ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2908/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 18.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SA a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat sub nr. x/15.05.2015, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 30.042,39 euro cu titlu de cheltuieli neeligibile și anularea Deciziei nr. 127/07.08.2015 privind soluționarea contestației nr. 12/06.07.2015, emise de Ministerul Fondurilor Europene.

Prin Sentința nr. 226/2016 din 23 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, și s-au anulat în parte atât procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.05.2015, cât și Decizia nr. 127/7.08.2015, în privința sumei de 150.386 RON pentru personalul tehnic al proiectului.

Împotriva Sentinței nr. 226/2016 din 23 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Precizează că intimata, beneficiară a proiectului "PHARE RO 2006/018-147.04.02.02.408", cu titlul "B. la A. SRL", a fost supusă misiunii de follow-up desfășurată la nivelul Agenției de Implementare și la nivelul OIRPOSDRU Regiunea Sud - Vest Oltenia, control finalizat cu întocmirea Raportului de Audit nr. x/04.04.2014 conform căruia s-a recomandat reluarea controlului, motivat de faptul că verificările realizate nu au fost adecvate, deoarece nu au fost respectate dispozițiile din Ghidul solicitantului care reglementau eligibilitatea cheltuielilor cu salariile. Pe de altă parte, s-a reținut că nu au fost obținute suficiente probe privind concluziile verificărilor efectuate. Urmare a verificărilor efectuate de echipa de control, s-a întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/15.05.2015, prin care s-a stabilit în sarcina intimatei obligația de plată a sumei de 30.042,39 euro, reprezentând cheltuieli neeligibile.

Susține că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 reținând în mod eronat că echipei de control i-au fost comunicate anumite facturi, fără ca la dispoziția acesteia să fie puse contracte de muncă ori state de plată, iar în lipsa punerii la dispoziție a acestor informații, intimata avea posibilitatea să solicite chiar ea aceste documente de la C., câtă vreme în adresele emise de C. se menționează că persoanele respective au beneficiat de venituri ce depășesc salariul brut lunar pe consultant din cadrul proiectului.

Aspectele legate de nivelul salariilor consultanților de la C. puteau fi evaluate pentru conformitate numai în raport cu informațiile din contractele de muncă și statele de plată, iar raportat la dispozițiile art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011, reclamanta avea obligația de a le pune la dispoziția echipei de control. Deși reclamanta avea posibilitatea să depună documente care să certifice nivelul salariilor consultanților C., nu a depus diligențe în acest sens.

Consideră că susținerea instanței de fond în sensul că lipsa unor astfel de documente nu este de natură a justifica modul de stabilire a caracterului neeligibil al sumelor plătite cu titlu de salariu pentru consultanții trainer și asimilarea salariului acestora cu cel al salariului managerului de proiect, nu justifică ignorarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, solicită a se reține prevederile art. 14 pct. 14.1 din Anexa II a contractului de finanțare nerambursabilă - Condiții generale, aplicabile contractelor de finanțare nerambursabilă din partea Comunității Europene, care prevăd că pentru a fi considerate eligibile, costurile trebuie să fie necesare pentru realizarea proiectului, prevăzute în contract și să respecte principiile unei gestiuni financiare sănătoase, mai ales în privința eficienței economice și a raportului preț/eficacitate. Totodată, aceste costuri trebuie să fie angajate în cursul duratei de execuție a proiectului, de către beneficiar sau partenerii săi, conform art. 2 din Condițiile speciale, fără a prejudicia eligibilitatea costurilor la auditul final.

Apreciază că în speță nu au fost respectate prevederile pct. 2.1.4 din Ghidul solicitantului, conform cărora salariile aplicate în proiect trebuie să se încadreze în nivelul de salarizare practicat în mod obișnuit de beneficiar. Astfel, în ceea ce privește consultantul - trainer D., aceasta a fost angajată la SC C. SRL în baza contractului nr. x/11/z la data de 15.01.2009, pe o perioadă determinată de 7 luni (01.01.2009 - 01.08.2009), cu normă întreagă, având un salariu de 7.784 RON. În acest scop a fost prevăzută în buget suma de 2450/lună/8 ore pentru 7 luni, în total 171.510 euro. De asemenea, pentru activitatea prestată, domnul E. a fost plătit cu suma totală de 71.824 RON, astfel: în luna ianuarie - 9830 RON, în luna februarie - 10.372 RON, în luna martie - 10.493 RON, în luna aprilie - 10.326 RON, în luna mai - 10.240 RON, în luna iunie - 10.263 RON și în luna iulie - 10.300 RON.

Recurentul-pârât precizează că, întrucât echipei de control nu i-au fost transmise documentele legate de nivelul salarial al consultanților traineri, respectiv contracte de muncă și state de plată, aceasta a asimilat nivelul salarial al acestora cu nivelul salarial al managerului de proiect. Prin asimilare, suma maximă care putea fi plătită pentru un trainer este de 34.263 RON, aferentă celor 9 luni ale proiectului, respectiv pentru managerul de proiect F. Diferența dintre această sumă și suma de 71.821 RON, achitată în cadrul proiectului consultantului - trainer G., a fost calificată ca neeligibilă și a fost determinată prin aplicarea algoritmului de calcul utilizat în cazul managerului de proiect F.

Mai arată că, în ceea ce privește consultantul - trainer H., acesta a fost angajat la SC C. SRL prin contractul nr. x/11/z la data de 15.01.2009, pe o perioadă determinată de 7 luni (01.01.2009 - 01.08.2009), cu normă întreagă, având un salariu de 7.784 RON. În acest scop a fost prevăzută în buget suma de 2450/lună/8 ore pentru 7 luni, în total 171.510 euro. Pentru activitatea prestată, acesta a fost plătit: în luna ianuarie cu suma de 9.828 RON, în luna februarie cu 10.372 RON, în luna martie cu 10.490 RON, în luna aprilie cu 10.326 RON, în luna mai cu 10.240 RON, în luna iunie cu 10.263 RON și în luna iulie cu 10.451 RON. Și în această situație, în lipsa unor alte documente, s-a procedat la asimilarea nivelului salarial al acestora cu nivelul salarial al managerului de proiect, iar diferența dintre suma maximă care putea fi plătită pentru un trainer, în cuantum de 34.263 RON, și suma efectiv achitată, de 71.821 RON, a fost calificată ca fiind neeligibilă, aceasta fiind în cuantum de 37.707 RON.

Recurentul-pârât susține că actele administrative au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, iar măsura aplicată este adecvată, necesară și corespunzătoare, fiind dispusă cu respectarea principiului proporționalității reglementat de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat concluzii prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

În esență, susține că argumentele recurentului sunt eronate, întrucât societatea intimată a transmis echipei de control toate informațiile și documentele solicitate, ce se aflau în posesia sa și la care avea acces. Art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011 nu impune nicio obligație în sarcina instanței, ci în sarcina persoanei ce face obiectul controlului, iar o eventuală încălcare de persoana verificată a obligației de punere la dispoziția echipei de control a informațiilor și înscrisurilor solicitate nu duce în mod implicit, nemijlocit și direct la concluzia privind caracterul neeligibil al unor sume.

De asemenea, susține că, în lipsa documentelor solicitate de la societatea intimată, respectiv contracte de muncă și state de salarii ale angajaților colaboratorului C., echipa de control putea să solicite aceste documente direct de la C.

Cu toate acestea, există la dosar înscrisuri din care reiese că reclamanta a solicitat aceste documente de la C., dar câtă vreme este vorba despre contracte de muncă și state de salarii în care intimata nu este parte și, cât timp aceste înscrisuri nu au caracter public (în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001), nu le-a putut obține.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat, a apărărilor intimatei și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

La data de 14.05.2015 a fost încheiat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare la Contractul de finanțare Phare 2006/018-147.04.02.02.01.408, titlul proiectului "B. la SC A. SRL", al cărui beneficiar este SC A. SRL, proces-verbal înregistrat sub nr. x/15.05.2015 la DG-AMPOSDRU. Prin acest act administrativ s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoare de 29.991,32 euro, format din două sume și anume: 24.570 RON reprezentând cheltuieli neeligibile pentru echipa de management a proiectului și 150.386 RON cheltuieli neeligibile pentru personalul tehnic al proiectului.

Motivul controlului l-a reprezentat verificarea aspectelor semnalate prin Raportul de Audit nr. x/04.04.2014 pe programul PHARE 2005-2006, elaborat urmare a misiunii de follow-up desfășurate la nivelul Agenției de Implementare și la nivelul OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia, în perioada 20.01-28.02.2014, conform căruia se recomandă reluarea misiunii de control anterioare, motivat de faptul că verificările realizate de entitate nu au fost adecvate, deoarece nu s-a urmărit respectarea dispozițiilor din Ghidul solicitantului care reglementau eligibilitatea cheltuielilor cu salariile și, pe de altă parte, nu au fost suficiente probe relevante privind concluziile verificărilor prin care sunt semnalate disfuncționalități în implementarea proiectului B. la SC A. SRL al cărui beneficiar este SC A. SRL.

Pârâtul a constatat, printre altele, că cheltuielile de salarizare pentru consultanții traineri G., D., E., H. (personalul tehnic al proiectului) au fost supraevaluate, arătând care sunt considerentele de fapt și de drept care au condus la reținerea acestei situații de fapt.

Prin Decizia nr. 127/07.08.2015, contestația reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/15.05.2015 la DG-AMPOSDRU a fost respinsă ca nefondată.

Instanța de fond a anulat în parte procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.05.2015 și Decizia nr. 127/7.08.2015, în privința sumei de 150.386 RON pentru personalul tehnic al proiectului reținând că pentru stabilirea caracterului neeligibil al sumelor plătite cu titlu de salariu pentru consultanții trainer, echipa de control din cadrul pârâtei a asimilat nivelul salarial al acestora cu nivelul salarial al managerului de proiect, motivat de faptul că nu au fost transmise documente legate de nivelul salarial al consultanților- traineri.

Relativ la lipsa documentelor, instanța de fond, din analiza coroborată a adresei de la filele x cu actele de la filele x, a constatat că, într-adevăr, echipei de control i-au fost comunicate anumite facturi, fără ca la dispoziția acesteia să fie puse contracte de muncă ori state de plată. În lipsa punerii la dispoziție a informațiilor solicitate, intimata avea însă posibilitatea să solicite chiar ea aceste documente de la C., cu atât mai mult cu cât în adresele emise de C. se menționează faptul că aceștia au beneficiat de venituri ce depășesc salariul brut lunar per consultant din cadrul proiectului. Așadar, la data efectuării controlului exista, cel puțin o prezumție simplă că venitul acestora, anterior perioadei de derulare a proiectul, depășea venitul realizat pe durata proiectului.

Instanța de fond a apreciat că lipsa unor astfel de documente nu este de natură a justifica modul de stabilire a caracterului neeligibil al sumelor plătite cu titlu de salariu pentru consultanții trainer și asimilarea salariului acestora cu cel al salariului managerului de proiect. O astfel de abordare este lipsită de fundament legal, nejustificând stabilirea caracterului neeligibil al sumelor de bani plătite cu titlu de salariu acestora.

Recurentul pârât invocă încălcarea disp. art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora membrii echipei de control pot solicita de la structurile supuse verificărilor date, informații, precum și copii, certificate pentru conformitate, ale documentelor care au exclusiv legătură cu proiectul verificat, iar acestea au obligația de a le pune la dispoziție la data solicitată. Susține că intimata reclamantă avea obligația de a pune la dispoziția organului de control contractele de muncă și statele de plată ale consultanților trainer pentru că numai în raport cu informațiile din aceste documente puteau fi evaluate aspectele legate de nivelul salariilor acestor consultanți.

Sub acest aspect, instanța de control judiciar reține că, într-adevăr, pentru stabilirea caracterului eligibil al cheltuielilor cu salarizarea personalului tehnic al proiectului, potrivit prevederilor art. 14 - Costuri eligibile din Anexa II a contractului de finanțare nerambursabilă, era necesară analizarea documentelor sus menționate.

Ceea ce nu se poate reține, însă, este susținerea că, deși reclamanta avea posibilitatea să depună singurele documente care pot certifica nivelul salariilor consultanților C., nu a depus diligențe în acest sens.

Astfel, Înalta Curte constată că la dosarul de fond a fost depusă copia adresei nr. x/27.01.2015 emise de C., ca răspuns la solicitarea reclamantei de transmitere a documentelor privind salarizarea consultanților angajați pe proiectul în discuție, anterior implementării. În această adresă se precizează că fiecare dintre consultanți (...) a facturat lunar servicii anterior implementării proiectului, în valori ce depășesc salariul brut lunar per consultant din cadrul proiectului (1700 de euro plus TVA). C. a menționat că a procedat la căutarea în arhiva societății a unui set de documente care să ateste acest lucru, evidențiat în facturi emise de către consultanți și a extras un subset în acest sens. Toate aceste documente au fost înregistrate în evidențele contabile ale C. SRL. În consecință, C. a transmis aceste documente în format electronic, urmând ca varianta certificată "conform cu originalul" să parvină reclamantei prin curier.

La data de 28.01.2015, prin adresa nr. x, reclamanta transmite OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia copiile contractelor individuale de muncă și ale actelor adiționale, copiile statelor de plată pentru angajații săi F. Mihaela și J., precum și copiile documentelor primite în format electronic de la C. SRL, urmând să transmită și varianta acestora certificată "conform cu originalul" după ce le va primi de la partenerul său de proiect. Prin urmare, în completarea acestei adrese, prin adresa nr. x/29.01.2015, reclamanta a transmis și copiile documentelor sus menționate, certificate "conform cu originalul".

Având în vedere corespondența purtată cu partenerul de proiect C. în privința documentelor privind salarizarea consultanților angajați pe proiect, dar și corespondența cu OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia, este vădit nefondată susținerea recurentei conform căreia reclamanta nu a depus diligențe pentru a prezenta organului de control aceste documente.

În cererea de recurs se face o referire generică la posibilitatea reclamantei de a depune documentele în discuție, dar nu se argumentează în concret care sunt aspectele din care rezultă această posibilitate, în condițiile în care consultanții trainer nu erau angajații reclamantei, iar aceasta a solicitat respectivele documente partenerului de proiect la care își desfășurau activitatea consultanții în baza contractelor individuale de muncă, dar nu i-au fost puse la dispoziție, context în care nu se poate vorbi despre ignorarea de către reclamantă a disp. art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la considerentul instanței potrivit căruia pârâtul avea posibilitatea să solicite aceste documente de la C., se reține că recurentul nu combate cu argumente acest considerent, nu menționează care a fost impedimentul în solicitarea acestor documente, în cazul în care un asemenea impediment a existat, respectiv dacă exista o interdicție instituită de norme legale sau o împrejurare de natură să nu permită formularea unei solicitări în acest sens, adresată partenerului de proiect al beneficiarului fondurilor nerambursabile.

Nu se poate considera că obligația reglementată de art. 21 alin. (10) din O.U.G. nr. 66/2011 impune, în toate cazurile, ca verificarea pe care o face echipa de control să aibă în vedere exclusiv documentele furnizate de structura verificată, din moment ce nu a fost identificată o prevedere legală care să interzică echipei de control solicitarea unor date necesare pentru efectuarea controlului unor entități care au legătură în cadrul proiectului finanțat din fonduri nerambursabile cu entitatea supusă verificării.

Susținerea recurentei privind nerespectarea prevederilor pct. 2.1.4 din Ghidul solicitantului, conform cărora salariile aplicate în proiect trebuie să se încadreze în nivelul de salarizare practicat în mod obișnuit de beneficiar, nu poate face obiectul analizei instanței de recurs în condițiile în care instanța de fond nu a examinat acest argument invocat în procesul-verbal contestat, soluția de admitere în parte a acțiunii întemeindu-se pe împrejurarea că lipsa documentelor referitoare la salarizarea consultanților nu este de natură a justifica modul de stabilire a caracterului neeligibil al sumelor plătite cu titlu de salariu pentru consultanții trainer și asimilarea salariului acestora cu cel al salariului managerului de proiect, pentru că o astfel de abordare este lipsită de fundament legal. Așadar, prima instanță nu a analizat dacă a fost respectat, la stabilirea salariilor acestor consultanți, nivelul de salarizare practicat în mod obișnuit de beneficiar, astfel încât în calea de atac exercitată împotriva sentinței nu poate fi examinată critica privind încălcarea prevederilor pct. 2.1.4 din Ghidul solicitantului.

Nu este relevantă în soluționarea recursului nici susținerea privind respectarea, la momentul emiterii procesului-verbal contestat, a principiului proporționalității reglementat de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, din moment ce instanța de fond nu a reținut în considerentele sentinței, ca motiv de nelegalitate a acestui proces-verbal, nerespectarea principiului consacrat de aceste dispoziții legale.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurent, Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene împotriva Sentinței nr. 226/2016 din 23 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2019.

GGC - GV