ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2440/2019

Prin cererea înregistrată la data de 02.06.2015 pe rolul Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale - Direcția Generala Politici Agricole si Strategii, Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie si Protecția Mediului - ICPA București, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Agenția Naționala pentru Protecția Mediului și Ministerul Sănătății - Institutul National de Sănătate Publica București, anularea Deciziei nr. 669/20.03.2015 emisă de Comisia interministerială constituită în baza Ordinului nr. 6/22/2004 pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii in lista îngrășămintelor autorizate, cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT, pentru utilizarea si comercializarea în România, și, pe cale de consecință, să se constate că nu este necesară înscrierea vermicompostului sub denumirea comerciala de A. în lista cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT.

Prin sentința civilă nr. 6648/12.10.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2015, a fost admisă excepția necompetenței materiale a tribunalului și a fost declinată judecarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, instanță la care cauza a fost înregistrată la data de 29.10.2015 sub nr. x/2015.

La data de 10.12.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a precizat că înțelege să se judece cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Ministerul Sănătății, Institutul Național de Sănătate Publică București. De asemenea, a formulat o cerere de introducere în cauză, în calitate de pârât, a Comisiei Interministeriale din cadrul Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București, întemeiată pe dispozițiile art. 78 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 4.03.2016, curtea a constatat că au rămas fără obiect cererea formulată în temeiul art. 78 C. proc. civ. de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului de introducere în cauză a Ministerului Mediului, cererea formulată în temeiul art. 78 C. proc. civ. de reclamantă de introducere în cauză a Ministerului Mediului, cererea formulată în temeiul art. 78 C. proc. civ. de reclamantă de introducere în cauză a Ministerului Sănătății; s-a constatat admisibilitatea cererii formulate în temeiul art. 78 C. proc. civ. de reclamantă de introducere în cauză a pârâtei Comisia interministerială pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale; a fost admisă excepția tardivității cererii formulate de reclamantă la data de 10.12.2015 de modificare a petitului acțiunii sub aspectul obligării pârâtei Comisiei Interministeriale la emiterea unui act administrativ care să constate că nu este necesară autorizarea produsului; a fost respinsă excepția tardivității cererii formulate de reclamantă la data de 10.12.2015 sub aspectul precizării cadrului procesual pe latura pasivă, ca nefondată; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională pentru Protecția Mediului; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul Național de Sănătate Publică București; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății ca nefondată; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca nefondată; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia interministerială pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca nefondată; a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, ca nefondată. II Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 1283 din 15 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București, ca nefondată. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerul Sănătății, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Politici Agricole și Strategii, Comisia Interministerială pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București, astfel cum a fost precizată. A admis cererea de intervenție formulată de reclamantă în temeiul art. 78 C. proc. civ. cu privire la pârâta Comisia interministerială pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. A dispus anularea Deciziei nr. 669/20.03.2015 emise de pârâta Comisia interministerială pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. A respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Institutul Național de Sănătate Publică București, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. III Recursurile formulate de pârâți

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Politici Agricole și Strategii, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București, Ministerul Sănătății.

Recurentul Ministerul Sănătății, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, deoarece în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ o autoritate publică poate avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat sau nu a soluționat în termenul legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau un interes legitim. Reclamantul solicită anularea deciziei înregistrate sub nr. x/20.03.2015 și pe cale de consecință să se constatate că nu este necesară înscrierea vermicompostului sub denumirea comercială de A. în lista RO- ÎNGRĂȘĂMÂNT, este vorba de un document emis de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Medicului -ICPA București, iar nu de Ministerul Sănătății.

Recurentul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 4 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței, rejudecarea și păstrarea deciziei nr. 669/20.03.2015.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a oferit o motivare halucinantă în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale invocate de parte, dispoziții care în mod evident sunt contradictorii, însă instanța a considerat că se exclud reciproc. Or, rolul unei instanțe de judecată nu este acela de a constata contradictorialitatea dispozițiilor legale sau a regulamentelor comunitare care se invocă de părți, ci sa analizeze fiecare din dispozițiile legale de drept intern sau de drept comunitar invocate de părți și să stabilească în mod suveran care dintre ele sunt aplicabile cauzei

Pentru comercializarea de îngrășăminte chimice in vederea utilizării in agricultura din România, astfel cum rezulta și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cadrul legislativ este reglementat de Regulamentul CE 2.003/2003 al Parlamentului European si al Consiliului privind îngrășămintele; Ordinul 6/22/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea îngrășămintelor noi, amendamentelor pentru sol și a nutrienților în vederea înscrierii in lista îngrășămintelor, amendamentelor pentru sol și a nutrienților autorizate/autorizați, cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT, pentru utilizarea si comercializarea in România; H.G. nr. 1261/2007. privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2.003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrășămintele; Legea nr. 232/2010. privind regimul de import al mostrelor de îngrășăminte și al îngrășămintelor. La solicitarea producătorului/importatorului/distribuitorului, îngrășămintele care nu se încadrează în cadrul legislativ menționat in Regulamentul CE 2.003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind Îngrășămintele și Ordinul 6/22/2004 se pot testa pentru introducerea pe piața din România ca RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT și utilizarea lor în agricultură.

S-a mai consemnat că "pârâta i-a comunicat ferm (reclamantei) că poate urma aceasta procedura in vederea autorizării", în ciuda faptului că nu exista niciun înscris la dosarul cauzei din care sa rezulte o astfel de concluzie, mai ales că cererea de autorizare a fost formulată de reclamantă pentru un anumit tip de produs (A. lichid), iar contestația împotriva Deciziei nr. 669/20.03.2015 vizează un alt tip de produs, respectiv A. solid.

Referitor la faptul ca reclamanta a incheiat Contractele de cercetare științifică V16/2014 și V49/2015 dintr-un "concurs de împrejurări" deoarece reclamanta a simțit nevoia unei certificări din punct de vedere legal pe piața romanească, aceasta este o confuzie voita, ba chiar o inducere voită în eroare a instanței, sintagma "certificare" nefiind uzitată nici in Ordinul 6/22/2004 cu modificările ulterioare și nici în Contractul de cercetare științifică nr. V16/2014 încheiat între ICPA și reclamantă.

Referitor la susținerea instanței de fond conform căreia "în momentul în care s-a adresat I. C. pen..A., acesta știa exact despre ce produs era vorba și fără nici o discuție a fost de acord cu testarea produsului, lăsând reclamanta să meargă pe acest făgaș, în sensul că permițându-i testarea în primul an și ulterior în al doilea an, în ipoteza în care și rezultatele erau favorabile, se dădea o certificare acestui produs", precizează că singurele informații privind produsul adus la testare la ICPA de către reclamanta au fost cele din eticheta de pe bidonul adus pentru testare, iar pârâta nu și-a exprimat niciodată părerea despre un produs fertilizant numai pe baza informațiilor de pe etichetă. A subliniat faptul că este obligată să testeze produsele fertilizante in baza unei simple cereri pentru autorizarea îngrășămintelor noi din producția internă și din import și nu este o opțiune.

Mai mult, chiar după ce a primit Decizia nr. 669/20.03.2015, dorind ca respectiva Comisie Interministerială să emită un document prin care să certifice ca produsul supus autorizării în fapt nu trebuie autorizat, reclamanta a depus la lCPA o nouă cerere pentru autorizarea îngrășămintelor noi din producția internă și din import, conform art. 16 pct. 2 din Ordinul 6/22/2004, pentru testarea produsului A. lichid anul II, cerere înregistrată cu nr. x/22.05.2015, fiind încheiat contractul de cercetare nr. x/2015, data depunerii cererii la lCPA pentru testarea produsului A., 22.05.2015, fiind după primirea Deciziei nr. 669/20.03.2015.

Referitor la afirmația reclamantei și a Institutului Național de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătății, prin adresa nr. x/19.05.2015, conform căreia "In România, îngrășămintele organice naturale sau compostate nu necesită autorizare", aceasta se regăsea la art. 3 al (2), însă Ordinul 6.22.2004 a fost modificat prin Ordinul 1071/2010, alin. (2) nemairegăsindu-se în formularea art. 3.

Ca o concluzie cu privire la motivația din cuprinsul Deciziei nr. 669/20.03.2015, de respingere a autorizării produsului A. referitoare la lipsa avizului de mediu și lipsa avizului de sănătate, aceasta este întemeiată și este ea însăși o motivație suficient de puternică pentru respingerea autorizării produsului. Susținerea instanței de fond că "cerința legii este îndeplinită, reclamanta obținând aviz în sensul că nu este necesară o autorizare de acest fel și că legea nu solicită condiția avizării, ci pe cea emiterii unui aviz", nu poate fi primită întrucât dispoziția legală că nu necesită autorizare nu se mai află în vigoare încă din anul 2010, fiind abrogată prin Ordinul 1071/2010.

De asemenea, susținerea instanței de fond conform căreia a înlăturat în mod neîntemeiat primele două motive de respingere a autorizării din Decizia nr. 669/20.03.2015, iar al treilea motiv s-a considerat nemotivat, este o măsură vădit neîntemeiată, însăși lipsa avizelor solicitate de Comisia interministerială fiind una pertinentă și suficient de puternică pentru respingerea autorizării produsului, iar celelalte motive de respingere sunt prin ele însele descrise astfel încât reclamanta să înțeleagă exact lipsurile și documentația pe care trebuie sa o pregătească în vederea obținerii autorizării produsului.

Referitor la ultimul motiv de respingere a autorizării stipulat în Decizia nr. 669/20.03.2015, legat de instabilitatea produsului, a arătat că ICPA nu se ocupă cu stabilirea procedurilor pentru determinarea stabilității îngrășămintelor și nici a criteriilor de determinare a stabilității unui produs, fiind vorba de un produs organic. Reclamanta, în calitate de producător, cunoscând procesul tehnologic si caracteristicile materiilor prime și ale produsului final, declară condițiile de stabilitate pentru un produs cu caracteristici bine determinate și stabile într-un termen de valabilitate declarat pe propria răspundere.

Recurentul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii.

Referitor la susținerile reclamantului, a arătat că, potrivit art. 1 din Regulamentul (CE) 834/2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91, dispozițiile acestui regulament se aplică produselor de origine agricolă; utilizarea îngrășămintelor și amendamentelor pentru sol în agricultura ecologică este reglementată de Regulamentul (CE) 834/2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91; în conformitate cu prevederile acestui articol, pot fi utilizate în agricultura ecologică doar produsele și substanțele cuprinse într-o listă limitativă (respectiv cele cuprinse în Anexa nr. 1 la Regulamentul (CE) 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul.

Produsele și substanțele incluse pe lista restrânsă pot fi utilizate numai dacă folosirea lor corespunzătoare este autorizată în agricultura generală a statelor membre în cauză, în conformitate cu dispozițiile de drept comunitar relevante sau dispozițiile naționale care respectă dreptul comunitar. Instanța de fond în mod eronat reține că cerința legii este îndeplinită, reclamanta obținând aviz în sensul că nu este necesară o autorizare față de caracterul produsului avut în vedere, raportat la dispozițiile actului normativ care reglementează materia autorizării îngrășămintelor cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT pentru utilizarea și comercializarea în România.

Or, în vederea autorizării îngrășămintelor noi de către Comisie, dosarul trebuie să conțină, pe lângă documente și informații referitoare la efectele asupra sănătății și a mediului, împreună cu avizul sanitar și avizul de mediu, cu atât mai mult cu cât din buletinele de analize emise de ICPA rezultă, în mod clar, variabilitatea caracteristicilor produselor analizate, fapt confirmat de A. S.R.L. care declară că acest produs este " (...) instabil prin el însuși (...)."

Subliniază faptul că dispozițiile art. 3 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 6/22/2004, reținute de instanță ca fiind incidente, au fost abrogate prin Ordinul nr. 94/2010, astfel încât aceste prevederi nu au produs efecte la data emiterii Deciziei nr. 669/2015; apreciază ca nefondată susținerea instanței cu privire la caracterul nemotivat al deciziei atacate, în situația în care a fost respinsă autorizarea provizorie a produsului A. pentru lipsa documentației, în special a actelor administrative care atestă efectele asupra securității sănătății și a mediului în cazul utilizării produsului pe piața din România. IV Apărările intimatei reclamante

Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, prezentând considerentele sentinței instanței de fond, pe care le-a apreciat ca fiind legale și temeinice. V Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererile de recurs, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată precizată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea deciziei nr. 669/20.03.2015 emisă de Comisia interministerială pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și, pe cale de consecință, să se constate că nu este necesară înscrierea vermicompostului sub denumirea comercială de A. în lista cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT.

Prin decizia nr. 669/20.03.2015 emisă de Comisia interministerială pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, s-a decis respingerea autorizării provizorii a produsului A., în vederea completării documentației depuse pentru obținerea Avizului de Mediu și Avizului de Sănătate, întrucât documentația tehnică depusă nu corespunde cu cea determinată privind caracteristicile produsului, prezentarea documentației privind stabilitatea produsului.

Motivele de recurs invocate de pârâtul Ministerul Sănătății cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive sunt fondate.

Calitatea procesuală, potrivit art. 36 C. proc. civ., rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, iar calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și cel obligat în cadrul raportului juridic, astfel cum acesta este dedus judecății.

Excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 669/20.03.2015 emisă de Comisia interministerială pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și, pe cale de consecință, să se constate că nu este necesară înscrierea vermicompostului sub denumirea comerciala de A. în lista cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT, cu aplicarea greșită a prevederilor legale incidente, Ordinul nr. 6/22/2004 și dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Ministerul Sănătății nu este emitentul deciziei a cărei anulare s-a solicitat, nu s-a solicitat emiterea de către acesta a unui act administrativ și nu i s-a solicitat recunoașterea vreunui drept.

Decizia nr. 669/20.03.2015 a fost emisă de Comisia interministerială pentru autorizarea îngrășămintelor constituită în temeiul Ordinului nr. 6/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT, pentru utilizarea și comercializarea în România, care, potrivit art. 7, se organizează și funcționează în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția generală politici agricole.

Faptul că în compunerea Comisiei interministeriale (condusă de un președinte și având în componența sa 4 vicepreședinți, 10 membri și un secretar permanent) se află și un reprezentant al Ministerului Sănătății, împreună cu reprezentanți ai altor ministere și institute de cercetări cu responsabilități în domeniu, delegați permanenți ai acestora, conform Anexei 2 la Regulamentul menționat, nu atribuie acestui minister calitate procesuală pasivă raportat la actele emise de Comisie, care funcționează și își exercită atribuțiile stabilite prin Ordin în mod independent.

În ceea ce privește motivele de recurs invocate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Politici Agricole și Strategii și Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București, Înalta Curte constată că sunt incidente motive de casare a sentinței cu trimitere spre rejudecare instanței de fond.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea deciziei nr. 669/20.03.2015 emisă de Comisia interministerială pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și, pe cale de consecință, să se constate că nu este necesară înscrierea vermicompostului sub denumirea comerciala de A. in lista cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT.

Prin sentința recurată s-a dispus anularea deciziei nr. 669/20.03.2015 emise de pârâta Comisia interministerială pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Deși, aparent, instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de chemare în judecată, examinând considerentele reținute prin sentința recurată, raportat la motivele invocate prin cerere și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a examinat cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin Decizia nr. 669/20.03.2015 emisă de Comisia interministerială pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate constituită conform Ordinului nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a fost respinsă autorizarea provizorie a produsului A., în vederea completării documentației depuse pentru obținerea avizului de mediu și a avizului de sănătate, întrucât documentația tehnică depusă nu corespunde cu cea determinată privind caracteristicile produsului, și pentru prezentarea documentației privind stabilitatea produsului.

Ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată, Comisia Interministerială constituită în temeiul dispozițiilor Ordinului MADR nr. 6/22/2004 pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate cu mențiunea RO ÎNGĂȘĂMÂNT pentru utilizarea și comercializarea în România, a constatat, în ședința din data de 25.06.2015 și apoi la 23.07.2015, că nu s-a depus documentația privind stabilitatea produsului A. lichid, acesta fiind un produs natural, reprezentantul ANPM precizând că nu este necesar și nu poate fi emis avizul de mediu pentru un astfel de produs, nefiind un produs chimic; s-a menținut decizia de respingere a autorizării provizorii a produsului A. solicitat la autorizare de către S.C. A. S.R.L. și s-a decis suspendarea eliberării unui punct de vedere cu privire la aspectele semnalate de către reclamantă până la pronunțarea de către instanță asupra contestației.

Deși cu privire la produsul deținut de reclamantă, aceasta a precizat că este un produs ecologic, cererea de autorizare formulată și contractul de cercetare științifică pentru testare care au condus la emiterea deciziei contestate se referă la îngrășămintele chimice din agricultura clasică și nu din cea ecologica, întrucât testarea și autorizarea îngrășămintelor pentru agricultura ecologică nu formează în mod explicit obiectul Ordinului nr. 6/22/2004, acesta conține norme de autorizare numai pentru îngrășămintele chimice din agricultura clasică, nu și pentru cele din agricultura ecologică.

Pârâtul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București a precizat reclamantei, prin adresa nr. x/8.05.2014, faptul că la acea dată se elabora noul cadru legislativ pentru implementarea managementului îngrășămintelor în România, care se referă și la îngrășămintelor organice și organo-minerale, iar la solicitarea reclamantei, îngrășământul se poate testa pentru introducerea pe piața din România ca RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT în conformitate cu Ordinul nr. 6/22/2004.

Cu toate acestea, reclamanta, producător al produsului A., a depus cererea nr. x/10.06.2014 pentru autorizarea îngrășămintelor noi din producția internă și din import, conform art. 16 pct. 2 din Ordinul nr. 6/22/2004 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu modificările ulterioare, și a încheiat cu pârâtul Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București contractul de cercetare științifică nr. V16/2014 pentru testarea în anul I a extractului lichid din dejecții provenite de la viermi (vermicompost), comercializat sub denumirea de "A." la diferite culturi, în vederea autorizării pentru folosire în agricultura din România.

Prin Ordinul nr. 6/22/2004 a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate, cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT, pentru utilizarea și comercializarea în România, comisie care funcționează în cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului - Direcția generală de implementare și reglementare.

Potrivit art. 1 din Regulament, "În România, utilizarea și comercializarea îngrășămintelor chimice se fac pe baza autorizării acestora de către Comisia interministerială pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT, pentru utilizarea și comercializarea în România, denumită în continuare Comisie.". Potrivit art. 6, "Activitatea de cercetare-testare în vederea autorizării îngrășămintelor are drept scop cunoașterea însușirilor fizico-chimice și biologice ale acestora, a influenței lor asupra solului, subsolului și apelor subterane, în vederea prevenirii poluării mediului, precum și a influenței asupra producției plantelor și a calității recoltei.". Comisia autorizează noile îngrășăminte din producția internă și din import, altele decât cele prevăzute la art. 3 alin. (2) și art. 4 alin. (1), pentru folosirea acestora în agricultură și silvicultură (art. 12).

Potrivit art. 13, "Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie, denumit în continuare I. C. pen..A., este autoritatea desemnată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile să execute testarea îngrășămintelor noi din producția internă și din import în rețeaua oficială de testare, în vederea autorizării îngrășămintelor noi din producția internă și din import și a înscrierii acestora în lista îngrășămintelor autorizate cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT.", iar conform art. 16, "(1) Cererile pentru autorizarea îngrășămintelor noi din producția internă sau din import, în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate pentru folosirea în România cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT, se depun de operatorii economici, persoane juridice, la Biroul unic din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile.", "(4) Cererea pentru autorizarea îngrășămintelor noi din producția internă și din import, în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate pentru folosirea în România cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT, împreună cu documentele prevăzute la alin. (3) se transmit I. C. pen..A. în termen de 5 zile de la primirea acestora.".

Instanța de fond, deși a reținut că reclamanta a dorit autorizarea unui produs ce nu se încadra în tiparele ipotezelor reglementate de Ordinul nr. 6/22/2004, act normativ care conține norme de autorizare numai pentru îngrășămintele chimice din agricultura clasică, iar nu și pentru cele din agricultura ecologică, a constatat că pârâta a fost cea care și-a asumat necesitatea soluționării cererii reclamantei, în funcție de specificul său, în raport de acest Ordin, pentru a se acoperi vidul legislativ de la acel moment; a reținut că faptul că cererea reclamantei a fost făcută în temeiul acestui ordin nu duce la concluzia că aceasta a cerut autorizarea unui îngrășământ chimic pentru agricultura clasică; a constatat că pârâta a procedat la aplicarea Ordinului cu toate condițiile și cerințele specifice îngrășămintelor chimice din agricultura clasică, solicitând reclamantei obținerea avizelor de mediu și sănătate (cerute de art. 17 alin. (2) din Ordin), precum și documentația tehnică privind stabilitatea produsului, și a procedat în continuare la analiza deciziei emise de Comisia interministerială pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT, pentru utilizarea și comercializarea în România; a analizat primele două motive de respingere a autorizării, referitoare la lipsa celor două avize, avizul sanitare și avizul de mediu, având în vedere acte emise ulterior deciziei contestate, precum și motivul constând în faptul că produsul a fost respins de la autorizarea provizorie raportat la cerințele ordinului 6/22/2004 și anume art. 15 pct. c, care precizează că se retrage autorizația pentru îngrășăminte noi din producția internă și din import "dacă producătorul sau reprezentantul acestuia nu respectă compoziția certificată la autorizare cu abateri relative care depășesc 2%, constatate prin analize fizico-chimice de către un laborator autorizat pentru analize de îngrășăminte"; față de art. 25 pct. 1, "Orice schimbare intervenită în formula îngrășământului, respectiv schimbarea conținutului în substanța activă, a caracteristicilor fizico-chimice, schimbarea tehnologiei, însemnă obținerea unui produs nou ce se va supune în mod obligatoriu testelor de autorizare ", a apreciat că solicitarea apare ca fiind in contradicție cu produsul în sine, organic, instabil prin el însuși.

Este de observat, însă, din cererea de chemare în judecată formulată, că reclamanta a precizat faptul că nu își însușește punctul de vedere exprimat de Comisia interministerială întrunită în baza Ordinului nr. 6/22/2004, întrucât se creează prezumția că este necesară autorizarea produsului A. (vermicompost-humus de rama), fapt pentru care ar fi obligată să parcurgă pașii pentru autorizarea ca RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT, ceea ce este contrar legislației comunitare, prin acceptarea deciziei 669/20.03.2014 fiind prejudiciată în dreptul de a comercializa produsul A., care nu necesită autorizare.

Reclamanta a susținut că nu este necesară parcurgerea niciunei formalități privind autorizarea, cu excepția buletinului de analiză și a declarației de conformitate a producătorului, produsul fiind unul natural (ecologic), conform descrierilor din Anexa 1 a Regulamentului CE nr. 889/05.09.2008 a CEE de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologica și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul și Anexa 2, pct. 2 din același Regulament; a invocat faptul că produsul este autorizat în temeiul Regulamentului CEE nr. 2092/91 și menținut conform art. 16 alin. (3) lit. c) din Regulamentul CE nr. 834/2007 (pentru produsul solid-dejecții provenite de la viermi-vermicompost) și Anexa 2, pct. 2 din același Regulament European (pentru produsul lichid -microorganisme - bacterii, viruși si ciuperci).

A precizat reclamanta că din proprie inițiativă a procedat la încheierea contractului de cercetare științifică nr. V16/2014/07.06.2014 cu ICPA pentru testarea vermicompostului comercializat sub denumirea A. la diferite culturi, iar solicitarea unei anume documentații este în contradicție cu produsul în sine, organic, instabil prin el însuși, orice solicitare de depunere a vreunei documentații de stabilitate a produsului de către societate fiind netemeinică și nelegală, responsabilitatea stabilității produsului revenind fiecărui utilizator prin respectarea condițiilor de depozitare și păstrare recomandate de producător.

Instanța de fond nu a examinat cererea prin prisma acestor susțineri și precizări ale reclamantei, potrivit cărora din proprie inițiativă a procedat la încheierea contractului de cercetare științifică cu ICPA pentru testarea prodului A., deși nu este necesară parcurgerea niciunei formalități privind autorizarea, cu excepția buletinului de analiză și a declarației de conformitate a producătorului, produsul fiind unul natural, și a dispozițiilor de drept comunitar pe care reclamanta le-a invocat.

Instanța trebuia să aibă în vedere motivele invocate de reclamantă, care se consideră vătămată prin prisma faptului că nu este necesară parcurgerea niciunei formalități privind autorizarea, cu excepția buletinului de analiză și a declarației de conformitate a producătorului, produsul fiind unul natural (ecologic) și autorizat, conform Regulamentului CE nr. 889/05.09.2008 a CEE de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice in ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul.

Analiza actului a cărui anulare s-a solicitat se impunea a fi efectuată în baza și raportat la dispozițiile legale în temeiul cărora a fost emis, însă prin examinarea cererii așa cum a fost formulată, a obiectului acesteia, a motivelor de fapt și de drept invocate.

În examinarea cauzei se impunea ca instanța de fond să stabilească actul normativ în baza căruia a fost emis actul a cărui anulare s-a solicitat și să examineze cererea prin analiza motivelor invocate prin cererea de chemare în judecată și a apărărilor formulate de pârâți raportat la acestea.

În lipsa acestora, deși, teoretic, s-a pronunțat pe fondul cererii de chemare în judecată, instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului cererii, care presupune existența tuturor elementelor în baza cărora să fie examinată legalitatea hotărârii judecătorești, prin prisma motivelor cererii de chemare în judecată și a apărărilor formulate de pârâți în raport de acestea, motive invocate față de care se impunea a se analiza vătămarea produsă reclamantei, motiv de casare cu trimitere în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 488 pct. 6, art. 497 C. proc. civ., iar față de motivele care impun casarea cu trimitere spre rejudecare, care nu permit efectuarea controlului judiciar din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu vor fi analizate motivele de recurs privind aplicarea greșită a dispozițiilor legale.

Având în vedere motivele de recurs care impun casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, pentru soluționarea unitară a cauzei, Înalta Curte va admite atât cele două recursuri formulate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Politici Agricole și Strategii, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București, cât și recursul formulat de Ministerul Sănătății, fondat pentru motivele arătate anterior, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond. Vor fi menținute dispozițiile sentinței privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București, și respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Institutul Național de Sănătate Publică București ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, cu privire la care pârâtul, respectiv reclamanta, nu au formulat recurs. VI Soluția instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 496, art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare, în conformitate cu dispozițiile art. 501 alin. (1), (3) și (4) C. proc. civ.. În rejudecare, instanța de fond va avea în vedere dispozițiile art. 501 alin. (1), (3) și (4) C. proc. civ., problemele de drept dezlegate anterior fiind obligatorii pentru instanța care va judeca fondul, și va judeca din nou, în limitele casării, potrivit considerentelor din prezenta decizie.