ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 495/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 495/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra cererii de revizuire de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 823 din 24 februarie, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată; a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție așa cum a fost modificată, formulată de pârâta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu chematul în garanție Municipiul București; a respins cererea de chemare în garanție formulată de chematul în garanție Municipiul București în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Piețelor Sector 6 București ca rămasă fără obiect și a luat act că pârâta și chematul în garanție Municipiul București și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta Administrația Piețelor Sector 6 a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii, al dispunerii rezilierii contractului de asociere nr. 3933 din 10 august 2006 și al predării terenului și a întregului patrimoniu al pieței Drumul Taberei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 500 A din 25 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Administrația Piețelor Sector 6 București împotriva sentinței civile nr. 823 din 24 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. și cu intimatul-chemat în garanție Municipiul București prin Primar.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, reclamanta Administrația Piețelor Sector 6 București a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 742 din 12 aprilie 2016 a apreciat că recursul declarat de către reclamanta Administrația Piețelor Sector 6 este nefondat și l-a respins în consecință; a obligat recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, Administrația Piețelor Sector 6 București a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., prin care se solicită admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei atacată.
Înalta Curte, examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității, va respinge prezenta cerere de revizuire ca inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul" se poate cere în cele nouă cazuri expres și limitativ prevăzute de acest text.
Astfel, în lumina dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere și poate fi făcută doar în situația în care această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de revizuire.
Rezultă așadar, din textul legal evocat mai sus, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.
În raport de cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 (3) din C. proc. civ. care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că decizia atacată de revizuenta Administrația Piețelor Sector 6 - prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta Administrația Piețelor Sector 6 împotriva deciziei civile nr. 500A din 25 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VI-a Civilă - nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac, aceasta neevocând fondul.
Față de aceste considerente, văzând și cerințele art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de revizuenta Administrația Piețelor Sector 6 împotriva deciziei nr. 742 din 12 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011 va fi respinsă ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cererea formulată de intimata S.C. A. S.R.L. privind acordarea de cheltuieli de judecată, Înalta Curte urmează să o admită în parte, pentru următoarele considerente.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze sau să mărească onorariile avocaților, ori de câte ori se vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În speță, onorariul solicitat de către intimata S.C. A. S.R.L. în cuantum de 67.552 RON, în virtutea libertății de apreciere a judecătorului se constată că este necorespunzător activității prestate de apărător, având în vedere că în cauză au fost acordate două termene de judecată, iar apărătorul intimatei a formulat în raport de cererea de revizuire întâmpinare și note scrise. Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., revizuenta Administrația Piețelor Sector 6 București urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 30.000 RON, prin apreciere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta ADMINISTRAȚIA PIEȚELOR SECTOR 6 BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 742 din 12 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.
Obligă revizuenta ADMINISTRAȚIA PIEȚELOR SECTOR 6 BUCUREȘTI la plata sumei de 30.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.C. A. S.R.L. BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2017.