ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3758/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 15.06.2015 reclamantul A. a formulat contestație împotriva raportului de evaluare nr. x/26.05.2015 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate, prin care s-a concluzionat că reclamantul nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât în perioada exercitării funcției de primar al comunei x, județul Vaslui, mandatul 2008 - 2012, a încheiat contractul de concesiune nr. x/7.04.2011 cu Întreprinderea Individuală B., al cărei titular este fiul său, B., având ca obiect exploatarea unei suprafețe de 75,22 ha proprietatea privată a comunei x, încălcând astfel dispozițiile art. 70, 71, 76 alin. (1) din Legea 161/2003 și art. 75 lit. a) din Legea 393/2004.

Prin Sentința nr. 192 din data de 20 noiembrie 2015 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, împotriva raportului de evaluare nr. x/26.05.2015.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și anularea raportului de evaluare contestat.

Expunând succesiunea în timp a actelor consiliului local ce au precedat încheierea contractului nr. x/7.04.2011, recurentul a arătat că la baza H.C.L. nr. 10/9.03.2011 prin care au fost aprobate elementele esențiale ale concesionării prin încredințare directă a lucrărilor de folosință și întreținere a suprafeței de 98,81 ha pășune aparținând domeniului privat al comunei x, a stat o expunere de motive întocmită și susținută de viceprimarul comunei . Prin aceeași hotărâre a fost împuternicit în mod expres "primarul comunei x să ia toate măsurile legale și necesare, în numele și pentru Consiliul Local x, în vederea îndeplinirii procedurilor de concesiune și pentru semnarea contractului de concesiune".

În opinia recurentului, autoritatea pârâtă și instanța de fond au reținut, în mod eronat, întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru constatarea conflictului de interese, întrucât la momentul adoptării hotărârii de consiliu local nu era cunoscută împrejurarea că printre cei care urmau să obțină concesiunea ar fi putut fi și Întreprinderea Individuală B., cererile depuse de concedenți fiind ulterioare adoptării acestei hotărâri.

De asemenea, nu a existat în niciun moment intenția reclamantului de a favoriza Întreprinderea Individuală B., semnarea contractului de concesiune fiind una dintre atribuțiile prevăzute de lege în sarcina primarului, dar și în hotărârea de consiliu local.

Nu în ultimul rând, recurentul a arătat că eventualul refuz de semnare a contractului de concesiune, despre care susține că nu a produs niciun fel de prejudiciu părților, ar fi condus la încălcarea unor drepturi fundamentale, ce nu pot fi îngrădite și ar fi generat prejudicii în bugetul primăriei, prin neîncasarea redevențelor.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legale a sentinței instanței de fond și a raportului de evaluare prin care s-a reținut nerespectarea de către reclamant a regimului juridic al conflictului de interese .

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 15 martie 2018, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 raportul de evaluare nr. x/26.05.2015 prin care pârâta Agenția Națională de Integritate, a reținut în sarcina sa nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese, întrucât în perioada exercitării funcției de primar al comunei x, județul Vaslui, mandatul 2008-2012, a încheiat contractul de concesiune nr. x/7.04.2011 cu Întreprinderea Individuală B., al cărei titular este fiul său, B., având ca obiect exploatarea unei suprafețe de 75,22 ha proprietatea privată a comunei x, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 70, 71, 76 alin. (1) din Legea 161/2003 și art. 75 lit. a) din Legea 393/2004.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantului, reținând în esență, că reclamantul putea și avea obligația să refuze participarea la încheierea contractului, fără a încălca hotărârea Consiliului local și atributele ce îi aparțin primarului, întrucât dispozițiile legale prezentate mai sus îi confereau această obligație.

Reclamantul a criticat această soluție, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar apreciază că recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, atât ca urmare a neînfățișării unor critici care să susțină acest motiv de casare, cât și ca urmare a faptului că în considerentele hotărârii atacate se explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a pronunțat soluția în cauză.

În privința celui de al doilea motiv de recurs formulat de recurent, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a normelor de drept material și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurentul susține că nu a făcut decât să aducă la îndeplinire H.C.L. nr. 10/2011, iar prin încheierea contractului de concesiune a urmărit doar interesele unității administrative pe care o reprezenta.

În acord cu cele reținute de instanța de fond în cadrul analizei conflictului de interese de natură administrativă, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 "prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

În temeiul art. 71 din același act normativ "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".

În cauză, este de necontestat faptul că la momentul intervenirii pretinsului conflict de interese recurentul-reclamant exercita funcția de primar al comunei x, județul Vaslui.

Conform art. 75 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali, "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia; c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri; d) o altă autoritate din care fac parte; e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora; f) o asociație sau fundație din care fac parte."

Aleși locali, în sensul art. 2 alin. (1) din acest act normativ, sunt consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului București, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene.

Potrivit art. 76 din Legea nr. 161/2003, "(1) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I. (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Se observă că, diferit de art. 76 din Legea nr. 161/2003 care se referă la "un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I", art. 75 din Legea nr. 393/2004 arată că "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv. (...)"

Așadar, sfera conflictului de interese definit de această din urmă lege este mai largă.

Instanța de recurs reține că textul normei juridice trebuie interpretat în primul rând, din punct de vedere teleologic, fiind evident, încă din titlul Legii nr. 161/2003, că scopul legiuitorului și al reglementărilor, a fost acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o demnitate/funcție publică să a adopte o conduită preventivă de natură să o împiedice să ajungă într-un conflict de interese.

Din actele dosarului rezultă că recurentul-reclamant A., în calitate de primar al comunei x, județul Vaslui, a încheiat cu Întreprinderea Individuală B., al cărei titular este fiul său, B., contractul de concesiune nr. x/7.04.2011 având ca obiect exploatarea unei suprafețe de 75,22 ha proprietatea privată a comunei x.

Înalta Curte nu poate primi susținerile recurentului referitoare la obligativitatea punerii în executare a H.C.L. nr. 10/2011, întrucât dispozițiile legale sus-enunțate îi permiteau să se abțină de la semnarea unui contract care reprezenta un beneficiu pentru fiul său.

De asemenea, este neîntemeiat și argumentul conform căruia la încheierea contractului recurentul a urmărit doar interesul unității administrative pe care o reprezenta, în condițiile în care fiul său și el însuși au avut un interes patrimonial propriu, dovedit și prin procura specială autentificată sub nr. x/15.04.2011 dată lui A. pentru administrarea și reprezentarea Întreprinderii Individuale B..

În acest context, autoritatea pârâtă și instanța de fond au reținut în mod corect faptul că în exercitarea funcției de primar reclamantul avea obligația de a manifesta o atitudine neutră, imparțială și obiectivă față de interesele sale de orice natură, fiindu-i interzis să încheie un act juridic sau să participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției de autoritate, care produce anumite beneficii pentru el, rude sau alte persoane.

Pentru considerentele expuse, constatând că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare și interpretare a normelor legale, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 192 din 20 noiembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2018.

GGC - GV