ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3774/2018

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2432 din 11 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 60 din 14 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 2432/2018 a formulat contestația în anulare recurentul A., solicitând anularea acesteia, admiterea recursului său, rejudecarea cauzei și admiterea contestației sale, cu consecința anulării Raportului de evaluare nr. x/18.06.2015, invocând dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

A arătat că a aflat despre soluția pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție urmare a adresei nr. x/18.06.2015 emisă de Agenția Națională de Integritate pentru informarea Consiliului Local al Orașului Oțelu Roșu. Astfel, contestatorul a aflat despre faptul că recursul său a fost soluționat fără a fi fost prezent și fără a avea cunoștință despre judecata în recurs.

Contestatorul nu a fost informat despre demersurile făcute de avocat în recurs, nu a primit nicio citație privind judecata în recurs și nu are cunoștință să fi acordat mandat pentru reprezentarea în recurs. Apărarea realizată de avocatul ales în recurs nu a fost efectivă, întrucât acesta nu a formulat răspuns la întâmpinare, nu a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului și nu s-a prezentat la singurul termen acordat în recurs.

Contestatorul a argumentat că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare în forma prevăzută de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.:

(i) Decizia pronunțată este definitivă;

(ii) Contestatorul nu a fost legal citat, citarea efectuându-se în mod nelegal la sediul reprezentantului convențional, deși lipsea indicarea persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură. Potrivit art. 158 alin. (1) teza II C. proc. civ., în lipsa acestei mențiuni, contestatorul trebuia citat la domiciliul său, ceea ce nu s-a întâmplat.

(iii) Contestatorul nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Legal citată, intimata Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.

Contestatorul, a susținut în esență intimata,a mandatat societatea de avocatură cu privire la efectuarea tuturor demersurilor din recurs, acesta fiind citat în mod legal pentru termenul din 11 iunie 2018 la domiciliul procesual ales, anume sediul acesteia.

Înalta Curte, analizând contestația în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 2432/11.06.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reține că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., invocat drept temei al contestației în anulare, hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

În speță, contestatorul critică faptul că nu a fost legal citat pentru termenul de judecată din 11.06.2018, însă acest lucru nu este susținut de actele și lucrările dosarului.

Astfel, se constată că în cererea de recurs, a fost indicat domiciliul procesual al contestatorului la SCA B. din Timișoara, str. x, jud. Timiș, același domiciliu procesual indicat, de altfel, și la fond, la care s-au comunicat toate actele de procedură privind prezenta cauză. Nu a fost depus nici un înscris în care contestatorul să indice un alt domiciliu procesual sau să solicite citarea la domiciliul său legal.

Contestatorul susține că a fost citat cu încălcarea dispozițiilor art. 158 alin. (1) teza II C. proc. civ., întrucât, nefiind indicată persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, trebuia făcută aplicarea dispozițiilor art. 155 C. proc. civ., cu consecința citării contestatorului la domiciliul său legal.

Acest argument nu poate fi primit.

Dispozițiile art. 158 C. proc. civ. prevăd că, în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană.

Din moment ce legea nu introduce vreo distincție, persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură poate fi atât o persoană fizică, cât și una juridică. În acest ultim caz, procedura de citare se consideră legal efectuată dacă dovada de îndeplinirea comunicării este semnată de funcționarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenței la sediul persoanei juridice desemnate în acest scop de parte, potrivit art. 162 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, contestatorul a indicat domiciliul procesual ales, anume Timișoara, str. x, jud. Timiș, actele de procedură urmând a fi primite de SCA B.. Procedura de citare a fost, astfel, legal îndeplinită, prin semnarea dovezilor de comunicare de către funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței din cadrul persoanei juridice astfel desemnate .

Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestație în anulare privind nelegala citare a părții, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză.

La dosarul de recurs este depusă împuternicirea avocațială a SCA B., emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 267/06.07.2015, privind asistarea și reprezentarea contestatorului în recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 60/14.03.2015. Nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte că mandatul a fost revocat.

La dosarul de recurs este depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru, de către contestator prin avocat, urmare a dispozițiilor Înaltei Curți, iar la filele x sunt depuse concluziile scrise, dovadă a demersurilor efectuate de avocatul ales, pe întreaga durată a recursului, în interesul contestatorului.

Criticile recurentului privind conduita avocatului ales nu pot determina admiterea căii extraordinare de atac, întrucât aspectul unei apărări pretins defectuoase nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., putând forma, eventual, obiectul unei plângeri adresate organelor profesiei de avocat.

Față de considerentele expuse, se apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2432 din 11 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2018.

GGC - GV