ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1250/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 302/PI, pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea petentului B.I., ca nefondată și a menținut rezoluția din 10 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 555/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele considerente: Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 26 noiembrie 2008, sub nr. 1320/59/2008, petentul Brândușe Ioan a solicitat desființarea rezoluției din 10 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 555/P/2007, menținută prin rezoluția din 27 octombrie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și trimiterea cauzei la parchet în vederea reaudierii sale.

Prin rezoluția atacată, procurorul a constatat că în cauză erau incidente dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., fiind îndeplinit termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 112 lit. d) C. pen., calculat de la data la care au fost realizate actele de urmărire penală. În atare situație, procurorul a dispus, în conformitate cu art. 10 lit. g) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale. Soluția a fost menținută de procurorul ierarhic superior, apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lipsește o condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, întrucât o persoană nu poate fi cercetată de două ori pentru aceeași faptă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, desființarea rezoluțiilor și trimiterea sentinței recurate, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la parchet pentru a fi identificați și cercetați autorii. Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul nu este fondat pentru considerentele ce succed. Prin plângerea formulată petiționarul a susținut că rezoluția atacată este netemeinică și nelegală întrucât nu s-au făcut cercetări așa cum a indicat petiționarul în plângerea sa împotriva unor lucrători de poliție sau din corpul fiscal Arad sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constând în aceea că au indicat și ascuns în mod abuziv, mai multe înscrisuri de la SC „B.V.” SRL Ineu, jud. Arad.

Efectuându-se cercetări, s-a solicitat petiționarului să-și precizeze plângerea în condițiile art. 222 C. proc. pen. în sensul de a preciza numele persoanelor care dorește să fie cercetate, în ce constă activitatea infracțională a acestora pentru fiecare în parte, care sunt mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în acuzarea lor, adresa, gradul sau funcția și locul de muncă al persoanelor reclamate și dacă se constituie parte civilă să facă precizări față de cine, cuantumul despăgubirilor civile și ce reprezintă ele. Petiționarul nu a răspuns neconformându-se dispozițiilor legale. Organele de urmărire penală au procedat corect, observând că modul de sesizare al petiționarului (plângerea) nu îndeplinește condițiile impuse de art. 222 C. proc.

pen. Verificându-se condițiile de cercetare a cauzei în raport cu prevederile art. 10 C. proc. pen. și art. 121-122 C. pen. cu privire la prescripția răspunderii penale și termenele de prescripție ale răspunderii penale în mod corect s-a reținut că în cauză a intervenit prescripția, termenul fiind împlinit înainte de prima sesizare a petentului. Astfel, pedeapsa pentru faptele reclamate este închisoarea de la 6 luni la 3 ani iar termenul de prescripție în acest caz, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. este de 5 ani. În concluzie termenul de prescripție s-a împlinit la 31 decembrie 2005, petentul adresând o plângere la aproximativ 2 ani și 6 luni de la împlinirea termenului de prescripție.

Atât organele de urmărire penală cât și instanța de fond au reținut corect că în această situație există impedimente de punere în mișcare a acțiunii penale și nu se mai impune efectuarea de cercetări. Constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins recursul petiționarului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 302 PI din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2009.