ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1250/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1250/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 302/PI, pronunțată în ședința publică din 18 decembrie
2008, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea petentului B.I., ca
nefondată și a menținut rezoluția din 10 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 555/P/2007
a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pentru a pronunța această sentință
instanța a reținut următoarele considerente:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de
Apel Timișoara la data de 26 noiembrie 2008, sub nr. 1320/59/2008, petentul
Brândușe Ioan a solicitat desființarea rezoluției din 10 octombrie 2008 dată de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 555/P/2007,
menținută prin rezoluția din 27 octombrie 2008, dată de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și trimiterea cauzei la
parchet în vederea reaudierii sale.
Prin rezoluția atacată, procurorul a
constatat că în cauză erau incidente dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen.,
fiind îndeplinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 112
lit. d) C. pen., calculat de la data la care au fost realizate actele de
urmărire penală. În atare situație, procurorul a dispus, în conformitate cu
art. 10 lit. g) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale. Soluția a fost
menținută de procurorul ierarhic superior, apreciindu-se că în cauză sunt
aplicabile prevederile art. 10 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lipsește o
condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii
penale, întrucât o persoană nu poate fi cercetată de două ori pentru aceeași
faptă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs petiționarul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței
recurate, desființarea rezoluțiilor și trimiterea sentinței recurate,
desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la parchet pentru a fi
identificați și cercetați autorii.
Examinând cauza sub toate aspectele,
conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că
recursul nu este fondat pentru considerentele ce succed.
Prin plângerea formulată petiționarul a
susținut că rezoluția atacată este netemeinică și nelegală întrucât nu s-au
făcut cercetări așa cum a indicat petiționarul în plângerea sa împotriva unor
lucrători de poliție sau din corpul fiscal Arad sub aspectul infracțiunii
prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că au indicat și ascuns în mod
abuziv, mai multe înscrisuri de la SC „B.V.” SRL Ineu, jud. Arad.
Efectuându-se cercetări, s-a solicitat
petiționarului să-și precizeze plângerea în condițiile art. 222 C. proc. pen.
în sensul de a preciza numele persoanelor care dorește să fie cercetate, în ce
constă activitatea infracțională a acestora pentru fiecare în parte, care sunt
mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în acuzarea lor, adresa,
gradul sau funcția și locul de muncă al persoanelor reclamate și dacă se
constituie parte civilă să facă precizări față de cine, cuantumul
despăgubirilor civile și ce reprezintă ele.
Petiționarul nu a răspuns
neconformându-se dispozițiilor legale.
Organele de urmărire penală au procedat
corect, observând că modul de sesizare al petiționarului (plângerea) nu
îndeplinește condițiile impuse de art. 222 C. proc. pen.
Verificându-se condițiile de cercetare a
cauzei în raport cu prevederile art. 10 C. proc. pen. și art. 121-122 C. pen.
cu privire la prescripția răspunderii penale și termenele de prescripție ale
răspunderii penale în mod corect s-a reținut că în cauză a intervenit
prescripția, termenul fiind împlinit înainte de prima sesizare a petentului.
Astfel, pedeapsa pentru faptele reclamate
este închisoarea de la 6 luni la 3 ani iar termenul de prescripție în acest
caz, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. este de 5 ani. În concluzie
termenul de prescripție s-a împlinit la 31 decembrie 2005, petentul adresând o
plângere la aproximativ 2 ani și 6 luni de la împlinirea termenului de
prescripție.
Atât organele de urmărire penală cât și
instanța de fond au reținut corect că în această situație există impedimente de
punere în mișcare a acțiunii penale și nu se mai impune efectuarea de
cercetări.
Constatând că hotărârea atacată este
legală și temeinică, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
va fi respins recursul petiționarului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr.
302 PI din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata
sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3
aprilie 2009.