ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2001/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar, a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE, solicitând instanței că prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011: anularea Deciziei nr. 1.200 din 25.01.2016, de soluționare a contestației administrative; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 07.10.2015, cu consecința desființării creanței bugetare aplicate în sumă de 897.938,59 RON.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 3.289 din 31 octombrie 2016, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, PRIN GD REORGANIZARE ȘI LICHIDARE IPURL, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - DIRECȚIA GENERALĂ PROGRAME COMPETITIVITATE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU POS CCE.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 3.289 din 31 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 din C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta A. SRL, prin B., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta susține că hotărârea primei instanțe este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Rezumând circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, recurenta reclamantă arată că a contestat procesul-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare nr. x din 07.10.2015, prin care autoritatea pârâtă a stabilit faptul că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 7 alin. (2) din contractul de finanțare privitoare la îndeplinirea indicatorilor de rezultat, respectiv pe cele ale art. 7 alin. (28) din același contract, care se referă la înstrăinarea obiectivelor finanțate într-o perioadă de 3 ani după finalizarea implementării contractului.

Aceleași motive de fapt și de drept care au stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare au fost reținute ca fiind întemeiate și în cuprinsul hotărârii recurate.

Susține recurenta că instanța fondului a aplicat greșit prevederile contractuale la care a făcut referire, afirmând că situația precară a societății nu reprezintă un element ce poate fi avut în vedere cu ocazia analizei respectării obligației contractuale, ignorând astfel dispozițiile tezei finale ale art. 7 alin. (2) din contract, prevederi care atestă contrariul.

În ceea ce privește situația obiectivelor înstrăinate cu nerespectarea prevederilor contractuale, recurenta reclamantă arată că, deși situația de fapt reținută în speță este indiscutabilă, prima instanță nu a dat curs dispozițiilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, lăsând fără aplicare principiul proporționalității, ce impune aprecierea în mod concret a naturii și gravității deficiențelor constatate, or, în contextul particular arătat de reclamantă, nu este dovedită săvârșirea unei abateri de o așa gravitate, încât să impună restituirea întregii finanțări primite.

Față de aceste considerente, reclamanta solicită admiterea recursului său, așa cum a fost formulat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte, apreciază că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Sintetizând circumstanțele cauzei, Înalta Curte, constată că recurenta reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a Deciziei nr. 1.200/25.01.2016, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.10.2015.

Prin procesul-verbal anterior menționat, s-a reținut că reclamanta a încheiat contractul de finanțare nr. x/08.10.2009, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea Proiectului intitulat "Achiziție de utilaje și echipamente pentru fabricarea de profile din aluminiu la SC A. SRL, Constanța".

Prin contract, părțile au prevăzut la art. 7, la capitolul destinat obligațiilor beneficiarului, că acesta trebuie să asigure implementarea proiectului, să dovedească îndeplinirea indicatorilor de realizare, dar și, la alin. (2)" al art. 7, că beneficiarul are obligația să raporteze îndeplinirea indicatorilor de rezultat pe toată perioada de durabilitate a proiectului, începând cu anul următor celui în care s-a finalizat proiectul, asigurându-se că la sfârșitul perioadei de durabilitate toți indicatorii asumați prin contract vor fi atinși; în caz contrar AM/OI pot să solicite beneficiarului proiectului returnarea sumelor primite proporțional cu procentul de nerealizare al acestor indicatori, cu excepția cazurilor temeinic justificate"

În continuare, în art. 7 părțile au inserat indicatorii de rezultat la care se face referire, aceștia contând în: creșterea cifrei de afaceri cu 27,39%, crearea de 14 noi locuri de muncă și menținerea a 254 locuri de muncă pe perioada de durabilitate a contractului.

Potrivit art. 7 pct. 28 din contract, părțile au convenit că "finanțarea nerambursabilă acordată va fi recuperată și în cazul în care obiectivele finanțate nu sunt folosite conform scopului destinat, precum și în cazul în care acestea au fost vândute, închiriate sau înstrăinate sub orice formă între-o perioadă de 3 ani după finalizarea implementării Proiectului".

Perioada de implementare a proiectului a fost stabilită inițial pentru 8 luni de la data semnării contractului, ulterior această perioadă fiind modificată prin actul adițional nr. x/03.05.2010, la 10 luni de la data semnării contractului, iar prin actul adițional nr. x la 16 luni de la data semnării contractului.

Potrivit acestor modificări, perioada de implementare a proiectului s-a finalizat așadar la data de 08.02.2011 (16 luni de la data de 08.10.2009, data semnării).

Pe cale de consecință, reclamanta avea obligația de a respecta interdicția privind închirierea utilajelor achiziționate în cadrul proiectului până cel târziu la data de 08.02.2014.

La data de 01.09.2011, reclamanta a încheiat cu SC C. SRL, contractul de închiriere nr. x, având ca obiect cedarea folosinței asupra bunurilor imobile reprezentând teren și imobile situate în Constanța, str. x, jud. Constanța, compuse din 5000 mp și două ateliere (confecții metalice și confecții aluminiu - PVC). Bunurile au fost închiriate cu destinația de spații productive.

La data de 03.01.2014, reclamanta a încheiat cu chiriașul SC C. SRL, un act adițional la contractul de închiriere, prin care s-a modificat obiectul contractului, prin adăugarea la imobilele închiriate și a unor bunuri mobile constând în "echipamente de mecanizare conform Anexa la contract.

În fața primei instanțe reclamanta a susținut că bunurile închiriate către SC C. SRL, nu sunt identice cu bunurile achiziționate în cadrul proiectului, curtea de apel, constatând că, în realitate, obiectul anexei la contractul de închiriere este reprezentat de aceleași bunuri indicate în cererea de rambursare finală, acestea făcând așadar obiectul proiectului de finanțare.

Considerentele instanței fondului, sub aspectul închirierii utilajelor achiziționate în cadrul proiectului finanțat cu fonduri nerambursabile, în interiorul termenului de durabilitate a contractului, nu au fost atacate, așa cum rezultă din cuprinsul memoriului de recurs, fiind supusă discuției exclusiv proporționalitatea măsurii recuperării integrale a fondurilor nerambursabile.

Cea de a doua împrejurare de fapt, subsumată neregulii constatate prin procesul-verbal contestat în cauza de față, vizează neîndeplinirea indicatorilor de rezultat, care trebuie să fie menținuți până la finalul perioadei de durabilitate (08.02.2014).

Astfel, în Raportul din 24.08.2012, s-a constatat că, în privința indicatorului privind numărul locurilor de muncă create, în contract s-a prevăzut un nr. de 14 locuri, iar la data monitorizării (august 2012) fuseseră create doar 6 noi locuri de muncă, procentul de realizare fiind de 42,85%.

În privința numărului locurilor de muncă menținute, în contract era prevăzut un nr. de 254 locuri de muncă, pe când la nivelul lunii august 2012 se aflau în plată un nr. de 248 salariați (procent de realizare de 97,63%).

Așadar, în al doilea an de monitorizare - 08.02.2012 - 08.02.2013, s-a indicat o scădere a procentului de realizare și menținere a indicatorilor de rezultat menționați anterior.

În al treilea an de monitorizare (08.02.2013 - 08.02.2014), potrivit Raportului întocmit la 12.08.2014, s-a remarcat o continuare a trendului descendent, în sensul că s-a înregistrat inclusiv o scădere a cifrei de afaceri cu 68% și o scădere a numărului total de angajați, la 240. S-a menținut numărul locuirilor de muncă nou create.

Potrivit constatărilor echipei de control, consemnate în Raportul privind durabilitatea investiției, s-a constatat o scădere a cifrei de afaceri cu 75%, precum și o scădere drastică a numărului de salariați, la 19, deși potrivit raportului întocmit de administratorul judiciar a rezultat că în realitate existau 45 de salariați, dintre care doar 19 înregistrați în Revisal.

De asemenea, în privința indicatorilor privind numărului locurilor de muncă nou create, s-a constatat că acestea s-au redus la 5, în comparație cu numărul de 14 locuri care a fost asumat la semnarea contractului de finanțare.

Nici cu privire la aceste constatări de fapt recurenta nu are obiecțiuni în prezenta cale de atac, arătând, însă, că neîndeplinirea indicatorilor de rezultat este justificată, din perspectiva situației precare a societății, astfel că măsura recuperării în întregime a sprijinului financiar este excesivă și în acest context.

În mod judicios a înlăturat judecătorul fondului argumentele invocate de reclamantă referitoare la caracterul nelegal al măsurilor dispuse prin procesul-verbal în discuție, în contextul în care starea de insolvabilitate a intervenit abia la data de 11.06.2014.

În plus, închirierea utilajelor achiziționate în cadrul proiectului finanțat nerambursabil, în interiorul duratei prevăzute de art. 7 alin. (28) din contractul de finanțare, este nu numai necesară dar și suficientă pentru a justifica măsura recuperării integrale a sprijinului financiar, clauza inserată în contract necomportând nicio condiție, de natură a trage concluzia că autoritatea de implementare ar fi ținută să justifice oportunitatea măsurii recuperării finanțării în astfel de condiții.

Față de aceste considerente, critica recurentei, în sensul că măsura recuperării integrale a finanțării nerambursabile încalcă principiul proporționalității nu are suport, astfel că recursul de față va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. SRL, prin B., împotriva Sentinței nr. 3.289 din 31 octombrie 2016, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - OB