ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2290/2019

Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2003 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Comercială, reclamanta A. Olanda a chemat în judecată pe pârâta APAPS (ulterior AVAS și, în prezent, AAAS), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea anunțului de vânzare a pachetului de acțiuni al S.C. B. S.A. Voluntari făcut de pârâtă la data de 26 iunie 2003 cu încălcarea dispozițiilor art. 17, 19 și 20 din H.G. nr. 577/2002; să constate nulitatea vânzării pachetului de acțiuni al S.C. B. S.A. către S.C. C. Siria, făcută de APAPS cu încălcarea dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 938/2002 și a criteriilor de precalificare stabilite prin anunțul de vânzare din 26 iunie 2003 și să dispună obligarea APAPS la continuarea negocierilor începute cu A. la data de 24 mai 2003, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 28 mai 2004 a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtei APAPS, societatea C. Siria, solicitând respingerea cererii formulată de reclamantă, ca netemeinică și nelegală, cerere care a fost admisă în principiu la termenul de judecată din data de 24 septembrie 2004. B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința comercială nr. 4310 din 31 mai 2006 Tribunalul București, secția a VI-a Comercială a respins excepția de inadmisibilitate a primului capăt de cerere, ca neîntemeiată. A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, ca neîntemeiată. A respins excepția lipsei de interes al reclamantei în privința celui de-al treilea capăt de cerere, ca neîntemeiat. A admis acțiunea formulată de reclamanta A. și a constatat nulitatea anunțului de vânzare a pachetului de acțiuni aparținând S.C. B. S.A. Voluntari făcut de APAPS la data de 26 iunie 2003. A constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 39 din 26 septembrie 2003 încheiat între APAPS și C.. A obligat AVAS să continue negocierile începute cu reclamanta A. la data de 24 mai 2003. A respins cererea de intervenție accesorie, ca nefondată. A obligat AVAS să plătească reclamantei suma de 209.000 ROL, cu titlu de cheltuieli de judecată. C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva sentinței comerciale nr. 4310 din 31 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Comercială au declarat apel pârâta AVAS (în prezent AAAS) și intervenienta C. Siria, criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate. D. Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia comercială nr. 391 din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a Comercială a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâta AVAS și intervenienta C., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. Olanda. E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta AVAS (în prezent AAAS) și intervenienta C. Siria, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (1865) și solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către intimata-reclamantă A. Olanda. F. Apărările intimatei-reclamante.

A. Olanda a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei comerciale nr. 391 din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a Comercială și, implicit, menținerea sentinței comerciale nr. 4310 din 31 mai 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a Comercială, ca fiind legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată. La data de 31 martie 2009 intimata-reclamantă a depus la dosar precizări însoțite de adresă eliberată la data de 23 martie 2009 de către ONRC, învederând instanței de recurs că S.C. B. S.A. Voluntari nu mai are ca acționar pe intervenienta C. Siria, iar recurenta AVAS este acționar majoritar al societății B. S.A. cu un procent de 54,64%. Totodată, din data de 1 aprilie 2008, S.C. B. S.A. se află în procedură de insolvență. În raport de aceste date, care se coroborează și cu răspunsul dat de către recurenta AVAS ziarului. "Financiarul" la data de 10 martie 2009, prin care AVAS recunoaște că, încă din data de 11 mai 2005, s-a reînscris ca acționar majoritar al S.C. B. S.A. prin executarea gajului asupra pachetului de 3.793.610 acțiuni, deținut de C. Siria și că S.C. B. S.A. este în stare de insolvență, intimata a solicitat analizarea recursurilor AVAS și C. Siria sub aspectul rămânerii fără obiect și al lipsei de interes. Intimata-reclamantă a subliniat reaua credință a recurentelor care timp de patru ani au ascuns instanțelor situația reală a S.C. B. S.A. și au solicitat constant menținerea unui contract de privatizare care în fapt nu mai există.

În raport de aceste precizări depuse de către intimata-reclamantă, la data de 1 aprilie 2009 recurenta-pârâtă AVAS a depus "Notă de ședință" prin care a adus la cunoștința instanței de recurs că, urmare a notificării nr. x din 3 mai 2005, transmisă cumpărătoarei C. Siria cu privire la neîndeplinirea de către aceasta a obligațiilor prevăzute la art. 16.4 și 13.6 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 39/2003, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, s-a efectuat reînregistrarea ca acționar a AVAS de către societatea de registru independentă care ține registrul acționarilor S.C. B. S.A., fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalități. Potrivit dispozițiilor legale speciale incidente, AVAS a fost reînscrisă ca acționar al S.C. B. S.A. Voluntari pentru cele 3.793.610 acțiuni reprezentând 51,4% din capitalul social, obiect al contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, nr. 39/2003, situație evidențiată de adresa din 13 martie 2009 emisă de ORC Ilfov. G.Considerentele instanței de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la data de 3 iunie 2009 judecata recursurilor a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 (1) pct. 2 C. proc. civ. (1865), până la soluționarea dosarului nr. x/2004 aflat pe rolul DNA - Direcția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, în care a fost începută urmărirea penală, "pentru fapte în legătură cu privatizarea S.C. B. SA", avându-se în vedere că prezenta cauză are ca obiect constatarea nulității unor acte realizate în procesul de privatizare a S.C. B. S.A. și că eventuala/eventualele infracțiuni comise ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se da. Măsura suspendării judecății recursurilor declarate de către pârâta AVAS și de intervenienta C. Siria împotriva deciziei nr. 391 din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a Comercială a fost menținută succesiv prin încheierile pronunțate în ședințele publice de la data de 17 februarie 2010 și 7 octombrie 2016 (377). Prin adresa din 13 iunie 2019, înregistrată la Registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 iunie 2019, sub nr. x, DNA, secția Combaterea Infracțiunilor de Corupție, a comunicat, în copie, Ordonanța nr. 87/P/2004 din 3 iulie 2017, împreună cu Ordonanța nr. 309/11-2/2017 din 25 iulie 2017, de clasare a cauzei. Cauza a fost repusă pe rol la data de 19 iunie 2019 . Înalta Curte constată că prin sentința comercială nr. 1748 din 9 mai 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Comercială, în dosarul nr. x/2007, a fost deschisă procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.A.. Urmare a casării acestei sentințe, prin decizia nr. 1828 din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, la data de 1 aprilie 2008, prin sentința comercială nr. 1559, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Comercială, în dosarul nr. x/2008, a fost deschisă procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.A., fiind numit administrator judiciar D. SPRL. De asemenea, prin sentința comercială nr. 4085 din 7 octombrie 2008, pronunțată în aceeași cauză, judecătorul sindic a dispus, în temeiul art. 107 alin. (1) lit. A) pct. b și c din Legea nr. 85/2006 intrarea în faliment a debitoarei S.C. B. S.A. și a desemnat în calitate de lichidator judiciar pe D. SPRL. În urma casării cu rejudecare a acestei sentințe de către Curtea de Apel București, prin sentința comercială nr. 4440 din 9 aprilie 2012 a fost deschisă procedura generală a falimentului împotriva debitoarei S.C. B. S.A. în temeiul art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006. Prin sentința civilă nr. 1426 din 19 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2008, judecătorul sindic, în baza art. 133 lit. b) din Legea nr. 85/2006 a închis procedura falimentului împotriva debitoarei S.C. B. S.A.; dispunând radierea din Registrul Comerțului. Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a admis recursul împotriva acestei sentințe, pe care a casat-o prin decizia nr. 701 pronunțată la data de 2 septembrie 2019, trimițând cauza pentru continuarea procedurii, constatând că în procedura lichidării nu au fost valorificate toate bunurile din patrimoniul debitoarei S.C. B. S.A., respectiv cotele părți indivize din terenurile intravilane situate în localitatea Voluntari, categoria "drum de acces". Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul sindic va pronunța dizolvarea societății debitoare și va dispune ridicarea dreptului de administrare al debitorului și desemnarea unui lichidator cu stabilirea atribuțiilor și a remunerației acestuia. Rezultă că, în speță, odată cu intrarea debitoarei S.C. B. S.A. în procedura falimentului, prin sentința comercială nr. 4440 din 9 aprilie 2012 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, a avut loc dizolvarea de drept a persoanei juridice debitoare. Dizolvarea societății presupune totalitatea operațiunilor care pregătesc încetarea existenței societății și asigură premisele lichidării patrimoniului social. Dizolvarea societății dispusă ca urmare a deschiderii procedurii falimentului apare ca o etapă necesară lichidării și radierii debitorului care marchează sfârșitul existenței persoanei juridice falite, fiind evident că redresarea activității acestuia nu mai este posibilă și, ca atare, doar plata pasivului cu ajutorul sumelor obținute din operațiunea de lichidare a activelor mai poate fi urmărită. Societatea debitoare astfel dizolvată își păstrează personalitatea juridică doar pentru necesitățile lichidării, până la terminarea acesteia și dispun odată cu radierea societății din registrul comerțului. În acest context, este clar că societatea falită S.C. B. S.A. nu mai poate fi supusă privatizării, sub regimul Legii nr. 137/2002, astfel cum a fost modificată, prin dizolvarea societății și lichidarea patrimoniului acesteia în procedura falimentului, prevăzută de Legea nr. 85/2006, nemaiputând fi atinsă rațiunea și scopul Legii nr. 137/2002, neputând constitui obiect al privatizării o societate aflată în faliment, o reinserție a acestei societăți în mediul economic nemaifiind posibilă, ca urmare a dizolvării și lichidării sale. Totodată, Înalta Curte reține situația de fapt învederată atât de către intimata-reclamantă, cât și de către recurenta-pârâtă AAAS, în sensul că AAAS a rezoluționat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 39/2003 încheiat cu societatea recurentă-intervenientă C. Siria, a executat gajul asupra acțiunilor constituit în favoarea sa prin contract de garanție reală mobiliară nr. 257 din 26 septembrie 2003 (asupra pachetului de 3.793.610 acțiuni deținut de cumpărător) și s-a reînscris ca acționar majoritar în S.C. B. S.A., la data de 11 mai 2005, cu o cotă de 51,4% din capitalul social al societății. În raport de cele reținute mai sus, Înalta Curte apreciază că recurentele au interes în susținerea recursurilor promovate împotriva deciziei comerciale nr. 391 din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă și care tind la desființarea sentinței comerciale nr. 4310 din 31 mai 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, prin admiterea apelurilor declarate împotriva acestei sentințe și, în final, la respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. Olanda. Pentru același motiv, nu se poate susține că recursurile formulate sunt lipsite de obiect, afirmațiile intimatei-reclamante care privesc lipsa interesului și a obiectului recursurilor declarate de către pârâta AAAS și intervenienta accesorie, fiind neîntemeiate. Înalta Curte constată că, față de dizolvarea societății B. S.A. Voluntari și lichidarea acesteia în procedura falimentului ce se derulează pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, în cadrul dosarului nr. x/2008, ceea ce imposibilitatea derulării unei proceduri de privatizare a societății B. S.A., sub regimul Legii nr. 137/2002, precum și desființarea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, nr.x din 26 septembrie 2003 încheiat între APAPS (în prezent AAAS) și C. Siria, cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, fiind lipsită de orice relevanță procedurile precedente încheierii respectivului act de vânzare-cumpărare de acțiuni, după cum a devenit imposibilă orice reluare a operațiunii de privatizare a unei societăți dizolvate și lichidate, aflate în procedura falimentului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, față de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. (1865), art. 312 alin. (1), alin. (2) C. proc. civ. (1865), admite recursurile. Modifică decizia atacată în sensul că admite apelurile împotriva sentinței comerciale nr. 4310 din 31 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Comercială, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.