ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 ianuarie 2020 pe rolul Judecătoriei Arad, sub nr. x/2020, petentul A., aflat în Penitenciarul Arad, a formulat contestație la executare solicitând deducerea unei perioade executate în Italia, solicitând în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., coroborat cu art. 1401 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, recunoașterea actului judiciar constând în certificatul de stare de executare emis de autoritățile din Italia și stabilirea numărului de zile considerate executate conform certificatului de stare de executare.

Prin Sentința penală nr. 190 din 4 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr. x/2020, reținându-se incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de către petentul A., în favoarea Tribunalului Arad.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 11 februarie 2020, sub același număr.

Prin Sentința penală nr. 74 din data de 17 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Arad, s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul A. având ca obiect recunoaștere act judiciar emis de autoritățile din Italia, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Tribunalul Arad a reținut că, prin cererea de față, petentul A. a solicitat recunoașterea actului judiciar, constând în certificatul de stare de executare emis de autoritățile italiene și care ar fi în măsură să confirme împrejurarea că, a beneficiat în statul emitent al mandatului de executare, anterior transferării în România, de o reducere de pedeapsă.

S-a mai reținut că petentul se află în executarea pedepsei de 19 ani închisoare, rezultat al contopirii a două pedepse dintre care cea mai grea este de 18 ani, 7 luni și 28 zile pronunțată de Tribunalul Monocratic din Roma și care a fost recunoscută prin Sentința penală nr. 347 din 11 septembrie 2012 a Curții de Apel București.

Așadar, reținând că persoana condamnata execută în România o pedeapsă aplicată de autoritățile din Italia și recunoscută de Curtea de Apel București și, prin cererea de față, solicită recunoașterea unui act judiciar emis de autoritățile din Italia anterior transferării în România prin care i s-au acordat reduceri de pedeapsă, Tribunalul a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, care reglementează o competență specială a curții de apel, sens în care a dispus declinarea de competență a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 14 aprilie 2020, sub nr. x/2020.

Prin Sentința penală nr. 74/F din data de 8 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și în baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 597 alin. (6) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de persoana condamnată A. având ca obiect contestație la executare întemeiată pe art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în favoarea Tribunalului Arad, secția penală.

Astfel, în temeiul art. 51 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a II-a penală și Tribunalul Arad, secția Penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut în esență că, în speță nu sunt incidente dispozițiilor art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004, acestea vizând situația persoanelor deținute în state terțe (Titlul V al Legii nr. 302/2004).

S-a menționat că, prin procedura specială evocată în art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 se instituie dreptul exclusiv al statului străin emitent de a transmite, din oficiu, hotărârea judecătorească sau actul judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România și certificatul în vederea recunoașterii și punerii în executare a hotărârii judecătorești străine.

Urmare a înscrisurilor comunicate de autoritățile străine, direct sau prin intermediul Ministerului Justiției din România, Biroul de Executări Penale competent ar sesiza instanța cu contestație la executare. Or, în speță, sesizarea instanței a fost realizată de către persoana condamnată.

Întrucât pe de o parte persoana condamnată A. nu este titular al sesizării instanței în condițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte deducerea solicitată nu se mai poate realiza pe calea contestației la executare exercitate împotriva hotărârii definitive prin care s-a dispus recunoașterea și executarea hotărârilor de condamnare pronunțate de instanțele italiene, cererea acestuia poate fi analizată pe calea unei contestații la executare cu privire la hotărârea prin care s-a dispus contopirea, promovată la instanța competentă, potrivit art. 598 C. proc. pen.

Curtea de Apel București a mai arătat că prin Decizia nr. 460/01 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că deducerea zilelor de eliberare anticipată din pedeapsa rezultantă nu se poate realiza pe calea contestației la executare exercitate împotriva hotărârii definitive prin care s-a dispus recunoașterea și executarea hotărârii de condamnare pronunțate de instanțele italiene, ci pe calea contestației la executare formulate împotriva hotărârii definitive prin care s-a dispus contopirea pedepselor.

S-a mai apreciat că o cerere de recunoaștere a actului judiciar cum e cea formulată de persoana condamnată A., în vederea deducerii duratei considerate executate în străinătate, este o cerere incidentală de competența instanței învestite cu soluționarea contestației la executare formulată în condițiile generale ale C. proc. pen., putând fi analizată în condițiile art. 147 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, apreciind că este vorba de o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., dacă la momentul formulării contestației persoana condamnată este în stare de deținere, cum este cazul de față, s-a considerat că, potrivit art. 597 alin. (6) C. proc. pen.,competența de soluționare a cererii aparține instanței corespunzătoare instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în speță Tribunalul Arad, secția Penală.

În consecință, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de către petent către Tribunalul Arad, constatându-se totodată ivit în cauză conflictul negativ de competență, sens în care s-a dispus sesizarea Înaltei Curți.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 12 mai 2020, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 22 mai 2020.

Înalta Curte analizând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Arad și Curtea de Apel București cu privire la competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A., constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, pentru următoarele considerente:

În speță, petentul A. a făcut obiectul procedurii privind recunoașterea unor hotărâri penale străine de condamnare, definitive, pronunțate împotriva sa de către autoritățile judiciare din Italia și transferarea acestuia în vederea continuării executării într-un penitenciar din România a pedepsei principale rezultante de 18 ani, 7 luni și 29 de zile închisoare.

Astfel, se reține că, prin Sentința penală nr. 347/11 septembrie 2012 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. x/2012, a fost recunoscută sentința din data de 17 octombrie 2006 emisă de Tribunalul din Roma, irevocabilă la data de 10 noiembrie 2006, prin care petentul A. fost condamnat la pedepse de 4 luni închisoare și 200 euro amendă.

A fost recunoscută sentința din data de 24 septembrie 2009 emisă de Curtea de Apel din Roma (SIEP 277/2010- R.G. 63/2008) în reformarea sentinței emise în data de 1 iulie 2008 de Judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Latina, devenită irevocabilă la 25 martie 2010, prin care același cetățean român a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani și 8 luni închisoare și interzicerea perpetuă de a ocupa și deține o funcție publică și interzicerea legală pe perioada executării pedepsei.

S-a constatat că pedepsele principale anterior menționate au fost cumulate prin Ordinul din 26 iulie 2010 al Procurorului General Adjunct al Parchetului General de pe lângă Curtea de Apel din Roma, dispunându-se în final, executarea pedepsei de 18 ani, 7 luni și 29 de zile închisoare și transferarea deciziei de punere în aplicare a pedepsei de 4 luni închisoare și 200 euro amendă către Curtea de Apel din Roma căreia i s-a solicitat să suspende pedeapsa pronunțată prin hotărârea din 17 octombrie 2006.

S-a dispus transferarea condamnatului A. în vederea continuării executării într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 18 ani, 7 luni și 29 de zile închisoare și a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice pe durata executării pedepsei principale.

La data rămânerii definitive a acestei sentințe, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 6 noiembrie 2012 de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul x/2012

Prin Sentința penală nr. 273 din 7 aprilie 2014 a Tribunalului Alba pronunțată în dosarul x/2014, printre altele, s-a constatat că infracțiunea pentru care petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 772/2006 a Judecătoriei Deva, definitivă prin Decizia penală nr. 137/2007 a Curții de Apel Alba Iulia este concurentă cu infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat de Tribunalul din Roma, în data de 17 octombrie 2006 și de Curtea de Apel din Roma, în data de 24 septembrie 2009, astfel cum au fost recunoscute prin Sentința penală nr. 347/2012 a Curții de Apel București.

În temeiul art. 33 și 34 lit. b) din vechiul C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) din Noul C. pen., a fost contopită pedeapsa de 18 ani, 7 luni și 29 de zile închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 772/2006 a Judecătoriei Deva, în pedeapsa cea mai grea de 18 ani, 7 luni și 29 de zile închisoare, pe care o va spori la 19 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a din vechiul C. pen. (art. 66 lit. a) din Noul C. pen.).

A fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a din vechiul C. pen. (art. 66 lit. a) din Noul C. pen.), în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen.

În temeiul art. 80 din vechiul C. pen. (art. 72 din Noul C. pen.), s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii, arestării preventive și deținerii, din 6 noiembrie 2007 la zi.

S-a dispus anularea mandatelor de executare anterioare, iar la data rămânerii definitive, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii în data de 23 aprilie 2014 de către Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2014.

Prin cererea de față, persoana condamnată A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. coroborat cu art. 1401 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 recunoașterea actului judiciar constând în certificatul de stare de executare emis de autoritățile din Italia, cu consecința stabilirii numărului de zile considerate executate conform acestui certificat .

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Așa cum s-a reținut în cauză, hotărârea penală străină de condamnare prin care s-a aplicat petentului A. pedeapsa în a cărei executare se află în prezent, a fost recunoscută în procedura reglementată în materie de Legea nr. 302/2004, de către Curtea de Apel București, prin Sentința penală nr. 347 din data de 11 septembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2012.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale precitate, rezultă că instanța competentă să se pronunțe cu privire la recunoașterea actului judiciar emis de autoritățile din Italia, transmis ulterior transferării persoanei condamnate, prin care i s-au acordat reduceri de pedeapsă, este Curtea de Apel București - art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 reglementând o competență exclusivă a curții de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6).

Așadar, potrivit legii, recunoașterea actului judiciar constând în certificatul de stare de executare emis de autoritățile din Italia cu privire la persoana condamnată A. nu o poate face decât Curtea de Apel care a dispus recunoașterea și transferul persoanei condamnate.

Deducerea rezultată dintr-un act juridic străin constituie o procedură distinctă celei privind recunoașterea actului reprezentând certificatul de stare de executare emis de autoritățile din Italia, urmând ca eventual ulterior aceasta să facă obiectul unei contestații la executare adresată tribunalului - instanța competentă să dispună cu privire la deducere.

Concluzionând, având în vedere dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că în soluționarea cauzei de față competența aparține Curții de Apel București, întrucât această instanță, prin Sentința penală nr. 347 din 11 septembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2012, a dispus recunoașterea hotărârilor penale de condamnare și transferul persoanei condamnate A. în România, iar dispozițiile legale menționate atribuie acestei instanțe o competență specială în acest sens.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

De asemenea, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu desemnat în cauză, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2020.

GGC - CL