ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 682/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 97/PI din 21 mai 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 165/PI/2017 din 16 mai 2017 emis în baza Sentinței penale nr. 163/PI din 28 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 163 din 28 februarie 2017 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, iar în baza art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută hotărârea autorităților judiciare din Portugalia, privind pe persoana condamnată A., astfel:

- Sentința penală nr. P 244/10.7 JAAVR pronunțată de Judecătoria Coimbra - Instanța Centrală Penală - J2 - Portugalia, din data de 13 octombrie 2013, rămasă definitivă la data de 10 aprilie 2015, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prevăzută și pedepsită conform art. 131 și art. 132, nr. 1 și nr. 2 lit. c), e), h), și i) din C. pen. portughez și crimă de extorcare sub o formă tentantă, prevăzută și pedepsită conform art. 22 nr. 1 și nr. 2, lit. A), art. 23, art. 73 și art. 223 nr. 1 din C. pen. portughez; fapte incriminate de legea penală română prin art. 188 C. pen. și art. 207 C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 16 ani și 9 luni închisoare.

S-a scăzut din durata pedepsei perioada executată de 4 ani, 6 luni și o zi închisoare la data de 4 octombrie 2016 și în continuare până la zi.

Această hotărâre a rămas definitivă prin neapelare la data de 25 aprilie 2017, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 165/PI/2017 din 16 mai 2017 de Curtea de Apel Timișoara.

Prima instanță a constatat că din înscrisurile aflate în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Timișoara rezultă că persoana condamnată A. a fost transferat din Portugalia la data de 7 iulie 2017 în România, fiind încarcerat în Penitenciarul București Rahova.

De asemenea, a mai constatat că din certificatul înaintat de către autoritățile judiciare portugheze rezultă foarte limpede că persoana condamnată A. a executat din pedeapsa de 16 ani și 9 luni închisoare în Portugalia până la data de 4 octombrie 2016, 4 ani, 6 luni și o zi închisoare, perioadă care a fost dedusă din pedeapsă de Curtea de Apel Timișoara prin Sentința penală nr. 163 din 28 februarie 2017.

Curtea de Apel a observat că persoana condamnată A. nu a arătat nici în cererea formulată și nici oral în fața instanței de unde ar rezulta perioada de 5 ani și 2 luni închisoare de care face vorbire, dar cel mai probabil, a apreciat că diferența dintre perioada de 4 ani și 6 luni închisoare și 5 ani și 2 luni închisoare rezultă ca urmare a perioadei scurse din data de 4 octombrie 2016 până când s-a calculat perioada de 4 ani, 6 luni și o zi închisoare, respectiv până la data transferării persoanei condamnate din Portugalia în România, care a avut loc la data de 7 iulie 2017. Curtea a subliniat că a fost dedusă din pedeapsa recunoscută de către Curtea de Apel Timișoara atât perioada executată în Portugalia de 4 ani, 6 luni și o zi închisoare, cât și în continuare de la această dată până la zi, adică inclusiv perioada din data de 4 octombrie 2016 până la data de 7 iulie 2017, data transferării în România și a încarcerării sale în Penitenciarul Rahova, astfel că a fost acoperită toată perioada executată de persoana condamnată A., neexistând nici un temei pentru deducerea unei alte perioade decât acestea.

În acest context, instanța a constatat că a fost dedusă în mod corect toată perioada executată de către persoana condamnată A. în Portugalia, motiv pentru care a respins contestația la executare.

Împotriva acestei hotărâri A. a formulat contestație, solicitând admiterea ei și deducerea întregii perioade astfel cum a fost precizată.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate dar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:

Prin contestația la executare formulată condamnatul a arătat că se află în executarea pedepsei de 16 ani și 9 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, iar din această pedeapsă a fost dedusă o perioadă doar de 4 ani, 6 luni și o zi închisoare executată în Portugalia, deși partea din pedeapsă executată în această țară este de 5 ani și 2 luni închisoare, motiv pentru care a solicitat deducerea întregii perioade executate pe teritoriul statului portughez.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 163 din 28 februarie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Timișoara a recunoscut Sentința penală nr. P 244/10.7 JAAVR pronunțată de Judecătoria Coimbra - Instanța Centrală Penală - J2 - Portugalia, din data de 13 octombrie 2013, rămasă definitivă la data de 10 aprilie 2015, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 16 ani și 9 luni închisoare, și a scăzut din durata pedepsei de 16 ani și 9 luni închisoare, perioada executată de 4 ani, 6 luni și o zi închisoare la data de 4 octombrie 2016 și în continuare până la zi.

Persoana condamnată A. a fost transferată din Portugalia în România la data de 7 iulie 2017, fiind încarcerat în Penitenciarul București Rahova.

Potrivit certificatului înaintat de către autoritățile judiciare portugheze, persoana condamnată A. a executat din pedeapsa de 16 ani și 9 luni închisoare în Portugalia până la data de 4 octombrie 2016, o perioadă de 4 ani, 6 luni și o zi închisoare.

Se observă că prin Sentința penală nr. 163 din 28 februarie 2017, Curtea de Apel Timișoara a dedus din pedeapsa recunoscută de 16 ani și 9 luni închisoare perioada executată în Portugalia de 4 ani, 6 luni și o zi închisoare, și în continuare de la data de 4 octombrie 2016 până la data de 7 iulie 2017, data transferării contestatorului în România și a încarcerării sale în Penitenciarul Rahova, cele două perioade însumate fiind exact de 5 ani și 2 luni. Ca atare, toată perioada la care face referire persoana condamnată A. a fost deja dedusă prin hotărârea de recunoaștere, astfel că Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a constatat neîntemeiată contestația la executare.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 97/PI din 21 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 97/PI din 21 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2020.

GGC - CL