ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 974/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 05.10.2016 pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, s-a respins cererea formulată de pârâta S.C. A. S.R.L. privind lămurirea înțelesului dispozitivului sentinței nr. 150/04.03.2015 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul x/2012, în sensul de a se constata intervenită rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/20.03.2007, și nu rezilierea acestuia.

Tribunalul a reținut, în esență că nu sunt incidente prevederile art. 281

1

C. proc. civ., iar viciile invocate cu privire la hotărâre ar fi putut fi înlăturate numai prin intermediul căilor de atac de reformare (căi pe care de altfel pârâta le-a uzat prin exercitarea apelului și a recursului care au fost respinse prin decizia 842/05.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și prin decizia nr. 1224/2016 pronunțată de Î.C.C.J.), și nicidecum prin procedura de lămurire a dispozitivului.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea apelului, schimbarea încheierii de ședință din data de 05.10.2016, admiterea cererii și lămurirea dispozitivului sentinței nr. 150/04.03.2015 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2012 în sensul că s-a constatat rezoluționat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/20.03.2007.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că cererea formulată nu reprezintă o modificare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, iar dispozițiile art. 6 alin. (2) din HCL nr. 262/2006 nu pot deroga de la dispozițiile art. 1368 C. civ., astfel că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de lămurire a dispozitivului. Mai ales că, în raport de sancțiunea specifică a neexecutării obligațiilor izvorâte dintr-un contract de vânzare-cumpărare, considerentele sentinței nr. 150/04.03.2015 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2012 și dispozitivul hotărârii, se impune lămurirea înțelesului și întinderii acestuia în sensul că se referă la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și nu la reziliere.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 281

3

coroborat cu art. 282 și următoarele C. proc. civ.

Prin decizia nr. 156/2017 din 01 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă s-a respins ca nefondat apelul.

S-a reținut că, prin sentința nr. 150/04.03.2015 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2012, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Slatina prin Primar, s-a constatat reziliat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/20.03.2007 și s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul ce formează obiectul contractului.

Prin cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii, pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat să se dispună lămurirea acestuia în sensul că s-a constatat rezoluționat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/20.03.2007, cu motivarea că sancțiunea specifică neexecutării obligațiilor izvorâte dintr-un contract de vânzare cumpărare, prevăzută de art. 1368 C. civ., este rezoluțiunea, cu privire la care se face trimitere și în considerentele sentinței.

Curtea de apel a reținut că susținerea apelantei privind sancțiunea ce ar fi trebuit dispusă - adică rezoluțiunea, și nu rezilierea - este o critică ce vizează aplicarea greșită a legii, ce nu poate face obiectul unei cereri de lămurire a dispozitivului sentinței, ci doar obiectul căilor de atac.

S-a avut în vedere că, prin apelul formulat la data de 11.05.2015 pârâta S.C. A. S.R.L. a solicitat și admiterea excepției inadmisibilității motivat de faptul că "reclamantul a învestit instanța de fond cu o acțiune în constatarea rezilierii contractului de vânzare-cumpărare, deși sancțiunea aplicabilă ar fi fost rezoluțiunea", susținere analizată de instanța de apel care în considerentele deciziei nr. 842/05.11.2015 a reținut: "urmare a faptului că nu au fost îndeplinite obligațiile contractuale, acest lucru are ca efect rezilierea contractului și prin urmare sunt nefondate criticile apelantei potrivit cărora acțiunea ar fi inadmisibilă".

Critica a fost reluată în aceeași formă în cadrul recursului, dar prin decizia nr. 1224/28.06.2016 I.C.C.J. a respins recursul reținând în considerente: "Având în vedere că obligațiile stabilite în cuprinsul contractului nu au fost îndeplinite, consecința este rezilierea contractului, aspecte în raport cu care Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile recurentei potrivit căreia acțiunea ar fi inadmisibilă".

Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs susținând nelegalitatea acesteia, în sensul că a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ.

În motivarea recursului, petenta - pârâtă arată că, prin cererea de lămurire a înțelesului, întinderii sau a aplicării dispozitivului unei hotărâri, nu poate fi urmărită schimbarea soluției pronunțate de instanța de judecată, ci doar înlăturarea unor neclarități ivite cu privire la dispozitiv.

Din interpretarea teleologică a acestui articol, rezultă că procedura specială de lămurire a dispozitivului poate fi folosită de părți doar în ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătorești nu este suficient de clar, fapt ce poate crea dificultăți în procedura de executare silită, aceasta nefiind o cale menită să ducă la anularea ori modificarea titlului executoriu, întrucât o astfel de finalitate poate fi atinsă doar prin intermediul căilor legale de atac.

Or, în mod greșit instanța de apel și instanța de fond au reținut că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 281

1

din C. proc. civ.

În concret prin dispozitivul sentinței nr. 150/04.03.2015 s-a dispus rezilierea unui contract de vânzare-cumpărare, contract cu executare uno ictu.

Faptul că sancțiunea dispusă de către instanța de judecată este incompatibilă cu natura actului juridic care face obiectul cenzurii judiciare denotă caracterul neclar al dispozitivului hotărârii judecătorești și face admisibilă cererea formulată privind lămurirea dispozitivului hotărârii judecătorești.

Mențiunile invocate de instanța de apel în sensul că atât instanța de apel, cât și instanța de recurs ar fi apreciat că în condițiile neîndeplinirii obligațiilor de către S.C. A. S.R.L., consecința este rezilierea contractului, nu au semnificația dezlegării acestei chestiuni de către instanțele de judecată, deoarece acestea nu au indicat în concret dispozițiile legale în temeiul cărora desființarea unui contract cu executare uno ictu s-ar realiza pe calea rezilierii.

In fapt, între părți s-a contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/20.03.2007 la BNP B., act juridic cu executare imediată, prestațiile executându-se dintr-o dată. Raportat la dispozițiile art. 1368 C. civ., sancțiunea specifică în cazul neexecutării obligațiilor izvorâte dintr-un contract de vânzare-cumpărare este rezoluțiunea, și nu rezilierea, diferența dintre cele două modalități de desființare a actelor juridice fiind dată și de efectele retroactive ale rezoluțiunii, care implică repunerea părților în situația anterioară.

Recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Pentru a opera motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal.

Aceste critici vizează aspecte de nelegalitate ale deciziei care puteau fi valorificate doar pe calea recursului, pe care instanța le-a dezlegat, dar care exced cadrului procesual al cererii de lămurire a dispozitivului deciziei respective.

Dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. prevăd că se poate dispune lămurirea dispozitivului unei decizii atunci când sunt necesare lămuri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia.

Uzând de această procedură de lămurire a dispozitivului hotărârii întemeiată pe art. 281

1

C. proc. civ. nu se pot pune în discuție probleme de fond, de interpretare a actului juridic dedus judecății sau de aplicare a dispozițiilor legale incidente, ci se pot doar interpreta măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. Această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce ar putea genera dificultăți la executare.

Din examinarea criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte constată că, pretinsa sancțiune ce ar trebui a fi dispusă, de rezoluțiune și nu de reziliere, acestea se referă la fondul hotărârii, astfel că decizia nu poate fi reformată pe calea acestei proceduri, adică a unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., acest text nevizând contrarietatea dintre considerente și dispozitiv, întrucât ceea ce e susceptibil de lămurit, ca de altfel și de punere în executare, este numai dispozitivul hotărârii judecătorești.

Se constată astfel că, după modul în care au fost formulate criticile, recurenta tinde în realitate la o modificare a hotărârii sub aspectul solicitat de recurentă, așa cum corect au statuat și celelalte instanțe.

De asemenea, criticile recurentei cu privire la sancțiunea prevăzută de art. 1368 C. civ. și efectele retroactive ale rezoluțiunii distinct de cel al rezilierii, nu se pot constitui în ipoteze care s-ar înscrie în procedura lămuririi dispozitivului, întrucât acestea reprezintă chestiuni privind fondul litigiului și nicidecum o contrarietate între dispozitivul și considerentele hotărârii judecătorești a cărei lămurire s-a cerut.

În consecință, cum criticile formulate exced cadrului procesual al reglementărilor cuprinse în dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., se poate concluziona că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale pretins încălcate și nu se justifică a fi reformată decizia pronunțată.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursului declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., prin administrator C., împotriva deciziei nr. 156/2017 din 01 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL SLATINA prin PRIMAR.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.