ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 450/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea, înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de le lângă Camera de Comerț și Industrie a României, sub nr. x/2015 (257/26.11.2015), reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. solicitând obligarea acesteia la executarea obligației contractuale stabilită prin clauza art. 4.2 teza finală din contract, conform căreia pârâta este ținută să constituie Garanția de Performanță în cuantum de 5% din valoarea contractului, 549.979,20 RON cu valabilitate de 1 an de la data punerii în funcțiune a obiectivului contractat.

Prin sentința arbitrală nr. 43 din 07 aprilie 2016 Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a respins excepția inadmisibilității cereri de arbitraj; a admis acțiunea; a obligat pârâta să execute obligația contractuală stabilită prin clauza 4.2 teza finală din contractul x/3.10.2014 și a obligat pârâta la constituirea garanției de performanță în cuantum de 549.979,20 RON, cu valabilitate de 1 an de la data punerii în funcțiune a obiectivului de investiții.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă prin sentința civilă nr. 245/F/2016 din 05 septembrie 2016 a respins acțiunea în anulare a sentinței arbitrale nr. 43 din 07.04.2016 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. x/2015, formulată de petenta S.C. B. S.R.L.

Împotriva sentinței civile nr. 245/F/2016 din 05 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L. și a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei Curții de Apel București.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a solicitat, pe cale de excepție respingerea recursului ca inadmisibil prin raportare la prevederile art. 613 C. proc. civ., constatarea nulității recursului ca urmare a nemotivării acestuia, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) noul C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în care s-a menționat că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 16 februarie 2017, în baza art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare restituite la dosar, raportul a fost comunicat părților la 16 februarie 2017.

La 23 februarie 2017, intimata-reclamantă A. S.A. a depus punct de vedere la raport, în cuprinsul căruia și-a exprimat opinia referitor la admisibilitatea în principiu a recursului.

Totodată, la data de 24 februarie 2017, recurenta-pârâtă a B. S.R.L. a depus la dosar punct de vedere prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect o sentință prin care Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea în anulare a sentinței arbitrale nr. 43 din 07 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Potrivit dispozițiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ. "Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse recursului", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol "admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și …"

Din textul de lege menționat rezultă că, numai hotărârile prin care acțiunea în anulare a fost admisă pot fi atacate cu recurs, iar hotărârile prin care acțiunea în anulare a fost respinsă nu mai pot fi atacate cu recurs întrucât legea nu prevede posibilitatea atacării lor cu această cale de atac.

Astfel fiind sentința ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale de atac, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 613 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Astfel fiind, sentința recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operante dispozițiile legale prevăzute de art. 457 C. proc. civ., care reglementează legalitatea căii de atac.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 245/F/2016 din 5 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a-VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2017.