ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 354/2019

Din examinarea lucrărilor din dosar s-au constatat următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 27 decembrie 2018, sub dosarul nr. x/2018, A. a declarat contestație în anulare împotriva Sentinței civile nr. 1629/PI din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, și a Deciziei civile nr. 316 din 14 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, fără a indica temeiul de drept, solicitând anularea hotărârilor atacate. 2. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S.C. B. S.A. a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.

3. La termenul de judecată din 26 februarie 2019, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentei contestații în anulare, în raport cu prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., asupra căreia se rețin următoarele: Astfel, în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate ...", iar, conform prevederilor art. 132 alin. (1) din același Cod "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent". Potrivit art. 505 alin. (1) C. proc.

civ., contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă. Așadar, dat fiind caracterul contestației în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea atacată este cea căreia îi revine competența să soluționeze o astfel de cerere. Contestatorul A. a învestit instanța supremă cu o contestație în anulare, prin care a solicitat retractarea a două hotărâri pronunțate de instanțe diferite, respectiv a Sentinței civile nr. 1629/PI din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă și a deciziei civile nr. 316 din 14 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Prin urmare, având în vedere că hotărârile împotriva cărora s-a formulat contestație în anulare au fost pronunțate de Tribunalul Timiș și de Curtea de Apel Timișoara, în raport cu prevederile art. 505 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a fi declinată competența de soluționare în favoarea acestora. Totodată, se impune disjungerea contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva Sentinței civile nr. 1629/PI din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, urmând a fi declinată în favoarea Tribunalului Timiș. Competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 316 din 14 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, urmează a fi declinată în favoarea Curții de Apel Timișoara. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc.

civ. coroborat cu art. 505 alin. (1) din același Cod, va admite excepția privind necompetența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu, și va declina competența de soluționare în favoarea Tribunalului Timiș în ceea ce privește contestația în anulare formulată împotriva Sentinței civile nr. 1629/PI din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, respectiv în favoarea Curții de Apel Timișoara în ceea ce privește contestația în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr. 316 din 14 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Disjunge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței civile nr. 1629/PI din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, pe care o declină în favoarea Tribunalului Timiș. Declină competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 316 din 14 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în favoarea Curții de Apel Timișoara. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2019. GGC - CL