ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1706/2017

Asupra cererii de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat completarea deciziei nr. 1275 din 21 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă cu obligarea recurentei-reclamante Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Olteniei la plata cheltuielilor de judecată, respectiv a sumei de 3.570 RON. În motivarea cererii, petenta a susținut, în esență, că, prin întâmpinarea depusă la dosar a formulat apărări prin care a solicitat, într-o primă teză, anularea/respingerea recursului ca inadmisibil, în teza subsidiară, respingerea recursului ca nefondat, dar și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, cerere asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție a omis să se pronunțe.

Examinând cererea formulată, prin raportare la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 1275 din 21 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2014, ce formează obiectul cererii de completare a dispozitivului, a fost respinsă excepția de netimbrare și s-a anulat recursul declarat de recurenta - reclamantă Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Olteniei împotriva deciziei nr. 1050/2016 din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă. Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc.

civ., dacă, prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii, în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond, după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv, atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii principale. Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate pronunța, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.

Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată". Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului. Acest drept este recunoscut părții și atunci când ea a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe asupra lor. În speță, Înalta Curte constată că, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.570 RON, reprezentând onorariu de avocat, solicitare susținută cu înscrisuri doveditoare și a cărei soluționare nu se regăsește în dispozitivul deciziei, obiect al prezentei cereri.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să se pronunțe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite. Față de soluția adoptată asupra recursului declarat de recurenta-reclamantă Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Olteniei și de solicitarea formulată de intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată, în cauză devin incidente dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., privind obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, solicitate și dovedite de partea adversă. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea petentei S.C. A. S.R.L. și va dispune completarea dispozitivului deciziei menționate, în sensul obligării recurentei-reclamante Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Olteniei, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 3570 RON, cheltuieli de judecată în recurs către intimata-pârâtă S.C.

A. S.R.L., conform înscrisurilor justificative de la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. Completează dispozitivul deciziei nr. 1275 din 21 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul că: Obligă recurenta - reclamantă Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Olteniei la plata sumei de 3570 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L.. Prezenta face parte integrantă din decizia nr. 1275 din 21 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2017.