ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față:

A schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1), (2), (3) C. pen.

A schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., într-o infracțiune de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (în raport de partea civilă A.) și o infracțiune de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (raportat la partea civilă B.).

I. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului C. la:

- pedeapsă principală de 8 (opt) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice), b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) și i (dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere) C. pen., pe o durată de 5 ani, și pedeapsa accesorie prev. de art. 65 C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), i) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1), (2), (3) C. pen.;

- pedeapsă principală de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (partea civilă A.).

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din pedeapsa de 9 luni închisoare (3 luni de închisoare), rezultând astfel pedeapsa principală rezultantă de executat de 8 (opt) ani și 3 (trei) luni de închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și i) C. pen., pe o durată de 5 ani, interzicerea exercițiului dreptului prev. art. 66 lit. i) C. pen. constând, în concret, în interzicerea conducerii oricărui tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și i) C. pen., interzicerea exercițiului dreptului prev. art. 66 lit. i) C. pen. constând, în concret, în interzicerea conducerii oricărui tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere.

În temeiul dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen., art. 202 și art. 223 alin. (2) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.

În temeiul dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen., a dispus deducerea din pedeapsa principală aplicată inculpatului a duratei reținerii și arestării preventive a acestuia, de la 4 februarie 2017 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

II. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (cu privire la partea civilă B.) întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală (art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, a reținut, în esență, că faptele inculpatului C. care, la data de 4 februarie 2016, ora 13:09.24, aflat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare IS-15-xxx, a încălcat mai multe reguli de circulație, a circulat pe contrasens, a ignorat culoarea roșie a semaforului și a pătruns cu viteză foarte mare în intersecția Șoseaua Nicolina - Aleea x, unde a intrat în coliziune din lateral cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, care a fost proiectat în autoturismele aflate pe sensul celălalt de mers, iar urma impactului a rezultat decesul victimelor D. (conducătorul auto) și E. (ocupantul locului dreapta față) și rănirea și punerea în pericol a vieții persoanei vătămate A., aflată în autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare x, situat la acel moment pe banda 2 de circulație, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1), (2), (3) C. pen., și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen.

A mai reținut că fapta aceluiaș inculpat, în urma căreia a rezultat rănirea și punerea în pericol a vieții persoanei vătămate B., aflată în autoturismul F. cu numărul de înmatriculare x, situat la acel moment pe banda 1 de circulație, nu este prevăzută de legea penală întrucât numărul de zile de îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate se situează sub 90 zile, iar fapta nu s-a produs în condițiile alin. (1) al art. 196 C. pen. (respectiv, de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice, a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși o infracțiune).

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul C., partea responsabilă civilmente SC G. SA și părțile civile H. și Spitalul Clinic Județean de Urgențe "Sf. Spiridon" Iași, care au criticat-o sub aspectul legalității și temeiniciei.

Au fost înlăturate dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C., condamnarea acestuia pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (victime I. și E.), condamnarea pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (2) și (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (persoana vătămată A.), precum și achitarea pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. (2) și (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (persoana vătămată B.).

I. În temeiul art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat (victime I. și E.).

În temeiul art. 67 alin. (1) și alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

II. În temeiul art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat (persoane vătămate A. și B.).

În temeiul art. 67 alin. (1) și alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 2 ani și 8 luni închisoare (reprezentând 1/3 din pedeapsa de 8 ani închisoare), urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 19 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 423 alin. (3) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata măsurii arestului preventiv de la data de 6 noiembrie 2017 la zi.

Prin aceeași decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C. și de partea civilă H. împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că fapta inculpatului C., care, la data de 4 februarie 2017, orele 13:09:24,conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare x cu o viteză cu mult peste limita legală, circulând pe contrasens și intrând pe culoarea roșie a semaforului în intersecția Șoseaua Nicolina - Aleea x, acționând cu forma de vinovăție a intenție indirecte, a intrat în coliziune din lateral cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, în urma impactului rezultând decesul victimelor D., conducătorul auto, și E., ocupantul locului dreapta față, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.

A mai reținut că fapta aceluiași inculpat, care, acționând în aceleași împrejurări anterior descrise, a intrat în coliziune, din lateral, cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, care a fost proiectat în autoturismele aflate staționate la semafor, context în care a rezultat rănirea și punerea în pericol a vieții persoanei vătămate A., aflată în autoturismul Ford Focus cu numărul de înmatriculare x, situat pe banda a doua de circulație, și rănirea persoanei vătămate B., aflată în autoturismul F., cu numărul de înmatriculare x, situat pe banda întâi de circulație, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.

***

Împotriva Deciziei penale nr. 178 din 14 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație inculpatul C., prin avocat.

În motivarea căii de atac, inculpatul C. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în argumentarea căruia a susținut, în esență, că, în condițiile în care a fost trimis în judecată pentru decesul a două persoane și vătămarea altor două ca urmare a producerii unui accident rutier, iar situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat se circumscrie, în mod evident, infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (2) și (3) C. pen., soluția instanței de apel, de schimbare a încadrării juridice dată faptelor de către instanța de fond, din infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, în infracțiunile de omor calificat și tentativă de omor calificat, încalcă grav principiul previzibilității și securității juridice, fiind rezultatul unei interpretări eronate a normelor de incriminare a faptelor anterior menționate.

Totodată, făcând trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la importanța asigurării accesibilității și previzibilității legii, recurentul a susținut că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora.

În final, a susținut că o încadrare juridică temeinică și legală este condiționată, în principal, de următoarele premise: stabilirea exactă a situației de fapt în cursul procesului penal, prin administrarea probelor legal admise; cunoașterea temeinică a conținutului normelor penale, în primul rând a celor speciale, dar și a celor generale; deprinderea sau priceperea de a identifica în situația de fapt trăsăturile, elementele și condițiile prevăzute în norma de incriminare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 24 octombrie 2019, sub nr. x/2017, fixându-se termen pentru verificarea admisibilității în principiu a cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 22 noiembrie 2019, când, apreciind necesare efectuarea de diligențe suplimentare în vederea stabilirii datei comunicării deciziei recurate către inculpat, judecătorul de filtru a amânat cauza la data de 9 decembrie 2019, iar ulterior, la data 17 decembrie 2019.

La termenul astfel fixat, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul C. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din 17 decembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării ei pe fond.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casație, 21 februarie 2020, Înalta Curte a luat concluziile acuzării și apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul C., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că inculpatul C. a invocat, ca unic motiv de recurs în casație, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în cadrul căruia, criticând greșita încadrare juridică dată faptelor de către instanța de apel, a antamat limitele nelegale ale pedepselor care i-au fost aplicate prin decizia recurată.

Critica privind greșita încadrare juridică dată faptelor nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de către instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

În jurisprudența constantă a instanței supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator. În toate cazurile însă, legalitatea sancțiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată. (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale ICCJ, secția penală, publicate, www.x.ro).

În consecință, în incidența cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., legalitatea pedepselor aplicate în apel este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea atacată, criticile privind nelegalitatea pedepsei, urmare a greșitei stabiliri a încadrării juridice a faptelor, excedând controlului jurisdicțional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Încadrarea juridică a faptei este operațiunea de stabilire a corespondenței între fapta pretins comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reținerea normelor generale aplicabile (privind participația și cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale).

Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operațiune care intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casație, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Acesta este motivul pentru care critica recurentului inculpat C. privind greșita încadrare juridică dată faptelor prin decizia recurată nu poate fi supusă cenzurii instanței în prezentul cadru procesual.

În consecință, fără a proceda la analiza ei, dar evaluând legalitatea pedepselor aplicate recurentului C. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Conform art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., infracțiunea de omor săvârșită asupra a două sau mai multor persoane, este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani, în cazul formei consumate, iar în cazul tentativei, în condițiile art. 33 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni.

În acest context, se constată că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată recurentului inculpat, în apel, pentru infracțiunea consumată de omor calificat (vizând victimele I. și E.), respectiv, pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru tentativă la omor calificat (raportat la persoanele vătămate A. și B.) se situează în limitele prevăzute de lege.

În cadrul aceleiași evaluări constată că pedeapsa rezultantă de 19 ani și 8 luni închisoare aplicată recurentului inculpat îndeplinește condiția de legalitate raportat la dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., fiind rezultatul adiționării la pedeapsa cea mai grea dintre cele contopite, de 17 ani închisoare, a sporului de 1/3 din restul pedepselor (8 ani), respectiv, 2 ani și 8 luni închisoare.

Pentru considerentele prezentate, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurentul inculpat C., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 178 din 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., va dispune ca onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 157 RON, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 157 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2020.

GGC - LM