Decizia nr. 3734/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 198/2014 a Curții de Apel Brașov

Cadrul procesual Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal sub numărul 521/64/2014, reclamanta A. SA a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară și a solicitat să se dispună anularea art. 124 alin. (2), art. 125 alin. (1) și art. 126 alin. (2) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, astfel cum a fost modificat și completat prin Regulamentul ASF nr. 6/2014, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea completatoare depusă la 14 noiembrie 2014 reclamanta a solicitat și anularea deciziei ASF nr. 1459 din 9 octombrie 2014, prin care a fost soluționată plângerea prealabilă. Prin Sentința nr. 198 din 19 decembrie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că obiectul cauzei îl constituie cererea reclamantei de anulare a unor dispoziții din Regulamente și a unei decizii emise de pârâtă în temeiul prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, fiind incidente, astfel, prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004. Prin Sentința nr. 561 din 3 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 au fost abrogate implicit prin art. 21 din O.U.G. nr. 93/2012. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență. Prin Decizia nr. 2244 din 29 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 154/F din 26 octombrie 2016, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. SA pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că sentința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. Criticile recurentei-reclamante au vizat, în esență, următoarele aspecte: - interpretarea greșită a dispozițiilor art. 235 alin. (1) din Lega nr. 297/2004, prin aceea că pragul de 10% din capitalul social necesar aplicării votului cumulativ este scăzut de autoritatea intimată la doar 5%, determinând astfel nelegalitatea dispozițiilor art. 124 alin. (2) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006. În opinia recurentei-reclamante, în mod greșit instanța de fond a respins argumentele recurentei cu privire la nelegalitatea art. 124 alin. (2) din Regulamentul sus arătat, reținând necesitatea intervenției normative a CNVM în virtutea delegării acordate de legiuitor prin dispozițiile art. 235 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, deși legiuitorul nu putea și nici nu a delegat CNVM-ului dreptul de reglementare a unor condiții suplimentare. În condițiile în care reglementările elaborate de către autoritatea intimată nu au forța juridică a legilor, fiind elaborate în temeiul competenței speciale de autoritate de reglementare în domeniul pieței de capital, apare ca vădit nelegală elaborarea unei reglementări care să modifice sau să deroge de la norma legală, în sensul reducerii pragului de deținere necesar pentru aplicarea obligatorie a votului cumulativ, motiv pentru care recurenta solicită anularea dispozițiilor contestate. - nelegalitatea art. 125 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 care decurge, pe de-o parte, ca o consecința a nelegalității art. 124 alin. (2) din același Regulament, iar, pe de alta parte, din împrejurarea ca aceste prevederi, în toate situațiile, determină încălcarea secretului votului în AGA, principiu societar fundamental în ceea ce privește alegerea organelor de conducere. Totodată, modul de redactare al acestei prevederi, permite concluzia contrară art. 1171 din Legea nr. 31/1990, rezultând că oricare acționar, chiar cu dețineri mai mici de 5% beneficiază de dreptul special de a solicita completarea ordinii de zi a unei AGA deja convocate, chestiune asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat, cu toate că era și acesta una esențială pentru corecta soluționare a cauzei. În opinia recurentei-reclamante, instanța de fond în mod greșit nu a dat eficiență dispozițiilor art. 235 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 care impun o limită minimă mai ridicată decât cea prevăzută de art. 1171 alin. (1) și art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care se impunea a fi respectată Legea nr. 297/2004. În ceea ce privește metoda votului cumulativ, având în vedere faptul că rezultatul votului privind solicitarea de utilizare a acestei metode nu poate fi anticipat, a arătat recurenta că societatea trebuia să se pregătească pentru organizarea AGA atât prin metoda votului cumulativ, în ipoteza în care AGA aproba această propunere, cât și prin votul clasic, în cazul în care propunerea privind votul cumulativ urma a fi respinsă. În astfel de condiții, apare problema interpretării și a valorificării voturilor exprimate în modalitatea cumulativă și respectiv a celor exprimate în modul clasic, în ambele situații, drepturile acționarilor care au votat prin corespondență sau electronic fiind încălcate. Astfel, din considerente practice este dificil de pus la dispoziția acționarilor care votează prin corespondență două seturi de documente aferente ambelor modalități de vot, iar pentru votul electronic trebuie construită infrastructura pentru ambele modalități de vot. Cum însă acționarii care vor opta pentru astfel de modalități de vot (prin corespondență și electronic) nu sunt prezenți (fizic) la ședința, vor fi obligați sa voteze anticipat prin ambele modalități. Procedând astfel, secretul votului este divulgat celorlalți acționari și organizatorilor AGA, deși secretul votului este o problemă de ordine publică, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art. 130 alin. (2) din Legea societăților nr. 31/1990, care reglementează sancțiunea nulității absolute a unei hotărâri AGA care s-a luat cu încălcarea dreptului la vot secret. Mai mult, drepturile de informare și de vot ale acționarilor sunt încălcate prin instituirea unui tratament diferențiat și discriminatoriu între acționarii prezenți și cei ce votează prin corespondență ori electronic. - nelegalitatea art. 126 alin. (2) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, în care menționarea pe un talon a numărului total de drepturi de vot pe care un anumit acționar le deține conduce la identitatea acelui acționar, prin raportare evidentă la cota de participare pe care o are la capitalul social. În opinia recurentei-reclamante identitatea unui acționar ce a votat într-un anumit fel și/sau intenția sa de vot, contrar celor reținute de către prima instanță de judecată, pot fi ușor deduse prin simpla corelare a deținerilor sale cu talonul ce urmează a-i fi atribuit în considerarea drepturilor de vot cumulate pe care le deține. Astfel că, o atare prevedere instituită prin regulament, ce nu își are corespondent și nici susținere în reglementările legale de prim rang, este nelegală, respectiv în contradicție evidentă cu regula votului secret în AGA.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la data de 4 mai 2017, intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate. În esență, a subliniat legalitatea dispozițiilor art. 124 alin. (2), art. 125 alin. (1), respectiv ale art. 126 alin. (2) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, fiind emise în aplicarea dispozițiilor art. 235 și art. 243 din Legea nr. 297/2004 și cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 111 și art. 119 din Legea nr. 31/1990. Astfel, în ceea ce privește limita minimă a acționarilor care pot solicita aplicarea metodei votului cumulativ a arătat că interpretarea dată de către recurentă dispozițiilor art. 125 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2006, în sensul că numai acționarii semnificativi, care dețin cel puțin 10% din capitalul social al emitentului, pot solicita includerea pe ordinea de zi a alegerii membrilor consiliului de administrație/de supraveghere prin aplicarea metodei votului cumulativ, conduce la o încălcare a drepturilor acționarilor reprezentând cel puțin 5%, dar care nu sunt acționari semnificativi de a solicita introducerea, cu respectarea art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul nr. 6/2009, a unui nou punct pe ordinea de zi. Referitor la legalitatea dispozițiilor art. 124 alin. (2) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 a arătat că la redactarea dispozițiilor contestate s-au avut în vedere, pe lângă prevederile art. 235 mai sus menționate și dispozițiile legale cu aplicabilitate generală în materia societăților, precum și dispozițiile speciale ale Legii privind piața de capital. Astfel, au fost luate în considerare și interpretate sistematic prevederile art. 111 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora alegerea și revocarea membrilor consiliului de administrație este de competența adunării generale ordinară a acționarilor, coroborate cu art. 243 alin. (11) din Legea nr. 297/2004, care fac referire la art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, conform cărora consiliul de administrație sau, după caz, directoratul, are obligația să convoace adunarea generală a acționarilor în cazul în care acționari reprezentând individual sau împreună cel puțin 5% din capitalul social (sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel) solicită convocarea unei A.G.A., iar cererea cuprinde dispoziții ce intră în atribuțiile adunării. Alegerea membrilor Consiliului de Administrație este un aspect ce ține de competența A.G.A., iar votul cumulativ este o metodă pentru alegerea acestora, fiind de competența forului suveran de conducere a unei societăți, să se pronunțe, prin votul exprimat de acționari, cu privire la solicitarea formulată de acționarii în drept, referitoare la alegerea unui nou Consiliu de Administrație cu aplicarea metodei votului cumulativ. În opinia autorității intimate, nu se poate considera că art. 124 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2006 creează norme noi referitoare la procedura votului cumulativ, prin modificare/completare/adăugare nepermisă la lege, acesta fiind emis în executarea art. 235 din Legea nr. 297/2004, în temeiul delegării normative acordate expres de legiuitor și are în vedere inclusiv prevederile legale referitoare la convocarea AGA la cererea unor acționari (art. 243 din Legea nr. 297/2004, art. 19 din Legea nr. 31/1990R). De altfel, în cuprinsul art. 124 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2006, nu se prevede ca fiind obligatorie aplicarea metodei votului cumulativ în cazul în care cererea de convocare este făcută de acționari care dețin cel puțin 5% dar mai puțin de 10%, ci se recunoaște posibilitatea acționarilor care dețin cel puțin 5% din capitalul social (sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel) de a solicita, potrivit prevederilor legale incidente, convocarea unei AGA care urmează a pronunța cu privire la alegerea administratorilor, prin aplicarea metodei votului cumulativ. În ceea ce privește legalitatea dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Regulament, a învederat că precizarea numărului de voturi cumulate pe un talon primit la intrarea în sală sau, după caz, transmis acționarului la cererea sa, în condițiile în care acesta dorește să voteze prin corespondență, urmând a fi atașat buletinului de vot, nu este o cerință care conduce la încălcarea condiției imperative a votului secret în adoptarea hotărârii de alegere a membrilor consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere în cazul unei societăți admise la tranzacționare pe piața de capital, acest tip de entitate fiind caracterizat printr-un număr foarte mare de acționari (de ordinul sutelor de mii sau, în cazul S.I.F.-urilor, de ordinul milioanelor de acționari).

Procedura derulată în recurs Prin Rezoluția din 29 octombrie 2018 a completului investit cu soluționarea cauzei a fost fixat termen în ședință publică, fără a mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. În ședința publică de la 22 mai 2019, intimata-pârâtă a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului, în raport de împrejurarea că Regulamentul nr. 1/2006 a fost abrogat prin Regulamentul nr. 5/2018, apreciind că recurenta nu mai justifică un folos material prin susținerea căii de atac.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: Demersul judiciar al recurentei-reclamante vizează anularea dispozițiilor art. 124 alin. (2), art. 125 alin. (1) și art. 126 alin. (2) din Regulamentul CNVM prin raportare la prevederile art. 235 alin. (1) și art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 în vigoare la data emiterii Regulamentului nr. 1/2006, acesta fiind abrogat prin Regulamentul nr. 5/2018 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de plată, în vigoare la data de 11 iunie 2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 478 din 11 iunie 2018 (art. 273 alin. (1) pct. 2 din Regulamentul nr. 5/2018). Cu privire la efectele abrogării actului administrativ - normativ dedus judecății, Înalta Curte reține că acest eveniment legislativ nu lipsește de interes susținerea recursului, pentru că în intervalul de timp în care a fost în vigoare, ordinul a produs efecte juridice prin care s-ar fi putut aduce o vătămare în drepturile sau în interesele legitime ale reclamantei ori ale membrilor săi, acțiunea în contencios administrativ putând fi admisă, în vederea reparării adecvate a prejudiciului produs reclamantului, potrivit art. 52 din Constituția României și art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. O atare soluție se regăsește și în jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a stabilit că acțiunea în justiție poate fi îndreptată și împotriva unui act care a fost deja pus în aplicare sau care a fost între timp abrogat, pentru că actul în cauză a putut produce efecte juridice care nu au fost înlăturate prin simpla lui abrogare, scopul acțiunii fiind obținerea unei hotărâri prin care emitentul să fie obligat să înlăture consecințele vătămătoare produse asupra reclamantului precum și evitarea repetării în viitor a presupusei nelegalități (cauza Gencor Ltd. contra Comisiei, T-102/96, Hotărârea din 25 martie 1999). Pe fondul cauzei, examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ, în condițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu solicitarea de anulare parțială a Regulamentului Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, respectiv a dispozițiilor art. dispozițiilor art. 124 alin. (2), art. 125 alin. (1) și art. 126 alin. (2), urmare a constatării nelegalității acestora prin raportare la actele normative în temeiul și executarea cărora au fost emise. Soluționând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă, soluție însușită numai în parte de instanța de control judiciar. În esență, motivele pentru care prima instanță a considerat legale dispozițiile Regulamentului CNVM nr. 1/2006 contestate de către recurenta-reclamantă au fost următoarele: - lipsa de incidență în cauză a dispozițiilor art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă; - conformitatea dispozițiilor art. 124 alin. (1) și (2) din Regulament cu dispozițiile art. 235 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 coroborate cu dispozițiile art. 119 din Legea nr. 31/1990, fiind permisă alegerea membrilor consiliului de administrație al societăților admise la tranzacționare prin metoda votului cumulativ și la cererea acționarilor care nu sunt semnificativi, prin raportare la sistemul de drept comun reglementat de legea societăților comerciale; - precizarea numărului de voturi cumulată pe talonul atașat la buletinul de vot, conform dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Regulament, nu conduce la încălcarea secretului dat fiind număr mare de acționari care votează în Adunarea Generală și modalitățile diferite de votare (prin vot electronic, prin procuri, prin persoană fizică). Efectuând propria evaluare a materialului probator administrat în cauză pentru răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele: Contrar celor reținute de judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000, actul normativ cu forță juridică superioară în executarea căruia au fost emise dispozițiile contestate din Regulamentul nr. 1/2006 fiind Legea pieței de capital nr. 297/2004. Astfel, potrivit normelor de tehnică legislativă prevăzute la art. 77 din Legea nr. 24/2000 "Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4)" iar conform art. 78 din același act normativ "Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora." Dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 statuează că autoritatea competentă care aplică prevederile Legii nr. 297/2004 este CNVM, prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său, regulamentul contestat fiind emis în baza prevederilor Titlului I, V, VI, VII și X din Legea nr. 297/2004. Analizând acest contest normativ, Înalta Curte reține că Legea nr. 297/2004 constituie legea specială care reglementează înființarea și funcționarea piețelor de instrumente financiare, cu instituțiile și operațiunilor specifice acestora, precum și a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităților financiare prin intermediul investițiilor în instrumente financiare, după cum stipulează art. 1 alin. (1) din lege. Prin urmare, examinarea conținutului normelor contestate se impune a se efectua prin raportare la actul normativ cu forță juridică superioară respectiv Legea nr. 297/2004, în temeiul căruia a fost emis, conform principiului ierarhiei actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, care presupune obligativitatea conformității actului administrativ cu caracter normativ cu actul normativ cu forță juridică superioară în executarea căruia a fost emis. Recurenta-reclamantă a solicitat anularea parțială a Regulamentului nr. 1/2016, în ceea ce privește dispozițiile art. 124 alin. (2) și art. 125 alin. (1) întrucât contravin dispozițiilor art. 235 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, în sensul extinderii categoriei de acționari care pot solicita alegerea membrilor consiliului de administrație prin metoda votului cumulativ, contrar dispozițiilor Legii nr. 297/2004. Dispozițiile contestate au următorul conținut: art. 124 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2006 "Un acționar care deține individual ori, după caz, acționarii care dețin împreună cel puțin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel, poate/pot solicita, cel mult o dată într-un exercițiu financiar, în condițiile art. 243 alin. (11) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, convocarea unei adunări generale a acționarilor având pe ordinea de zi alegerea administratorilor, cu aplicarea metodei votului cumulativ." art. 125 alin. (1) din același Regulament "În situația în care adunarea generală a acționarilor unei societăți admise la tranzacționare pe o piață reglementată a fost convocată, acționarii pot face, în scris, propuneri adresate administratorilor, pentru alegerea membrilor consiliului de administrație prin aplicarea metodei votului cumulativ, cu respectarea prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Regulamentul nr. 6/2009 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul adunărilor generale ale societăților comerciale, aprobat prin Ordinul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 44/2009, cu modificările și completările ulterioare. Aplicarea acestei metode este supusă votului în cadrul adunării generale doar în cazul în care solicitarea este făcută de acționari care nu au dețineri semnificative", în timp ce norma juridică cu caracter superior în baza căruia au fost emise dispozițiile contestate prevede următoarele: art. 235 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 "Membrii consiliului de administrație al societăților admise la tranzacționare pe o piață reglementată pot fi aleși prin metoda votului cumulativ. La cererea unui acționar semnificativ, alegerea pe baza acestei metode se va face în mod obligatoriu." Din examinarea art. 235 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 rezultă că votul cumulativ este obligatoriu numai la cererea unui acționar semnificativ, nefiind prevăzute alte ipoteze în care votul cumulativ este obligatoriu. Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 297/2004, acționarul semnificativ este definit ca fiind "persoana fizică, persoana juridică sau grupul de persoane care acționează în mod concertat și care deține direct sau indirect o participație de cel puțin 10% din capitalul social al unei societăți comerciale sau din drepturile de vot, ori o participație care permite exercitarea unei influențe semnificative asupra luării deciziilor în adunarea generală sau în consiliul de administrație, după caz." Prin urmare, norma juridică este clară și completă, singura condiționare stabilită de lege pentru aplicarea metodei votului cumulativ pentru alegerea membrilor consiliului de administrație al unei societăți admise la tranzacționare pe o piață de capital este pragul de deținere de 10% corespunzător unui acționar semnificativ. Extinzând cadrul în care poate fi aplicată metoda votului cumulativ și în cazul acționarilor care nu au dețineri semnificative, autoritatea intimată a adăugat în mod nepermis la lege, o astfel de reglementare inserată în legislația secundară neavând nicio justificare legală prin raportare la dispozițiile Legii nr. 297/2004. Susținerile autorității intimate însușite de instanța de fond, în sensul că intervenția normativă a autorității a fost necesară în virtutea delegării acordate de legiuitor prin dispozițiile art. 235 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 potrivit cu care "Reglementările privind aplicarea metodei votului cumulativ se stabilesc de CNVM" nu pot fi primite. Aceasta întrucât, prin dispoziția legală sus arătată, legiuitorul a abilitat CNVM să elaboreze reglementări cu caracter administrativ de punere în aplicare a metodei votului cumulativ prin raportare la norma juridică pe baza și în executarea căreia au fost emise, neputând conține soluții care să contravină normei cu forță juridică superioară. Or, conform art. 235 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, limita inferioară a deținerii care poate declanșa aplicarea metodei votului cumulativ este de 10%, astfel încât orice modificare a acestei limite contravine reglementării legale de rang superior. Nefondate sunt și susținerile autorității intimate cu referire la conformitatea dispozițiilor contestate prin raportare la sistemul de drept comun reglementat de Legea societăților comerciale nr. 31/1990, întrucât verificarea legalității normei contestate se realizează prin raportare la legea în aplicarea căreia a fost emis actul administrativ de către autoritatea intimată, respectiv Legea nr. 297/2004, iar nu prin raportare la alte prevederi legale rezultate din alte acte normative aflate pe același plan sub aspectul forței juridice, dar cu obiect de reglementare diferit. Prin urmare, dată fiind lipsa de conformitate a prevederilor art. 124 alin. (2) și art. 125 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 cu actul normativ cu forță juridică superioară ce a constituit temeiul de drept al emiterii de către autoritatea intimată, Înalta Curte va reține nelegalitatea dispozițiilor contestate inferioare Legii nr. 297/2004, în aplicarea căreia au fost edictate. În ceea ce privește nelegalitatea dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2006, Înalta Curte constată că criticile formulate sunt nefondate. Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2006 "Numărul de voturi cumulate la care are dreptul fiecare acționar este înscris într-un talon primit la intrarea în sală sau, după caz, transmis acționarului la cererea sa, în condițiile în care acesta dorește să voteze prin corespondență, urmând a fi atașat buletinului de vot, în formă finală. La AGA numărul de voturi cumulate poate fi înscris direct pe buletinul de vot, în formă finală, distribuit fiecărui acționar." Recurenta-reclamantă solicită anularea dispozițiilor sus arătate întrucât contravine dispozițiilor art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004, în sensul că, prin instituirea obligativității atribuirii fiecărui acționar a unui talon în care va fi evidențiat numărul drepturilor de vot pe care le deține se încalcă cerința votului secret, comisia de numărare putând stabili identitatea acționarilor și modalitatea în care au votat. Înalta Curte reține că regulile referitoare la gestionarea votului secret în cazul societăților admise la tranzacționare pe piața de capital sunt prevăzute în cuprinsul dispozițiilor art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 potrivit cu care "Societățile comerciale au obligația să întocmească proceduri care să dea acționarilor posibilitatea de a vota prin corespondență, înainte de adunarea generală. în cazul în care pe ordinea de zi a adunării generale a acționarilor se află rezoluții care necesită votul secret, votul prin corespondență va fi exprimat prin mijloace care nu permit deconspirarea acestuia decât membrilor secretariatului însărcinat cu numărarea voturilor secrete exprimate și numai în momentul în care sunt cunoscute și celelalte voturi exprimate în secret de acționarii prezenți sau de reprezentanții acționarilor care participă la ședință". Din analiza acestui text legal rezultă că, în cazul societăților ale căror acțiuni au fost admise la tranzacționare pe o piață reglementată, exprimarea votului secret presupune cunoașterea, de către membrii secretariatului însărcinat cu numărarea buletinelor de vot, a voturilor exprimate de acționarii prezenți sau de reprezentanții acționarilor care participă la ședință, precum și a voturilor transmise prin corespondență, fără ca prin aceasta să se aducă atingere caracterului confidențial al votului. Așa cum s-a arătat mai sus, în cazul societăților ale căror acțiuni au fost admise la tranzacționare pe piața de capital, structura însărcinată cu numărarea voturilor secrete exprimate în A.G.A. are acces la informațiile privind modalitatea de votare a fiecărui acționar, acesteia revenindu-i însă, potrivit legii, obligația păstrării confidențialității acestora. Instanța de control judiciar reține că soluția adoptată de legiuitorul secundar este legală, explicând doar modalitatea de înscriere a numărului de voturi cumulate, accesul membrilor secretariatului însărcinat cu numărarea voturilor secrete exprimate la informațiile privind modalitatea de votare a fiecărui acționar fiind prevăzut în reglementarea primară. Întrucât dispozițiile art. 243 alin. (9) din Legea nr. 297/2004 instituie regulile ce trebuie respectate pentru asigurarea confidențialității votului, Înalta Curte constată că prevederile art. 126 alin. (2) din Regulament respectă principiul ierarhiei actelor normative, criticile formulate de recurenta-reclamantă urmând a fi respinse ca nefondate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes a recursului, iar în aplicarea prevederilor art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va admite în parte acțiunea completată, în sensul anulării deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 1459 din 9 octombrie 2014 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă și anularea dispozițiilor art. 124 alin. (2) și art. 125 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, modificat și completat prin Regulamentul nr. 6/2014, urmând a fi respinsă cererea de anulare a dispozițiilor art. 126 alin. (2) din același regulament.