ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 554 din 2 martie 2020, Judecătoria Sectorului 5 București a declinat, pentru soluționare, Curții de Apel Bacău, contestația la executare formulată de petentul condamnat A..

La data de 18 martie 2020, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2019, contestația la executare formulată de petentul condamnat A. prin care a solicitat deducerea zilelor câștigate ca urmare a muncii prestate, condițiilor de detenție precum și din orice alte cauze, pe durata executării parțiale a pedepsei de 9 ani și 6 luni închisoare pe teritoriul Italiei respectiv pentru perioada 5 februarie 2015 până în cursul lunii septembrie 2019, când a fost transferat în România.

La termenul din 9 aprilie 2020, instanța a calificat cererea ca fiind contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Prin Sentința penală nr. 36 din 9 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, pusă în discuție din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Curții de Apel București, secția penală.

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

În aceste condiții, Curtea a considerat că trebuie verificat dacă această afirmație poate fi analizată prin prisma dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora din durata pedepsei aplicate printr-o hotărâre străină recunoscută de instanța română se deduc, între altele, numărul de zile scăzute din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror alte măsuri dispuse conform legislației statului emitent și, respectiv, art. 166 alin. (16) din aceeași lege, conform cărora, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6), dispozițiile din C. proc. pen., referitoare la contestația la executare, aplicându-se în mod corespunzător.

Cauza a fost înregistrată, pe rolul, Curții de Apel București, sub nr. x/2019 iar, la primul termen de judecată din 18 iunie 2020, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, cu motivarea că, competența materială și teritorială aparține Curții de Apel Bacău, instanță ce a recunoscut sentința penală străină.

Prin Sentința penală nr. 102/F din 18 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Bacău. S-a constatat existența unui conflict negativ de competență și, ca urmare, a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, în mod eronat, a apreciat Curtea de Apel Bacău împrejurarea că în speță nu ar fi în discuție o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004, ci una întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., astfel încât competența materială și teritorială ar aparține Curții de Apel București.

În acest sens, s-a arătat că, în speță, contestația la executare se referă la o sentință penală prin care a fost recunoscută o hotărâre de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din străinătate, condamnatul fiind transferat în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 302/2004, materie în care competența exclusivă aparține curților de apel.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, este instanța competentă să soluționeze cauza, motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c) ori atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșoare a pedepsei (lit. d).

Stabilind instanța competentă să soluționeze contestația la executare, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stipulează că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) al aceluiași articol cererea se introduce, după caz, la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut la lit. c) la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, petentul A. a formulat contestație la executare, solicitând aplicarea disp.art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. rap.la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În esență, petentul a solicitat deducerea zilelor câștigate ca urmare a muncii prestate, condițiilor de detenție precum și din orice alte cauze, pe durata executării parțiale a pedepsei de 9 ani și 6 luni închisoare pe teritoriul Italiei, respectiv pentru perioada 5 februarie 2015 până în cursul lunii septembrie 2019, când a fost transferat în România.

Astfel cererea cu care a fost învestită instanța se referă la Sentința penală nr. 52 din 14 mai 2019 a Curții de Apel Bacău prin care a fost recunoscută o hotărâre de condamnare dată de autoritățile judiciare din Italia (Sentința din 9 decembrie 2015 a Tribunalului Ordinar din Milano), Înalta Curte apreciază că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 166 alin. (16) teza I din Legea nr. 302/2004, care stabilesc competența în favoarea curții de apel care a pronunțat respectiva sentință penală; dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Or, așa cum s-a arătat anterior, singura instanță competentă material să facă aprecieri asupra contestației la executare formulate, inclusiv cu privire la titularul dreptului de sesizare a instanței sau oricăror alte aspecte legate de admisibilitatea sau temeinicia cererii, este Curtea de Apel Bacău, instanța care a procedat la recunoașterea hotărârii străine și a dispus executarea acesteia pe teritoriul României.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. este Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare efectuate rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.

GGC - CL