ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3240/2019

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 01.02.2016 reclamanta SC Compania de Apă Oradea SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice -Direcția Generală AM POS Mediu, a solicitat instanței de contencios administrativ anularea Notei nr. x/07.10.2015 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013 referitoare la contractul de lucrări nr. x/19.12.2012 "Stație de epurare și Stație de transfer ape uzate pentru municipiul Beiuș".

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1619 din 17 mai 2016, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC Compania de Apă Oradea SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice -Direcția Generală AM POS Mediu, ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta SC Compania de Apă Oradea SA a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea primei instanțe, formulând în esență argumente în sensul că actul contestat întrunește elementele caracteristice ale unui act administrativ, adresa fiind emisă de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a unei legi, neavând caracterul unei simple informări.

Recurenta-reclamantă arată că actul atacat este Nota nr. x/07.10.2015 privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013.

Mai arată că Nota de constatare atacată a fost aprobată de către conducerea AM POS Mediu, își produce efecte juridice, fiind un act administrativ individual.

Caracterul de act administrativ este dat și de faptul că, în cazul în care se respinge solicitarea, recurenta are calea contestației care va fi analizată de o comisie, iar decizia comisiei poate fi atacată ulterior în instanța.

Recurenta arată că a formulat contestație împotriva notei de neîncadrare, contestație la care nici până în prezent nu a primit răspuns.

Conform dispozițiilor Legii contenciosului administrativ, tăcerea autorității administrației publice este socotită ca refuz de a rezolva favorabil cererea ce i-a fost adresată. Este o soluție firească, deoarece, în caz contrar, nu se mai justifică acțiunea în justiție a persoanei interesate.

Față de faptul că i-a fost respinsă solicitarea de suportare de la bugetul de stat a corecțiilor financiare și față de faptul că nu a primit răspuns la contestația formulată împotriva notei de neîncadrare, recurenta a formulat cerere privind anularea notei.

Prin urmare, nota contestată are valoarea de act administrativ întrucât îndeplinește condițiile cerute de lege, și anume:

- emană de la o autoritate a administrației publice;

- manifestarea de voință are loc în temeiul puterii publice;

- actul administrativ este emis în vederea executării legii.

Intimatul Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei de față îl constituie anularea Notei nr. x/07.10.2015 emisă de Direcția autorizare și plăți din cadrul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice -Direcția Generală AM POS Mediu, privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013 referitoare la contractul de lucrări nr. x/19.12.2012 "Stație de epurare și Stație de transfer ape uzate pentru municipiul Beiuș".

Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 3, alin. (6) din OMMSC nr. 2112/2013, pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice pentru Programul operațional sectorial Mediu 2007 - 2013 în cazul în care din analiza documentelor se constată că beneficiarul nu se încadrează în prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2013, Direcția autorizare și plăți întocmește "Nota privind neîncadrarea în prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice" și o supune aprobării conducerii AM POS Mediu.

Totodată același art. 3

1

la alin. (10) și 11 din același ordin prevăd că beneficiarul poate contesta nota prevăzută la alin. (6), comunicată potrivit alin. (9), în termen de 10 zile de la comunicare. Contestația se depune la registratura AM POS Mediu, însoțită de documente justificative, și va fi înaintată spre analiză unei comisii special constituite în acest sens prin decizie a directorului general al AM POS Mediu, iar contestația prevăzută la alin. (10) se soluționează în termen de 30 de zile de la înregistrare, prin decizie aprobată de directorului general al AM POS Mediu, care se comunică beneficiarului, în termen de 5 zile de la aprobare.

Din lectura textelor citate reiese - în lipsa unor prevederi exprese - că nota de neîncadrare nu are caracterul unui act administrativ, deoarece nu dă naștere, nu modifică și nu stinge un raport juridic, ci doar informează beneficiarul despre neîncadrarea în prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2013. Ceea ce poate fi contestat în contenciosul administrativ este decizia emisă în temeiul art. 3 alin. (6) din OMMSC nr. 2112/2013, așa cum prevede în mod expres textul citat.

Referitor la critica de nelegalitate privind caracterul de act administrativ al Notei nr. x/07.10.2015, emisă de Autoritatea de Management a Programului Operațional Sectorial Mediu din cadrul Direcției Generale Programe Infrastructură Mare din Ministerul Fondurilor Europene, Înalta Curte o apreciază, în acord cu instanța de fond, a fi nefondată.

Condiția esențială de atacare a unui act pe calea contenciosului administrativ este aceea ca actul atacat să fie un act administrativ, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, care stipulează că prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Analizând conținutul Notei nr. x/07.10.2015, Înalta Curte constată că aceasta nu întrunește toate caracterele juridice ale actului administrativ, așa cum sunt trasate în definiția legală cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, lipsindu-i dimensiunea de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, cu alte cuvinte, de a produce, prin el însuși, efecte juridice.

Actul contestat în cauză reprezintă o informare a recurentei-reclamante asupra neîncadrării în prevederile ordonanței Guvernului nr. 15/2013, fără a dispune măsuri în regim de putere publică.

Astfel, deși Nota nr. x/07.10.2015 reprezintă un act unilateral, emis de o autoritate publică, conținutul său nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, limitându-se la redarea prevederilor normative incidente respectiv la faptul că nu au fost îndeplinite condițiile pentru plata sumelor solicitate pentru contractul de achiziție.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a înțeles să atace o decizie emisă în procedura administrativă de contestare a notei de neîncadrare, ci a contestat în instanță însăși această notă, contrar prevederilor citate din OMMSC nr. 2112/2013.

Altfel spus, atâta vreme cât nu a fost emisă de către Ministerul Fondurilor Europene o decizie de soluționare a contestației, soluția instanței de contencios administrativ din perspectiva art. 18 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi decât de respingere a cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, așa cum în mod corect a hotărât instanța de fond.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC Compania de Apă Oradea SA, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC Compania de Apă Oradea SA, împotriva Sentinței nr. 1619 din 17 mai 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2019.

GGC - OB