar prevederilor art. 20 alin. (1) lit. f) și j) din Legea nr. 85/2006.

Motivul de nulitate reținut de judecătorul sindic neavând caracter determinant, față de cele statuate cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 279/R/31.03.2017, urmează a fi înlăturat de instanța de control judiciar".

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 671 din 21 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Târgu - Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 noiembrie 2017.