ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de data de 30 martie 2020 (menționată pe plicul poștal de expediere - dosar Judecătoria Medgidia), petentul condamnat A. a formulat cerere de liberare condiționată, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de lege, cererea acestuia fiind înregistrată la data de 1 aprilie 2020 pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. x/2020.
Prin Sentința penală nr. 915 din data de 29 aprilie 2020 a Judecătoriei Medgidia, s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Pentru a pronunța această soluție, în esență că, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 587 alin. (1) C. proc. pen., precum și Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Complet R.I.L și astfel, reținând că la data formulării cererii, 30 martie 2020, persoana condamnată A. se afla încarcerată în Penitenciarul Jilava, s-a apreciat întemeiată excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public și în baza art. 587 alin. (1) rap. la art. 597 alin. (1) și (6), și art. 50 C. proc. pen., a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.
Prin Sentința penală nr. 1336/2020 pronunțată la data de 2 iunie 2020, Judecătoria Sectorului 4 București, secția penală, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, în esență, reținându-se că, în cauză, competența de soluționare a cererii de liberare condiționată formulată de condamnatul A. revine instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere unde se află condamnatul la data formulării cererii, iar din actele și lucrările dosarului rezultă că la data formulării cererii (30 martie 2020) acesta se afla în Penitenciarul Constanța - Poarta Albă, unitate de penitenciar care se află în raza teritorială a Judecătoriei Medgidia. De asemenea, potrivit fișei ANP privind mutările petentului acesta se află în executarea pedepsei în Penitenciarul Constanța - Poarta Albă, începând cu data de 8 aprilie 2019.
Prin urmare, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, constatându-se totodată conflictul negativ de competență ivit în cauză, astfel că s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.
*****
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 24 iunie 2020, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 3 iulie 2020.
Înalta Curte analizând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Medgidia și Judecătoria Sectorului 4 București cu privire la competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A., constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Medgidia, pentru următoarele considerente:
La data de 30 martie 2020, condamnatul A., aflat în Penitenciarul Poarta Albă - Constanța, a formulat cerere de liberare condiționată, prin care a arătat în esență că a executat fracția impusă de lege, plus două luni de zile în baza Legii nr. 169/2017, că nu a fost sancționat și că îndeplinește toate condițiile pentru a beneficia de liberare condiționată.
Dispozițiile art. 587 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd că "Liberarea condiționată se dispune la cerere sau la propunerea făcută potrivit dispozițiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere."
În acest sens fiind și dispozițiile art. 97 alin. (11) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, referitor la competența materială și teritorială în materia cererilor de liberare condiționată.
Din examinarea dispozițiilor legale menționate, respectiv art. 587 alin. (1) din C. proc. pen., se observă că legiuitorul a utilizat sintagma "judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere", fără a distinge dacă locul de deținere este cel în care Administrația Națională a Penitenciarelor a stabilit să fie executată pedeapsa ori cel în care condamnatul a fost transferat pentru rezolvarea unor afaceri judiciare în care este implicat.
Prin urmare, în stabilirea competenței, relevant este locul de deținere în care contestatorul se afla la momentul formulării cererii de liberare condiționată.
Or, în cauză, condamnatul A., la data când a formulat cererea de liberare condiționată ce formează obiectul prezentului dosar, se afla în stare de deținere în Penitenciarul Constanța - Poarta Albă.
În cuprinsul cererii sale, deținutul a menționat că în prezent este deținut la Penitenciarul Constanța - Poarta Albă, secția exterioară Valu lui Traian, cerere care de altfel a fost înaintată prin poștă la data de 30 martie 2020, conform ștampilei oficiului poștal din localitatea menționată, aplicată pe plicul aflat la fila x, verso, din același dosar.
De asemenea, din cuprinsul fișei ANP privind situația mutărilor deținutului A. rezultă că acesta se află în executarea pedepsei în Penitenciarul Constanța - Poarta Albă, începând cu data de 8 aprilie 2019.
În concluzie, având în vedere dispozițiile art. 587 alin. (1) din C. proc. pen. și faptul că la data formulării cererii de liberare condiționată petentul se afla în Penitenciarul Constanța - Poarta Albă, rezultă așadar că în cauză competența de soluționare aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul de deținere respectiv Judecătoriei Medgidia.
De altfel, cu privire la existența unei practici neunitare cu privire la instanța competentă să soluționeze cererile formulate de condamnați în timpul executării pedepsei în situația în care, la momentul formulării acestora, persoana condamnată se află tranzitoriu în alt loc de deținere decât cel stabilit pentru executarea pedepsei, conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care prin Decizia nr. 15/2018 din data de 17 septembrie 2018, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 885/22.10.2018), a statuat că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanță căreia i se va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Medgidia, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iulie 2020.