ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 209/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 209/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14.05.2015 pe rolul Judecătoriei Sighișoara, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor inserate la art. 1 lit. a) și b), art. 2 pct. 2.3 și 2.4 lit. a), art. 3 pct. 3.1 lit. b), 3.3, 3.4, 3.5, 3.6 și 3.7, art. 4 pct. 4.4, 4.5, 4.6, 4.7, 4.8, 4.9, 4.10 și 4.11, art. 5 pct. 5.1, 5.2, 5.5, 5.8, 5.9 și 5.12, art. 6 lit. f) și o), art. 8 pct. 8.1 și 8.2, art. 9 și art. 11 pct. 11.1, 11.3 și 11.4 din contractul de credit nr. x/07.12.2007, la art. 1, art. 2 pct. 2.1, 2.2., 2.4, 2.5, 2.10, 2.11, 2.12, 2.13 și 2.14 și art. 6 din actul adițional din 30.10.2009 și la art. 1, art. 2 pct. 2.1.1, 2.2.2, 2.4, 2.4.1, 2.5, 2.6, 2.10, 2.13, 2.15 și 2.16 și art. 7 din actul adițional încheiat la 08.11.2010; de asemenea, au solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei totale de 11.556,03 franci elvețieni, încasată în baza clauzelor abuzive, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la momentul încasării lor până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 1283/02.11.2016, Judecătoria Sighișoara a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis în parte acțiunea și, în consecință, a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor inserate la art. 1 pct. 1.1 lit. b), art. 2 pct. 2.3 și 2.4 lit. a), art. 3 pct. 3.1, 3.3, 3.5, 3.6 și 3.7, art. 4 pct. 4.1 și 4.4, art. 8 pct. 8.1 și 8.2 și art. 11 pct. 11.1 și 11.4 din Contractul de credit nr. x/07.12.2007, la art. 1, art. 2 pct. 2.10, 2.11, 2.12 și 2.14 din actul adițional din 30.10.2009, precum și la art. 1, art. 2 pct. 2.2., 2.5, 2.6, 2.10 și 2.13 din actul adițional din 08.11.2009; a obligat pârâta să restituie reclamanților sumele încasate în baza clauzelor declarate abuzive, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data plății fiecăreia dintre aceste sume până la data îndeplinirii obligației de restituire, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins în rest acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, C. S.A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr. 193/A/05.04.2018, Tribunalul Specializat Mureș - Litigii cu Profesioniști a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat următoarele dispoziții ale alin. (3) din sentința atacată:
- art. 2.4 lit. a) din contractul de credit din 07.12.2007 referitoare la mandatarea băncii să efectueze schimburile valutare necesare în vederea utilizării creditului și completării documentelor aferente acestor operațiuni la cotațiile Băncii de la data utilizării creditului, eventualele diferențe de curs urmând să fie suportate de consumator;
- art. 3.1 din contractul de credit din 07.12.2007, în partea referitoare la calcularea dobânzii aplicând formula menționată în Condiții Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare;
- art. 3.1 din contractul de credit din 07.12.2007 din 07.12.2007, în partea referitoare la posibilitatea Băncii de a modifica dobânda în funcție evoluția pieței financiare sau de politica de credite a Băncii;
- art. 4.1 din contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la rambursarea creditului în moneda în care a fost acordat creditul;
- art. 4.4 din contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la Valoarea ratelor care se poate modifica, în condițiile modificării dobânzii curente în condițiile art. 3.3 (...);
- art. 8.1 din contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la scadența anticipată;
- art. 8.2 din contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la drepturile și obligațiile băncii în caz de scadență anticipată de a reține din conturile împrumutatului sumele datorate, fără acordul prealabil al acestuia și cu prioritate față de alte datorii ale împrumutatului;
- art. 11.1 din contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la furnizarea graficului de rambursare și acceptarea modificării lui unilaterale de către Bancă, corespunzător modificării ratei dobânzii;
- art. 11.2 din contractul de credit din 07.12.2007, numai în partea referitoare la modificarea clauzelor contractului în baza acordului părților, urmând a fi consemnate în act adițional.
- art. 2.10 din actul adițional din data de 30.10.2009 la contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la costurile notificării;
- art. 2.11 din actul adițional din data de 30.10.2009 la contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la dobânda majorată;
- art. 2.14 din actul adițional din data de 30.10.2009 la contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la declarația consumatorului referitoare la suma lunară de plată care poate crește ca urmare a creșterii cursului de schimb valutar;
- art. 2.2 din actul adițional din data de 08.11.2010 la contractul de credit, în partea referitoare la modul de calcul al dobânzii variabile, cu excepția cuantumului marjei de 8,87 puncte procentuale (abuzivă);
- art. 2.5 din actul adițional din data de 08.11.2010 la contractul de credit din 07.12.2007, cu excepția sumelor rezultate din clauzele considerate abuzive;
- art. 2.6 din actul adițional din data de 08.11.2010 la contractul de credit din 07.12.2007, cu excepția cuantumului dobânzii rezultat din aplicarea marjei de 8,87 puncte procentuale (abuzivă);
- art. 2.10 din actul adițional din data de 08.11.2010 la contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la dobânda majorată;
- art. 2.13 din actul adițional din data de 08.11.2010 la contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la comisionul de rambursare anticipată.
Prin aceeași decizie, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate, a obligat intimații la plata către apelantă a sumei de 944,48 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în primă instanță și apel, până la concurența sumei de 944,48 RON.
Prin încheierea din 27.04.2018, Tribunalul Specializat Mureș - Litigii cu Profesioniștii, în baza art. 442 C. proc. civ., a îndreptat din oficiu eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei sus-menționate, în sensul că "în alin. (3) liniuța 2, 3 și 9 se introduce mențiunea corectă: liniuța 2 - art. 3.1 din contractul de credit din 07.12.2007, cu excepția părții referitoare la calcularea dobânzii aplicând formula menționată în Condiții Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare; liniuța 3 - art. 3.3 din contractul de credit din 07.12.2007, cu excepția părții referitoare la posibilitatea Băncii de a modifica dobânda în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de credite a Băncii; liniuța 9 - art. 11.4 din contractul de credit din 07.12.2007, numai în partea referitoare la modificarea clauzelor contractului în baza acordului părților, urmând a fi consemnate în act adițional. Alineatul 3 va avea următorul conținut: înlătură următoarele dispoziții ale alin. (3) din sentința atacată: - art. 2.4 lit. a) din contractul de credit din 07.12.2007 referitoare la mandatarea băncii să efectueze schimburile valutare necesare în vederea utilizării creditului și completării documentelor aferente acestor operațiuni la cotațiile Băncii de la data utilizării creditului, eventualele diferențe de curs urmând să fie suportate de consumator; - art. 3.1 din contractul de credit din 07.12.2007, cu excepția părții referitoare la calcularea dobânzii aplicând formula menționată în Condiții Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare; - art. 3.3 din contractul de credit din 07.12.2007, cu excepția părții referitoare la posibilitatea Băncii de a modifica dobânda în funcție evoluția pieței financiare sau de politica de credite a Băncii; - art. 4.1 din contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la rambursarea creditului în moneda în care a fost acordat creditul; - art. 4.4 din contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la valoarea ratelor care se poate modifica, în condițiile modificării dobânzii curente în condițiile art. 3 (...); - art. 8.1 din contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la scadența anticipată; - art. 8.2 din contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la drepturile și obligațiile băncii în caz de scadență anticipată de a reține din conturile împrumutatului sumele datorate, fără acordul prealabil al acestuia și cu prioritate față de alte datorii ale împrumutatului; - art. 11.1 din contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la furnizarea graficului de rambursare și acceptarea modificării lui unilaterale de către Bancă, corespunzător modificării ratei dobânzii; - art. 11.4 din contractul de credit din 07.12.2007, numai în partea referitoare la modificarea clauzelor contractului în baza acordului părților, urmând a fi consemnate în act adițional; - art. 2.10 din actul adițional din data de 30.10.2009 la contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la costurile notificării; - art. 2.11 din actul adițional din data de 30.10.2009 la contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la dobânda majorată;- art. 2.14 din actul adițional din data de 30.10.2009 la contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la declarația consumatorului referitoare la suma lunară de plată care poate crește ca urmare a creșterii cursului de schimb valutar; - art. 2.2 din actul adițional din data de 08.11.2010 la contractul de credit, în partea referitoare la modul de calcul al dobânzii variabile, cu excepția cuantumului marjei de 8,87 puncte procentuale (abuzivă); - art. 2.5 din actul adițional din data de 08.11.2010 la contractul de credit din 07.12.2007, cu excepția sumelor rezultate din clauzele considerate abuzive; - art. 2.6 din actul adițional din data de 08.11.2010 la contractul de credit din 07.12.2007, cu excepția cuantumului dobânzii rezultat din aplicarea marjei de 8,87 puncte procentuale (abuzivă); - art. 2.10 din actul adițional din data de 08.11.2010 la contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la dobânda majorată; - art. 2.13 din actul adițional din data de 08.11.2010 la contractul de credit din 07.12.2007, referitoare la comisionul de rambursare anticipată".
Împotriva deciziei din apel, toate părțile au declarat recurs.
Recursurile au fost depuse la Tribunalul Specializat Mureș și înaintate Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care, prin Decizia nr. 1664/R/21.09.2018, și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, asupra căreia, în temeiul art. 132, rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:
Recursurile au fost declarate împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data inițierii procesului, "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."
Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, în art. XVIII alin. (2), care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON.
O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.
În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ. astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.
Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională.
Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."
În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la 05.04.2018, ulterior publicării Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României în Monitorul Oficial.
Prin Decizia nr. 18/01.10.2018, publicată în M. Of. nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel."
De aceea, în condițiile în care decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, competența de soluționare a recursurilor aparține Curții de Apel Târgu Mureș, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenții-reclamanți A. și B. și de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva Deciziei nr. 193/A/05.04.2018, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș - Litigii cu Profesioniștii, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.