ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1586/2019

Ședința publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții AAAS (FOSTĂ A.V.A.B.) și C. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a sentinței civile nr. 84/14.08.2003 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2003, definitivă și irevocabilă, pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 105-106, art. 129, art. 183-184 C. proc. civ.

La data de 21.05.2018 reclamanții au depus la dosar o precizare a cererii introductive prin care au indicat faptul că din eroare cauza a fost înregistrată ca având drept obiect "contestație în anulare", în realitate fiind vorba de o "cerere de constatare nulitate absolută act".

Prin sentința civilă nr. 88/F din data de 26.06.2018 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 07.08.2018, sub nr. x/2018.

În ședința publică din data de 15.10.2018, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 3059 din 15.10.2018, Tribunalul București a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București, secția a VI-a Civilă; a declinat cauza privind pe reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții AAAS (fosta A.V.A.B.) și C., spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a V-a Civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecata cauzei, înaintând dosarul ICCJ pentru soluționarea conflictului de competență.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 54 din 16.01.2019, Înalta Curte de Casație și Justiția a stabilit competența de soluționare a litigiului în primă instanță în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Înalta Curte a subliniat că obiectul acțiunii îl constituie o hotărâre definitivă a cărei anulare se solicită, competența calificării acesteia drept o cale de atac, revenind, în virtutea art. 22 noul C. proc. civ. instanței, care este în măsură, conform principiului legalității să decidă asupra admisibilității și chiar, să evoce fondul.

Ulterior pronunțării regulatorului de competență, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2018, stabilindu-se termen de judecată la 07.05.2019.

Prin sentința civilă nr. 48/F din 14 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția nelegalei timbrări; a anulat cererea formulată de contestatorii A. și B. ca nelegal timbrată și a constatat restul excepțiilor rămase fără obiect.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, următoarele:

Conform citațiilor emise pentru termenul din 26.06.2018, petenților reclamanți li s-a pus în vedere obligația de a achita o taxă de timbru în valoare de 20 RON, cu privire la care aceștia nu au depus nici un fel de dovadă a îndeplinirii obligațiilor și nici nu au formulat cerere de reexaminare sau de acordare a beneficiului ajutorului public judiciar. Conform precizărilor exprese depuse la dosar, aceștia au reiterat solicitarea inițială de constatare a nulității absolute a unei hotărâri judecătorești, subliniind că nu au învestit instanța cu judecarea unei căi extraordinare de atac.

Astfel, instanța a constatat că indiferent de calificarea acțiunii civile promovate, petenții reclamanți datorau o taxă de timbru, cel puțin taxa în valoare de 20 RON aferentă oricărei cereri neevaluabile în bani, nerealizând dovada scutirii lor de la plata acesteia și neinvocând, în termen legal, o situație aptă de a da naștere analizei unei cereri de reexaminare sau ajutor public judiciar.

În plus, petenții reclamanți au beneficiat de un interval de timp rezonabil pentru accesarea acestor drepturi referitoare la taxa de timbru (începând cu data de 21 mai 2018, dată la care au fost recepționate citațiile cu solicitarea de plată a taxei de timbru, mențiunea figurând expres în cuprinsul citațiilor expediate, dosar). Mai mult, instanța a amânat pronunțarea cu privire la această excepție, tocmai pentru a oferi posibilitatea petenților de a face orice precizări pe care le-ar fi considerat necesare.

Or, conform art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxa de timbru se datorează și se achită cu prioritate, petenții nerealizând dovada îndeplinirii unei atare obligații.

Împotriva sentinței civile nr. 48/F din 14 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, au declarat recurs contestatorii B. și A., prin care au solicitat casarea cu rejudecare având în vedere depunerea taxei judiciare de timbru datorată instanței de fond, în valoare de 20 RON, arătând că motivele, susținerile și probele rămân aceleași care sunt depuse la dosar.

Analizând recursul declarat de contestatorii B. și A. prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în care se încadrează criticile formulate de recurenți, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.

Se reține că, în cauză, prima instanță sesizată (Curtea de Apel București) a dispus citarea contestatorilor cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 RON pentru termenul din 26 iunie 2018, când prin sentința din aceeași dată a fost admisă excepția necompetenței materiale și dosarul a fost înaintat Tribunalului București, care la rându-i a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, ivindu-se astfel un conflict negativ de competență, soluționat de instanța supremă, în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel București.

Tribunalul București a dispus citarea contestatorilor cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 RON pentru termenul din 15.10.2018.

În contextul acestui parcurs procesual al cauzei, contestatorii au depus taxa judiciară de timbru solicitată, în valoare de 20 RON, la data de 31.08.2018, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosarul nr. x/2018 al Tribunalului București.

După emiterea regulatorului de competență, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, stabilindu-se termen de judecată la 07.05.2019, fiind amânată pronunțarea pentru data de 14.05.2019, când instanța a anulat cererea ca netimbrată.

Așa cum s-a arătat din lucrările dosarului se constată că, în speță, contestatorii au depus taxa judiciară de timbru în valoare de 20 RON, potrivit dovezii aflate la dosarul Tribunalului București.

Este adevărat că această dovadă se află în dosarul Tribunalului București, dar, în raport cu parcursul procesual al cauzei, nu li se poate imputa părților nedepunerea dovezii achitării taxei judiciare de timbru.

Mai mult, și dacă nu ar fi fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru, măsura anulării cererii nu putea fi dispusă, în condițiile în care pentru termenul de judecată din data de 7.05.2019 (primul termen după pronunțarea regulatorului de competență prin care s-a stabilit competența de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel București), părțile nu au fost citate cu mențiunea depunerii dovezii taxei judiciare de timbru, astfel cum reiese din dovezile aflate în dosarul Curții de Apel București.

In aceste condiții, solutia de anulare a cererii de chemare in judecata pentru netimbrare adoptată de Curtea de Apel București este nelegală, avându-se în vedere că a fost depusă dovada achitarii taxei judiciare de timbru datorate, astfel încât nu li se poate imputa contestatorilor neîndeplinirea obligației de timbrare.

Constatând că cererea formulată de contestatori a fost timbrată cu 20 RON, anterior termenului stabilit de instanță, respectiv 7.05. 2019, în mod greșit, a fost anulată cererea ca netimbrată.

Pentru aceste motive în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul contestatorilor, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatorii B. și A. împotriva sentinței civile nr. 48/F din 14 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2019.