ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4493/2018

Ședința publică din data de 19 octombrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la data de 10 mai 2018 sub nr. de dosar x/2018, contestatorii A. și B. au solicitat să se constate nulitatea absolută a sentinței civile nr. 171 din 7 iulie 2006, pronunțate în dosarul nr. x/2006 de Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială, definitivă și irevocabilă.

Prin sentința nr. 58/F din 15 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea contestatorilor A. și B. de repunere în termen, a admis excepția tardivității, invocată de intimata AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - AAAS prin întâmpinare și a respins, ca tardivă, contestația în anulare formulată împotriva sentinței civile nr. 171 din 7 iulie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2006, de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - AAAS și C..

Cu titlu prealabil, instanța a calificat cererea cu soluționarea căreia a fost învestită ca fiind contestație în anulare, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, de art. 84 C. proc. civ., apreciind că, în dreptul pozitiv, este fără acoperire formularea unei cereri de chemare în judecată prin care, pe temeiul dreptului comun, respectiv fără exercitarea unei căi ordinare sau extraordinare de atac, să se urmărească a se constata nulitatea absolută a unei hotărâri judecătorești.

Referitor la obiectul contestației în anulare, instanța a reținut că, prin sentința civilă atacată, respectiv sentința nr. 171 din 7 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. x/2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune și excepția tardivității și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimații AVAS și C..

Împotriva sentințe nr. 171 din 7 iulie 2006, contestatorii A. și B. au declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 460 din 30 ianuarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Comercială, s-a modificat sentința recurată, în sensul că a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatori, constatându-se existența autorității de lucru judecat în raport de sentința nr. 84/2003 a Curții de Apel București, secția a V-a Comercială, irevocabilă prin decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Comercială.

Cu privire la cererea de repunere pe rol, s-a reținut faptul că, în speță, contestatorii nu au dovedit, în raport de art. 103 alin. (1) teza finală și alin. (2) C. proc. civ., existența unei situații de natură obiectivă, asimilabilă forței majore, care a condus la o imposibilitate de exercitare a dreptului procesual de a formula contestație în anulare împotriva sentinței nr. 171 din 7 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. x/2006 de Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială, în termenul prevăzut de lege.

Instanța a constat că sunt incidente în cauză prevederile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., termenul în care contestatorii A. și B. puteau formula contestație în anulare expirând la data de 30 ianuarie 2008, căci, la acel moment, s-a împlinit, în baza art. 101 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, "un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă", respectiv un an de la data de 30 ianuarie 2007, când a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Comercială decizia civilă nr. 460, prin care a fost soluționat recursul declarat împotriva sentinței nr. 171 din 7 iulie 2006.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții-contestatori A. și B. care au solicitat desființarea în tot a hotărârii atacate în temeiul art. 304 C. proc. civ. de la 1865 și al art. 383 și urm. din Noul C. proc. civ.

Motivarea recursului este sumară și vizează faptul că hotărârea atacată s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dând o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În sprijinul celor arătate, recurenții precizează că invocă, cu putere de lucru judecat, următoarele sentințele ale Curții de Apel București: nr. 80 din 19 iunie 2018 - dosar nr. x/2018; sentința nr. 88 din 26 iunie 2018 - dosar nr. x/2018; sentința nr. 82 din 20 iunie 2018 - dosar nr. x/2018; sentința nr. 87/2018 din 26 iunie 2018.

Recurenții arată că aceste dosare sunt similare cu prezenta cauză, având același obiect, aceleași părți, aceeași cauză, sens în care, în temeiul art. 1201 C. civ., solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului.

Prin întâmpinare, intimata AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA STATULUI a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează.

În cadrul primei critici invocate, recurenții se limitează la a reclama încălcarea competenței și depășirea atribuțiilor instanței judecătorești, fără a critica calificarea dată de instanță cererii deduse judecății, aceea de contestație în anulare formulată împotriva sentinței civile nr. 171 din 7 iulie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2006.

Critica, astfel cum a fost formulată, nu poate fi primită, întrucât nu se constată o încălcare a dispozițiilor imperative prevăzute de art. 319 alin. (1) C. proc. civ., care atribuie competență exclusivă în soluționarea contestației în anulare instanței care a pronunțat hotărârea ce se atacă.

Având în vedere faptul că obiectul contestației în anulare l-a constituit sentința nr. 171/2006, pronunțată de Curtea de Apel București, în mod corect soluționarea contestației în anulare a fost realizată de aceeași instanță, cu respectarea dispoziției legale la care s-a făcut anterior referire.

De asemenea, critica vizând depășirea atribuțiilor judecătorești se constituie într-o simplă afirmație, nesusținută de argumente care să permită exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 304 C. proc. civ.

Nefondată este și critica întemeiată pe existența autorității de lucru judecat.

Prin sentința civilă nr. 82/F din 20 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimatele AAAS (fostă AVAB), și D. - Sucursala Iași.

Prin sentința civilă nr. 87/F din 26 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a curții de apel și a declinat competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de reclamanții A. și B., AAAS (fostă AVAB) și C., având ca obiect constatarea nulității absolute a sentinței civile nr. 19 din 7 februarie 2005 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2004, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 88/F din 26 iunie 2018 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a curții de apel și a declinat competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții AAAS (fostă AVAB) și C., cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a sentinței civile nr. 84 din 14 august 2003 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2003, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Se constată, așadar, că în cauză, nu este îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, reglementată de art. 1201 C. civ. pentru a exista autoritate de lucru judecat.

În considerarea celor ce preced și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenții B. și A. împotriva sentinței nr. 58F/2018 din 15 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții B. și A. împotriva sentinței nr. 58F/2018 din 15 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 octombrie 2018.