ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1049/2020

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, secția Civilă la 06.02.2017, reclamanta Comuna Odobești, prin primar, a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 42.189,40 RON, reprezentând beneficiul nerealizat, ca urmare a plății acestei sume în mod nejustificat numitului B..

În susținerea cererii, a arătat, în esență, că pârâtul, în îndeplinirea funcției de primar al Comunei Odobești, nu a pus în aplicare decizia nr. 603/17.05.2010, prin care Curtea de Apel Bacău a dispus reintegrarea numitului B. în postul deținut anterior și a obligat Comuna Odobești să plătească numitului B. o despăgubire egală cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la concediere până la data reintegrării efective, dar și suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1748/16.03.2017, Judecătoria Bacău, secția Civilă a calificat raportul juridic dedus judecății ca fiind unul de muncă, supus Codului muncii, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Prin sentința nr. 67/28.01.2019, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 42.189,40 RON, reprezentând daune-interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat și la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata beneficiului nerealizat, ca urmare a achitării nejustificate a sumei de 42.189,40 RON.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 565/27.08.2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamantă doar a sumei de 38.063,4 RON.

Împotriva deciziei din apel, A. a declarat recurs, solicitând casarea ei în parte și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, curții de apel.

În motivare, a susținut că instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept."

A arătat că prin apărările formulate atât în fața tribunalului, cât și în apel, a susținut că nu a creat niciun prejudiciu Comunei Odobești, că nu există nicio legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, dar și că decizia nr. 603/17.05.2010 a Curții de Apel Bacău nu a fost pusă în aplicare, ca urmare a atitudinii pasive a numitului B., care, cu rea-credință, a solicitat punerea în executare a acesteia în anul 2013, înainte de împlinirea termenului de prescripție.

Cu toate acestea, tribunalul nu a analizat aceste aspecte, prin prisma art. 1.517 C. civ.; or, instanța de apel, în virtutea rolului activ și a prevederilor art. 476 coroborat cu art. 22 alin. (2) C. proc. civ., trebuia să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În continuare, a reiterat situația de fapt, a prezentat evoluția litigiului în etapele procesuale anterioare și a subliniat că reclamanta-intimată nu a depus la dosar calculul despăgubirilor egale cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat B. de la data concedierii până la data reintegrării efective și nici nu a precizat care sunt celelalte sume achitate nejustificat și cum se face vinovat de prejudicierea instituției.

De asemenea, a susținut că nu există nicio dovadă depusă la dosar de reclamantă, din care să rezulte că a refuzat să dea curs solicitării numitului B. de punere în executare a deciziei nr. 603/17.05.2010 a Curții de Apel Bacău.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că pot prezenta puncte de vedere asupra raportului.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., la art. 457.

Reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul să-i plătească suma de 42.189,40 RON, cu titlu de daune-interese; în susținere, a arătat că pârâtul, care deținea funcția de primar, nu a pus în executare decizia nr. 603/17.05.2010 a Curții de Apel Bacău.

Statuând asupra naturii juridice a raporturilor stabilite între primar sau viceprimar și unitatea administrativ-teritorială (dacă acestea intră sub incidența normelor de drept al muncii, de drept administrativ sau de drept civil), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunțat decizia nr. 16/2016, prin care a stabilit că "prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar și unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conțin dispoziții specifice, inclusiv după încetarea mandatelor."

Așadar, având în vedere sus-menționata decizie, obligatorie potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța cu un conflict de muncă.

Reglementând materiile în care legea nu recunoaște calea extraordinară de atac a recursului, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. indică, între alte categorii, și cazurile în care hotărârile sunt pronunțate în conflicte de muncă și de asigurări sociale.

De aceea, în raport cu dispozițiile legale evocate, Înalta Curte constată că decizia nr. 565/27.08.2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă are caracter definitiv încă de la pronunțarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei nr. 565/27.08.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2020.