ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 113/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 31 ianuarie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L. pentru PUBLICAȚIA C., S.C. B. S.R.L. prin lichidator C.I.I. D., E. S.R.L. pentru PUBLICAȚIA C., F. - director al PUBLICAȚIEI C., constatarea caracterului ilicit al mai multor fapte săvârșite de pârâți, încetarea încălcării drepturilor sale nepatrimoniale și interzicerea încălcării pentru viitor a acelorași drepturi, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 252 alin. (1) lit. b) și c) C. civ., obligarea pârâților la publicarea hotărârii pronunțate de către instanță în cauza de față, conform prevederilor art. 253 alin. (3) lit. a) C. civ., obligarea pârâților în solidar la plata despăgubirilor în vederea acoperirii prejudiciului nepatrimonial ce i-a fost cauzat în cuantum de 500.000 RON în conformitate cu dispozițiile art. 253 alin. (4) C. civ. raportate la dispozițiile art. 1349 și urm. C. civ., precum și obligarea pârâților de a șterge postările defăimătoare datorită faptului că acestea pot fi citite oricând și de către orice persoană care are acces la internet.

Prin sentința nr. 183/2019 din 25 aprilie 2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă a luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată față de pârâta S.C. B. S.R.L. prin lichidator CII D. și a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâților E. S.R.L. pentru PUBLICAȚIA C. și F. - director al PUBLICAȚIEI C..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului și, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă la 18 iunie 2019, care, prin încheierea din 11 septembrie 2019, a admis excepția necompetenței funcționale invocată din oficiu și a înaintat cauza privind apelul declarat de reclamantul A. spre soluționare, secției a II-a Civilă a aceleiași instanțe, urmând a fi efectuate rectificările cuvenite cu privire la materia în care se judecă dosarul și în sistemul informatizat, respectiv "litigii cu profesioniștii".

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, din punct de vedere funcțional, competența unei secții a curții de apel decurge din repartizarea atribuțiilor stabilite între secțiile instanței respective, Colegiul de conducere stabilind obiectele din sistemul Ecris corespunzătoare fiecărei secții, conform art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

În structura Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, I civilă și a II-a civilă, iar prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, s-a stabilit că, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, începând cu data de 15 martie 2016, secția a II-a civilă judecă toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care l-a soluționat pe fond.

S-a mai reținut că, prin această Hotărâre nu s-a stabilit o competență în funcție de natura litigiilor, și anume, litigii civile ori, după caz, litigii cu profesioniști, ci, pentru a înlătura deficiența semnalată de Inspecția Judiciară, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, s-au analizat cele două soluții propuse în acest sens în ședința de colegiu și anume, trecerea unui judecător de la secția a II-a Civilă la secția I Civilă, respectiv preluarea de către secția a II-a Civilă a tuturor cauzelor cu profesioniști, optându-se pentru cea de-a doua soluție, în sensul ca toate dosarele cu profesioniști să fie atribuite secției a II-a Civilă, cu păstrarea numărului de judecători în secție.

În raport de aceste aspecte și în aplicarea prevederilor art. 3 alin. (2) C. civ., respectiv ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ. referitoare la noțiunea de "profesionist", se constată că determinant în stabilirea competenței funcționale a celor două secții civile din cadrul acestei instanțe este criteriul ce ține de calitatea părților implicate în procese, aceea de profesionist, sens în care un litigiu cu profesionist este de competența secției a II-a Civilă, chiar dacă litigiul ar avea natură civilă, atâta vreme cât obiectul său vizează acte/fapte încheiate/săvârșite în desfășurarea activității comerciale, de profesionist ori decurgând dintr-o astfel de activitate, indiferent ce tribunalul a judecat în primă instanță cauza.

S-a mai arătat că nu se pot avea în vedere prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și nici interpretarea acestor prevederi dată prin Decizia nr. 18/2016 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a avut în vedere pentru adoptarea Hotărârii nr. 15/2016 echilibrarea volumului de activitate al secțiilor, iar nu delimitarea competenței între secții, în raport de natura civilă/cu profesioniști a cauzelor, aspect care nici nu s-ar fi putut dispune prin soluția propusă ca alternativă, cea a trecerii unui judecător de la secția a II-a Civilă la secția I Civilă.

Totodată, s-a învederat că secția a II-a Civilă a Curții de Apel Pitești nu este o secție specializată, cum este cazul Tribunalului Specializat Argeș, în cazul căruia se aplică Decizia nr. 18/2016 a Î.C.C.J., ci tot o secție civilă care, pe lângă alte cauze, judecă și cauze cu profesioniști, indiferent dacă în primă instanță au fost soluționate de Tribunalul Specializat Argeș sau de Tribunalul Argeș, potrivit hotărârii colegiului de conducere mai sus amintită.

Mai mult, dacă s-ar analiza în concret natura litigiului dedus judecății, obiectul său este acțiune în răspundere delictuală prin care una dintre pârâte trebuie să răspundă, având în vedere obiectul său de activitate, pentru o faptă în directă legătură cu specificul activității sale comerciale (societate de presă) presupusă a fi săvârșită în cadrul acestei activități, aspecte în raport de care și față de prevederile art. 3 alin. (2) C. civ., respectiv ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., natura litigiului este aceea a unuia cu profesioniști.

Prin încheierea din 03 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza din cadrul secției a II-a Civilă a admis, la rândul său, excepția de necompetență funcțională și a declinat competența de soluționare a cauzei privind apelul declarat de reclamantul A. în favoarea secției I Civile.

Constatând apariția conflictului negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei până la pronunțarea regulatorului de competență de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de conflict a arătat că cererea reclamantului a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1349, 1357, 1358, 1373, 1381, 1382 C. civ., invocând fapta culpabilă a pârâților ca fiind cauza prejudiciului încercat.

Dat fiind obiectul litigiului, instanța a apreciat că soluționarea căii de atac este de competența secției I Civile din cadrul Curții de Apel Pitești.

Având în vedere că, în structura Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit că, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a Civilă.

Prin urmare, stabilind criteriul de departajare a competenței între cele două secții civile ale Curții de Apel Pitești, s-a apelat, așadar, la un criteriu ce ține de natura litigiului, urmând ca litigiile în materia litigiilor cu profesioniști să fie atribuite secției a II-a Civilă, în timp ce celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă să fie soluționate în continuare de secția I Civilă.

Potrivit doctrinei, stabilirea competenței în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății se circumscrie noțiunii de competență materială procesuală, astfel încât, determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști.

Concluzia este determinată atât de hotărârea Colegiului anterior evocată, cât și de interpretarea dată prin Decizia 18/2016 în soluționarea recursului în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a arătat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 76/2011.

Prin urmare, calitatea de profesionist a uneia dintre părți nu poate constitui prin ea însăși un astfel de criteriu, un atare criteriu neavând nicio acoperire în dreptul pozitiv, intrând în contradicție cu prevederile art. 122 C. proc. civ.

Așadar, punând în discuție condițiile răspunderii civile delictuale, instanța de conflict a conchis că litigiul de față nu are natura unui litigiu cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparține materiei civile lato sensu, propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I Civile a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii de colegiu mai sus amintite.

Totodată, instanța de conflict a reținut că, printr-o altă decizie pronunțată în soluționarea unui alt recurs în interesul legii, Înalta Curte a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe, secția I civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două secții este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cererea de chemare în judecată are ca obiect despăgubiri întemeiate pe răspunderea civilă delictuală și este formulată de reclamantul A. împotriva pârâților S.C. B. S.R.L. pentru publicația C., S.C. B. S.R.L. prin lichidator C.I.I. D., E. S.R.L. pentru publicația C., F. - director al publicației C., care ar fi publicat în mass-media articole cu caracter denigrator, jignitor și neadevărat la adresa persoanei reclamantului, provocându-i acestuia prejudicii nepatrimoniale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 72-74, art. 252-253, art. 255, art. 1349, 1357, 1358, 1373, 1381, 1382 C. civ., art. 30-31 din Constituție, art. 10 din CEDO, Legea nr. 8/1996.

Prin decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că:

"competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

La considerentul nr. 176 din decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că judecătorul este cel care are atribuția "de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate" în vederea determinării la speță a competenței materiale procesuale proprii.

Plecând de la acest considerent, Înalta Curte constată că toate cele patru categorii prevăzute de art. 226 din Legea nr. 71/2011 sunt grefate pe una și aceeași activitate, respectiv pe activitatea comercială/economică și izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist comerciant.

În speță, reclamantul a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni prin care se tinde la apărarea unor drepturi nepatrimoniale specifice personalității umane, ocrotite de art. 252 raportat la art. 257 din C. civ.. Această acțiune nu poate fi circumscrisă noțiunii de exploatare a unei întreprinderi, în sensul art. 3 alin. (3) C. civ., de unde rezultă că prezentul litigiu nu are legătură cu realizarea obiectului de activitate al pârâților societăți comerciale, cu atât mai mult cu cât autorul direct al articolelor de presă pretins denigratoare este o persoană fizică.

De asemenea, calitatea de profesionist a uneia dintre părți nu este relevantă pentru determinarea secției competente să soluționeze litigiul, din moment ce, conform deciziei nr. 18/2016, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Prin urmare, obiectul și temeiul juridic al cererii nu prezintă elemente comune cu vreuna dintre cele patru categorii de cauze prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și impun concluzia că litigiul dedus judecății are caracter eminamente civil.

Nu în ultimul rând, trebuie remarcat faptul că, în primă instanță, pricina a fost soluționată de Tribunalul Argeș, secția Civilă, ca instanță civilă de drept comun, iar nu de o instanță specializată.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și (4), raportate la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 183/2019 din 25 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2020.