ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2308/2019

HOTĂRÂRE

03.12.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2308/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 30 noiembrie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu pârâta B. S.R.L., obligarea acesteia la scoaterea cablurilor electrice montate în subteran, care traversează terenul proprietatea sa și readucerea terenului la starea inițială, precum și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri de 800 EURO/lună, începând cu luna noiembrie 2015 și până la readucerea terenului la starea sa inițială. În subsidiar, în cazul în care se va stabili, în urma expertizei electroenergetice, că nu poate fi deviat traseul cablurilor electrice de pe terenul său din cauză că trecerea acestora prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau prea costisitoare, a solicitat obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri anuale raportată la cea stabilită lunar potrivit capătului 2 al cererii de chemare în judecată, plătibilă atâta timp cât cablurile electrice, proprietatea acesteia, îi subtraversează terenul.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 9 aprilie 2019, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale, solicitând declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, în considerarea faptului că sediul acesteia se află în localitatea Orțișoara.

Prin Sentința civilă nr. 1327 din 11 iunie 2019, Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

S-a reținut că deși reclamantul susține prin acțiunea introductivă că sediul social al societății pârâte este în județul Călărași, din verificările efectuate rezultă că sediul social real al acesteia este în județul Timiș, motiv pentru care, în raport de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine instanței în a cărei circumscripție își are sediul pârâta.

Judecătoria Timișoara, pe rolul căreia a fost înregistrată cauza, la rândul său, prin Sentința civilă nr. 1838 din 2 octombrie 2019, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că reclamantul a învestit instanța cu soluționarea unei cereri având ca obiect obligație de a face neevaluabilă în bani, respectiv desființarea unor lucrări, precum și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri, întâmpinarea în acest caz fiind obligatorie în absența unor dispoziții contrare.

S-a reținut că în raport de obiectul dedus judecății, competența teritorială se determină potrivit regulii generale, respectiv instanța de la sediul pârâtului, competența fiind de ordine privată, având în vedere că litigiul are ca obiect drepturi de care părțile pot să dispună. Pe lângă această instanță reclamantul are posibilitatea de a sesiza, conform art. 116 C. proc. civ., și alte instanțe care ar fi deopotrivă competente, această alegere neputând fi cenzurată de pârât sau de instanța învestită.

S-a reținut că reclamantul a înțeles să învestească Judecătoria Călărași pentru a soluționa cererea sa, instanță competentă din punct de vedere teritorial, atât în temeiul art. 109 C. proc. civ., cât și în temeiul art. 113 pct. 9 C. proc. civ.

S-a avut în vedere că reclamantul a solicitat desființarea unor lucrări efectuate pe un teren situat în județul Călărași, localitate în care pârâta are un sediu secundar, astfel că, executarea acestei obligații ar urma să se facă în această localitate, ceea ce înseamnă că pe lângă instanța de la sediul pârâtei să fie deopotrivă competentă instanța locului unde pârâta are sediul secundar în care ar urma să se execute obligația, respectiv Judecătoria Călărași.

De asemenea, s-a reținut că reclamantul invocă o faptă ilicită constând în efectuarea racordului de către pârâta la rețeaua de energie electrică prin tragerea unui cablu subteran pe alt traseu decât cel autorizat, traversând astfel terenul reclamantului situat în comuna Dragalina, astfel că, din punct de vedere al competenței alternative, este competentă și instanța de la locul în care s-ar fi săvârșit o astfel de faptă, respectiv Judecătoria Călărași, conform art. 113 pct. 9 C. proc. civ.

Totodată, instanța a reținut că excepția necompetenței teritoriale poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a o invoca, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

Sub acest aspect, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată i-a fost comunicată în mod legal pârâtei la data de 6 martie 2019, întâmpinarea fiind depusă cu depășirea termenului legal de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, care s-a împlinit la data de 1 aprilie 2019 (prin prorogarea termenului, având în vedere că ultima zi a termenului a căzut într-o zi nelucrătoare, respectiv duminica), fiind expediată de pârâtă prin intermediul Poștei Române la data de 6 aprilie 2019, conform ștampilei aplicate pe plic. Prin nedepunerea întâmpinării în termenul legal, competența a rămas câștigată în favoarea instanței învestite, fără a mai exista posibilitatea declinării de competență dacă aceasta nu a fost invocată cu respectarea prevederilor legale.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, pot fi invocate până la anumite termene și în anumite condiții prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor la invocarea excepției:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea lucrărilor de desființare, respectiv scoatere a cablurilor electrice montate în subteran, care traversează terenul proprietatea sa și readucerea terenului la starea inițială, precum și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri de 800 EURO/lună, începând cu luna noiembrie 2015 și până la readucerea terenului la starea sa inițială. În subsidiar, a solicitat, ca în cazul în care se va stabili, în urma expertizei electroenergetice, că nu poate fi deviat traseul cablurilor electrice de pe terenul său, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri anuale raportată la cea stabilită lunar potrivit capătului 2 al cererii de chemare în judecată, plătibilă atâta timp cât cablurile electrice, proprietatea acesteia, îi subtraversează terenul, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Așadar, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată vizează o acțiune personală referitoare la un imobil, iar pentru determinarea competenței teritoriale de soluționare a unei astfel de acțiuni sunt incidente dispozițiile de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.

Necompetența teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată și, prin urmare, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Verificarea depunerii în termen a întâmpinării se face din oficiu, fiind incidente dispozițiile art. 208 C. proc. civ., în sensul că întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel. Consecința nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, decât legea prevede altfel.

Formularea și depunerea întâmpinării în cauză nu este facultativă, ci legea instituie ca regulă în sarcina pârâtului această obligație, iar nedepunerea întâmpinării sau depunerea tardivă a acesteia, cu încălcarea termenului prevăzut la art. 201 alin. (1) C. proc. civ., atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca excepțiile de ordine privată; situațiile de excepție în care întâmpinarea nu este obligatorie, sunt expres prevăzute de lege, iar în absența unei astfel de excepții, este aplicabilă regula depunerii întâmpinării.

În speță, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași printr-o întâmpinare depusă tardiv, peste termenul de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165 C. proc. civ., respectiv la 6 aprilie 2019, conform ștampilei poștei aplicate pe plicul aflat la dosarul Judecătoriei Călărași, în condițiile în care termenul a început să curgă la data 6 martie 2019, data primirii de către pârâtă a cererii de chemare în judecată, și s-a împlinit la 1 aprilie 2019.

Neinvocarea de către pârât în termenul prescris de lege a excepției de necompetentă de ordine privată atrage decăderea sa din dreptul de a o invoca, cu consecința că instanța necompetentă, sesizată prin formularea cererii de chemare în judecată, rămâne învestită cu judecarea cauzei.

De altfel, se constată că și dacă întâmpinarea ar fi fost depusă în termenul legal, Judecătoria Călărași ar fi fost competentă să soluționeze cauza în raport de dispozițiile art. 109 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecata formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta, având în vedere că reclamantul a solicitat desființarea unor lucrări efectuate pe un teren situat în județul Călărași, localitate în care pârâta are un sediu secundar.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. raportat la art. 107 și art. 109 C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.