ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1436/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.08.2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, următoarele:

- suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/07.07.2017, emisă de către D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Călărași, prin care A.J.F.P. Călărași a stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată în cuantum de 3.755.311 RON, din care:

(i) 1.319.008 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar aferent unei baze impozabile stabilită suplimentar în sumă de 8.243.799 RON;

(ii) 2.436.303 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată, stabilită suplimentar, aferentă unei baze impozabile stabilite suplimentar de 10.151.263 RON;

- suspendarea executării Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 161/07.07.2017, emisă de către D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Călărași și prin care A.J.F.P. Călărași a stabilit în sarcina reclamantei dobânzi și penalități aferente TVA în cuantum total de 222.199 RON;

- suspendarea executării Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 161/26.07.2017, emisă de către D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Călărași, prin care A.J.F.P. Călărași a stabilit în sarcina reclamantei dobânzi și penalități în cuantum total de 1.426.783 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 4832 din 8.12.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la dispozițiile art. 483 și urm. C. proc. civ.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității recursului, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare".

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 1.02.2018, iar recursul a fost declarat la data de 16.02.2018 (data depunerii recursului la poștă, conform filei 57 din dosarul de recurs), cu nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, aplicabil în speță.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.

Cum în cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 4832 din 08 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2019.

GGC - NN