ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 958/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 68/FCJI din data de 06 octombrie 2021, Curtea de Apel Iași, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. privind sentința penală nr. 14/FCJI din data de 15.02.2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin necontestare la data de 22.02.2019.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că pe rolul Curții de Apel Iași a fost înregistrată, sub nr. dosar x/2021, contestația la executare formulată de condamnatul A. cu privire la sentința penală nr. 14/FCJI din 15.02.2019 a Curții de Apel Iași, definitivă prin necontestare la data de 22.02.2019.

În motivarea cererii de contestație la executare, în esență, contestatorul a arătat că pedeapsa 10 ani închisoare recunoscută prin hotărârea nr. 14/FCJI din 15.02.2019 a Curții de Apel Iași depășește maximul special prevăzut de C. pen. român pentru infracțiunea de furt calificat, în forma prevăzută de art. 228 - 229 alin. (2) din C. pen. (de 7 ani închisoare), și a solicitat reducerea cuantumului acesteia de la 10 ani la 7 ani închisoare, precum și deducerea perioadelor deja executate.

În drept, contestatorul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului sub aspectul admisibilității în principiu a cererii de contestație la executare, curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 14/FCJI din 15.02.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Iași a respins sesizarea formulată de Juizo Central Criminal de Penafiel - Juiz 3 - Tribunalul Judicial da B. do Porto Este, Portugalia, privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 01.02.2018, pe numele persoanei solicitate A., pentru executarea pedepsei de 10 (zece) ani închisoare aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la furt calificat, prev. de art. 22, art. 203, art. 204 nr. 2 lit. e) din C. pen. portughez, 7 (șapte) infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 203, art. 204 nr. 2 lit. e) din C. pen. portughez și o infracțiune de furt calificat, prev. de art. 203, art. 204 nr. 2 lit. a) și e) din C. pen. portughez, prin hotărârea din data de 29.02.2012, definitivă la data de 19.11.2012, pronunțată de Tribunalul Judicial da B. do Porto Este.

În temeiul art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, cu referire la art. 136 alin. (1) și art. 150 din aceeași lege, instanța a recunoscut hotărârea penală anterior menționată și a dispus executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicate persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, sens în care a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 14/2019.

Printre altele, curtea de apel a notat că în cadrul procedurii de recunoaștere a hotărârii străine de condamnare au fost verificate dispozițiile legale incidente în materia adaptării pedepsei și s-a constatat că nu se impune realizarea unei astfel de operațiuni.

Reținând dispozițiile prevăzute de art. 598 - 600 din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că prin intermediul acestui mijloc procesual nu pot fi invocate și rezolvate aspecte ce țin de fondul cauzei ce a fost soluționată prin hotărârea penală contestată, deoarece soluția dispusă prin hotărârea judecătorească pusă în executare se bucură de autoritate de lucru judecat și nu poate fi reformată ori schimbată pe calea contestației la executare.

În concret, s-a reținut că persoana condamnată A. urmărește în realitate o adaptare a pedepsei de 10 ani închisoare recunoscută prin sentința penală nr. 14/FCJI din 15.02.2019 a Curții de Apel Iași (definitivă prin necontestare la data de 22.02.2019), operațiune expres prevăzută de Legea 302/2004 privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine.

Curtea de apel a constatat că motivul invocat de către contestator nu se subsumează niciuneia dintre cele două situații expres prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., precum și faptul că nu se invocă vreo nelămurire ivită cu ocazia executării hotărârii anterior menționate sau vreo împiedicare la executare, ci, se pune în discuție însăși legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 14/FCJI a Curții de Apel Iași la data de 15.02.2019 (definitivă prin necontestare la data de 22.02.2019), tinzându-se la modificarea hotărârii sub aspectului cuantumului pedepsei dispus a fi executată, ca urmare a recunoașterii hotărârii străine de condamnare.

Împotriva sentinței nr. 68/FCJI din data de 06 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, CCJI, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație persoana condamnată A. solicitând, în esență, reducerea cuantumului pedepsei de 10 ani închisoare recunoscută prin hotărârea nr. 14/FCJI din 15.02.2019 a Curții de Apel Iași la 7 ani închisoare, precum și deducerea perioadelor deja executate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 28.10.2021, sub nr. x/2021, și repartizată aleatoriu completului de judecată C10, cu prim termen de judecată fixat la data de 23.11.2021.

Examinând contestația formulată de persoana condamnată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății are ca obiect condamnarea contestatorului la pedeapsa de 10 ani închisoare, recunoscută de instanța română, pe cale incidentală, în cadrul procedurii judiciare de executare a unui mandat european de arestare emis de către o instanță dintr-un stat membru al Uniunii Europene în scopul executării unei pedepse cu închisoarea.

În drept, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., și a criticat soluția instanței care a recunoscut hotărârea străină în privința modului în care au fost interpretate dispozițiile ce permit adaptarea pedepsei, solicitând, în concret, reducerea pedepsei rezultante de 10 ani închisoare recunoscută prin hotărârea nr. 14/FCJI din 15.02.2019 a Curții de Apel Iași, definitivă prin necontestare, la 7 ani închisoare, precum și deducerea perioadelor deja executate.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri(...) c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".

Analizând contestația formulată de persoana condamnată A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ci pun în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță. Astfel, contestatorul critică însăși sentința penală nr. 14/FCJI din 15.02.2019 a Curții de Apel Iași, definitivă prin necontestare, prin care instanța a recunoscut condamnarea acestuia la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare din Portugalia, solicitând, în esență, adaptarea pedepsei.

Or, posibilitatea instanței naționale de a proceda la adaptarea pedepsei aplicate persoanei solicitate prin hotărârea autorităților judiciare străine este o chestiune de competența exclusivă a instanței învestite cu recunoașterea hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din statul de condamnare și are ca premisă incompatibilitatea dintre sancțiunea aplicată prin hotărârea străină și cea prevăzută de legea română pentru infracțiunile corespondente.

Înalta Curte subliniază că pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Contestația la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea și temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea.

Ca atare, cererea formulată de contestator, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanță poate fi învestită în cursul executării și constituie, în fapt, un apel deghizat.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința penală atacată este temeinică și legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței nr. 68/FCJI din data de 06 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, CCJI, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deopotrivă, reținând culpa procesuală a contestatorului în formularea prezentei contestații, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței nr. 68/FCJI din data de 06 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, CCJI, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.