ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3095/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 510/2016 a Tribunalului Vrancea a fost admisă excepția de necompetență materială, excepție invocată din oficiu de instanță și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați având în vedere prevederile art. 10 din Legea 554/2004 și criteriul emitentului actului administrativ .

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 3 noiembrie 2016 și s-a fixat termen de judecată la data de 15 decembrie 2016.

Prin Sentința nr. 391 din 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva Sentinței nr. 391 din 21 decembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ. a declarat recurs A. și continuat de moștenitorii B., C., D. și E. întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 70, art. 71, art. 76 din Legea nr. 161/2003, art. 2 alin. (1) și art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004.

Art. 76 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 se referă, ca situații ce pot da naștere la conflictul de interese, numai la acte administrative sau contracte încheiate.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, conform art. 63 și 68 din Legea nr. 215/2001, primarul emite nu numai acte juridice, dar săvârșește și fapte materiale, desfășoară și operațiuni tehnico-materiale, neproducătoare de efecte juridice prin ele însele.

Nașterea stării de incompatibilitate este legată numai de exercițiul atribuțiilor care presupun acte juridice de exprimare a voinței în această calitate, de natură a genera efecte juridice.

Întocmirea și semnarea unei expuneri de motive nu constituie un act administrativ, producător de consecințe juridice, el reprezentând doar un act premergător, la îndeplinirea căruia sunt îndrituiți atât membrii Consiliului local, cât și primarul, conform art. 45 alin. (6) din Legea nr. 215/2001.

Intervine aici, susține recurentul-reclamant, deosebirea între actele primarului ca autoritate publică, circumscrise voinței și atribuțiilor decizionale și actele de reprezentabilitate pe care acesta le face, în calitate de reprezentant al consiliului local și nu în nume propriu.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Potrivit dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în executarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt, conform art. 71 din Legea nr. 161/2003, imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public.

Art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, obligă primarii/viceprimarii municipiului București să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție în exercitarea funcției care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.

Legea nr. 393/2004, prin dispozițiile art. 2 alin. (1) arată ce se înțelege prin aleși locali, în această categorie intrând și primarii, iar art. 75 alin. (1) lit. a) definește ce se înțelege prin interes personal într-o anumită problemă și anume, dacă aceștia au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea, inclusiv.

În speță, recurentul-reclamant, în ședința Consiliului Local Bordești, județul Vrancea, din data de 16 mai 2013, a prezentat un proiect de hotărâre privind concesionarea prin atribuire directă a unor suprafețe de pășune de către F., județul Vrancea, al cărei președinte și membru fondator, din 22 martie 2013, este fiul acestuia, C.

Din cuprinsul procesului-verbal al ședinței Consiliului Local Bordești, reiese faptul că recurentul-reclamant a susținut atribuirea directă a pășunii către asociația unde fiul său este membru fondator și președinte, deși din discuțiile consemnate reiese că nu se cunoștea nimic despre această asociație, însă s-a susținut că, în caz contrar, se pierde subvenția de la APIA.

Este adevărat că Hotărârea nr. 23/16 mai 2013 privind concesionarea prin atribuire directă a unor suprafețe de pășune către F. a fost luată de către Consiliul Local și nu de către primar, însă această împrejurare nu are relevanță asupra obligațiilor ce îi revin acestuia, în conformitate cu dispozițiile legale sus-menționate.

Astfel, art. 75 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, definește interesul personal, iar prin depunerea unui proiect de hotărâre de consiliu local la autoritatea cu competențe în acest sens, este evident că hotărârea ce urma să se ia prezenta un beneficiu pentru fiul său, rudă de gradul I.

Proiectul de hotărâre rămâne fără consecințe juridice dacă actul nu este adoptat, însă din momentul votării HCL Bordești nr. 23/16 mai 2013, proiectul devine act juridic/administrativ și orice operațiune administrativă premergătoare produce aceleași efecte cu actul emis.

Din acest motiv, disp. art. 76 din Legea nr. 161/2003 trebuie interpretate și aplicate în funcție de modul legal de adoptare a unui act juridic/administrativ.

Întrucât pentru adoptarea hotărârii consiliului local există posibilitatea ca primarul să depună un proiect sau o expunere de motive în sensul susținerii propunerii, reiese că în atare situații, procesul de legiferare secundară este complex și nu poate fi limitat strict la momentul votării hotărârii de către consilierii locali.

Atât primarul cât și consilierul local sunt autorități ale aceleiași unități administrativ-teritoriale și au obligația ca în exercitarea atribuțiilor să acționeze conform principiilor expuse la art. 70 din Legea nr. 161/2003, imparțialitate, integritate, transparență, supremația interesului public.

Procesul decizional fiind împărțit între cele două autorități, iar acestea conlucrează pentru luarea unei hotărâri, interpretarea oferită de recurentul-reclamant, în sensul de a se privi competențele acestora în mod strict, ar conduce la denaturarea sensului definiției conflictului de interese.

Ceea ce propune recurentul-reclamant, ca reprezentând interpretarea corectă a dispozițiilor legale invocate, este lipsa de răspundere în cazul în care actul în sine a fost emis/adoptat de o altă autoritate, dar propunerea a aparținut unei alte autorități (în speță primarul) și, mai mult decât atât, executarea hotărârii s-a făcut tot prin intermediul primarului.

Cu alte cuvinte, propunerea și executarea nu prezintă niciun efect, deși conflictul de interese exact acest lucru sancționează, existența unui interes personal de natură patrimonială și a unui folos pentru anumite persoane aflate în grad de rudenie cu cel obligat să se abțină de la luarea unei decizii, când acesta are posibilitatea să anticipeze că decizia prezintă un beneficiu real pentru sine sau rudele/afinii săi în gradul precizat de textul legal.

Față de acestea, constatându-se că recurentul-reclamant a participat în mod activ la întregul proces decizional, iar proiectul de hotărâre a fost adoptat în sensul solicitat de parte, Înalta Curte reține incidenta dispozițiilor legale referitoare la conflictul de interese din cuprinsul Legii nr. 161/2003 și Legii nr. 393/2004 și corecta lor interpretare și aplicare de către prima instanță, nefiind întrunite motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concluzie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. și continuat de moștenitorii B., C., D. și E. împotriva Sentinței nr. 391 din 21 decembrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - CL