ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2250/2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, la data de 11 februarie 2019, sub numărul 700/312/2019, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F.-Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești - AJFP Ialomița - Biroul Colectare și Executare Silită Persoane Fizice, contestație la executare împotriva Procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. x din 14 ianuarie 2019, solicitând instanței anularea procesului-verbal, restabilirea situației anterioare și ridicarea sechestrului instituit prin procesul-verbal contestat.

În motivare, contestatorul a arătat că, prin procesul-verbal nr. DJG_DEJ -3673 din data de 30 03.2018, organul fiscal a declarat starea de insolvabilitate a societății B. S.R.L., stabilind că la data emiterii procesului-verbal societatea are obligații fiscale în cuantum de 2.392.195 RON.

La data de 11 decembrie 2018, a fost emisă Decizia nr. DJG_DEJ-10653-7, prin care organul fiscal a decis angajarea răspunderii solidare a contestatorului în vederea realizării creanțelor fiscale ale societății B. S.R.L. în limita sumei de 2.234.840 RON, decizie împotriva căreia contestatorul a formulat contestație în temeiul art. 260 și următoarele din Codul de procedură fiscală.

De asemenea, a învederat că la data de 11 decembrie 2018 a fost emisă și Decizia DJG_DEJ-10653-4 de instituire a măsurilor asigurătorii, iar la data de 21 ianuarie 2019, i-a fost comunicat procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunurile imobile contestate, contestatorul luând la cunoștință că s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător asupra unor bunuri imobile situate în Slobozia.

Prin Sentința civilă nr. 1848 din 22 august 2019, Judecătoria Slobozia a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Pucioasa, reținând, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., la data deschiderii dosarului de executare silită de către creditoarea D.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Ialomița, domiciliul debitorului A. era în localitatea Pucioasa, satul Roșu, județul Dâmbovița.

Prin urmare, această instanță a arătat că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar, în cauză, domiciliul debitorului este în Pucioasa, județul Dâmbovița, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Pucioasa, care este competentă să judece prezenta contestație la executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Pucioasa, prin Sentința civilă nr. 1342 din 15 octombrie 2019 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 260 alin. (4) coroborate cu art. 3 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, instanța judecătorească competentă să soluționeze contestația la executare se stabilește în condițiile C. proc. civ.

De asemenea, a mai arătat că dispozițiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ. instituie o prorogare legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, în situația urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare.

În cauza dedusă judecății, debitorul A. figurează cu domiciliul în Pucioasa, jud. Dâmbovița, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pucioasa, iar imobilele urmărite silit se află situate în Slobozia.

În raport de prevederile art. 116 C. proc. civ., instanța a arătat că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, ceea ce presupune că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

Conchizând, instanța a reținut că prin depunerea cererii la Judecătoria Slobozia, reclamantul a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței aflate în circumscripția curții de apel în care se află situate imobilele urmărite silit, conform dispozițiilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, prin care a contestat Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. x din 14 ianuarie 2019, motivat de faptul că nu datorează sumele pentru care s-au emis actele de executare.

În drept, contestatorul și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 213 alin. (14) coroborate cu art. 260 și următoarele din C. proc. fisc.

Dispozițiile art. 213 alin. (14) C. proc. fisc. prevăd că "împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație la executare în conformitate cu prevederile art. 260 și 261", iar potrivit art. 260 alin. (4) din același act normativ, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă de urgență.

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (2) din C. proc. fisc. , potrivit cărora dispozițiile de procedură fiscală se completează cu dispozițiile din C. civ. și C. proc. civ., instanța judecătorească competentă să soluționeze contestația la executare se stabilește în condițiile C. proc. civ.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, stabilită în temeiul art. 651 C. proc. civ., iar în cazul urmăririi silite a imobilelor, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului (alin. (2) al 714 C. proc. civ.).

Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că judecătoria de la locul situării imobilului devine competentă să soluționeze contestația la executare numai în ipoteza în care imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, ipoteză care se regăsește în speță, întrucât contestatorul figurează cu domiciliul în Pucioasa, județul Dâmbovița, localitate care se află în circumscripția teritorială a Curții de Apel Ploiești, iar bunurile imobile urmărite silit se află în Slobozia, care este în circumscripția teritorială a Curții de Apel București.

Totodată, Înalta Curte va reține și prevederile art. 116 C. proc. civ., care prevăd că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestației la executare la Judecătoria Slobozia, unde se află bunurile imobile urmărite silit, contestatorul a ales între cele două instanțe deopotrivă competente și a stabilit astfel competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței aflate în circumscripția curții de apel în care sunt situate imobilele urmărite silit, conform dispozițiilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul A., în contradictoriu pârâta ANAF, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, având ca obiect contestație la executare, în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul A., în contradictoriu pârâta ANAF, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, având ca obiect contestație la executare, în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.

GGC - LM