ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 642 din 28 octombrie 2016 a Judecătoriei Sectorului 2 București, în temeiul art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul art. 272 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen. o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

S-a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin Sentința penală 475 din 29 mai 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1478 din 3 noiembrie 2015 a Curții de Apel București.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin Sentința penală 475 din 29 mai 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1478 din 3 noiembrie 2015 a Curții de Apel București în pedepsele componente rezultante, și anume: 13 pedepse de 706 zile închisoare fiecare, 2 pedepse de 2 ani închisoare fiecare, o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare, o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare, o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsă de 3 ani închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor și sporul de 2 ani și 6 luni.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 39 alin. alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 2 ani închisoare stabilite în cauză cu cele 13 pedepse de 706 zile închisoare fiecare, 2 pedepse de 2 ani închisoare fiecare, o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare, o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare, o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsă de 3 ani închisoare stabilite prin Sentința penală 475 din 29 mai 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1478 din 3 noiembrie 2015 a Curții de Apel București și la pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare a adăugat sporul obligatoriu de 6 ani, 7 luni și 3059 zile închisoare, în final, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 13 ani, o lună și 3059 zile închisoare.

S-a anulat M.E.P.Î. nr. 1022/2015 din 3 noiembrie 2015 emis de Judecătoria Sectorului 3 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen. durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 26 ianuarie 2012 la 27 ianuarie 2012, de la 28 februarie 2012 la 20 iunie 2014 și de la 21 iunie 2014 la 26 iulie 2014, reținerea, arestarea preventivă și arestul la domiciliu a inculpatului de la 19 februarie 2015 la 27 iunie 2015 și perioada executată de la 15 septembrie 2016 la zi.

În temeiul art. 399 din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 272 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen. o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și la pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare a adăugat sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, în final, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen. o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea de la 19 februarie 2015 la 20 februarie 2015.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a pus în vedere inculpatului, ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) și d) din C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 zile la una din următoarele instituții: Administrația Domeniului Public - Sector 2 sau C..

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 20 din C. proc. pen., s-a luat act că persoanele vătămate D. și SC E. SRL nu s-au constituit părți civile.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 1000 RON.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Prin Încheierea de ședință din 23 noiembrie 2018, Judecătoria Sectorului 2 București în temeiul art. 278 din C. proc. pen. a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta pronunțată la data de 28 octombrie 2016 în dosarul nr. x/2015 în sensul că la perioada dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului A. se adaugă și perioada executată de la 26 ianuarie 2012 la 27 ianuarie 2012, de la 28 februarie 2012 la 20 iunie 2014 și de la 21 iunie 2014 la 26 iulie 2014.

Prin Decizia penală nr. 1599/A din 27 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, în baza art. 395 din C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de inculpatul A..

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 6426 din 28 octombrie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 72 din C. pen. a dedus din prevenția inculpatului A. perioada executată de la 26 ianuarie 2012 la 27 ianuarie 2012, de la 28 februarie 2012 la 20 iunie 2014, de la 21 iunie 2014 la 26 iulie 2014, reținerea, arestarea preventivă și arestul la domiciliu de la 19 februarie 2015 la 27 iunie 2015 și perioada de la 15 septembrie 2016 la 27 noiembrie 2018.

Împotriva Deciziei penale nr. 1599/A din 27 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel București, secția I penală, au declarat recurs în casație inculpații A. și B., invocând cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen.

Prin Încheierea nr. 57/RC din 13 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2015, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis în principiu numai cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1599/A din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în limitele motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

În motivarea acestui caz de casare, apărătorul ales al recurentului inculpat a susținut că în mod eronat s-a făcut calculul pedepsei rezultante, solicitând admiterea recursului și calcularea corectă a pedepsei, în limitele legii.

În completarea motivării recursului în casație întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., prin cererea depusă în nume personal, inculpatul A., a arătat că, urmare a interpretării greșite a dispozițiilor art. 40 alin. (1) rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen. și a art. 43 alin. (2) din C. pen., precum și a art. 104 alin. (2) din C. pen., instanța de apel a stabilit o pedeapsă rezultantă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în cuantum de 13 ani, o lună și 3059 zile închisoare.

Analizând recursul în casație, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, reținând următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cauză, recursul în casație al recurentului A. este întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, invocându-se, în esență, că instanța de apel a stabilit o pedeapsă rezultantă în alte limite decât cele prevăzute de lege, în cuantum de 13 ani, o lună și 3059 zile închisoare.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Cazul de casare invocat vizează situațiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

În speță, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 642 din 28 octombrie 2016 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 1599/A din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015 (ce face obiectul recursului în casație), cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen., recurentul inculpat A. a fost condamnat pentru săvârșirea, în concurs, a două infracțiuni (prevăzute de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen. și art. 272 alin. (1) din C. pen.), la pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, respectiv 2 ani închisoare.

Potrivit art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., limitele pedepsei cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj sunt de la 2 la 7 ani.

Conform art. 272 alin. (1) din C. pen., limitele pedepsei cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor sunt de la 1 la 5 ani.

În temeiul art. 43 alin. (5) din C. pen., dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.

Prin urmare, pedepsele pentru cele două infracțiuni menționate au fost stabilite în limitele legale prevăzute de lege, cu aplicarea art. 43 alin. (5) din C. pen., a cărei incidență a fost reținută de instanțele de fond și apel, avându-se în vedere că inculpatul A. a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie.

În aceleași timp, prin sentința de condamnare pentru infracțiunile de șantaj și influențarea declarațiilor, s-a constatat că faptele deduse judecății (comise la data de 14 noiembrie 2014, respectiv în a doua jumătate a lunii ianuarie 2015) sunt concurente cu cele pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 475 din 29 mai 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București (definitivă prin Decizia penală nr. 1478 din 3 noiembrie 2015 a Curții de Apel București); s-a reținut, astfel, existența unei pluralități de infracțiuni, sub forma concursului între infracțiunile de șantaj și influențarea declarațiilor și cele pentru care a fost condamnat definitiv la data de 3 noiembrie 2015.

Conform art. 10 din Legea nr. 187/2012, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

Prin urmare, se constată că, în temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., pedeapsa rezultantă în cuantum de 13 ani, o lună și 3059 zile închisoare, cu privire la care recurentul inculpat A. susține că nu este în limitele prevăzute de lege, este rezultatul contopirii pedepselor de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare, stabilite pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză, cu cele 19 pedepse (fiind descontopită pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, iar pedepsele repuse în individualitatea lor) aplicate prin Sentința penală nr. 475 din 29 mai 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1478 din 3 noiembrie 2015 a Curții de Apel București (respectiv 13 pedepse de 706 zile închisoare fiecare, 2 pedepse de 2 ani închisoare fiecare, o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare, o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare, o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsă de 3 ani închisoare).

Astfel, se constată că, la pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare a fost adăugat sporul obligatoriu, de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 6 ani, 7 luni și 3059 zile închisoare, rezultând o pedeapsă de executat de 13 ani, o lună și 3059 zile închisoare; așadar, pedeapsa rezultată în urma operațiunii de contopire respectă limitele legale.

Pe de altă parte, reținând că nemulțumirea recurentului inculpat și criticile formulate sunt, de fapt, în legătură cu un rest de pedeapsă de 706 zile închisoare, rămas neexecutat dintr-o condamnare anterioară, rest de pedeapsă care, în opinia acestuia, s-a aplicat în mod greșit de 13 ori, în locul unei singure aplicări, Înalta Curte precizează că legalitatea pedepselor aplicate inculpatului A., printr-o altă hotărâre definitivă de condamnare, nu poate face obiectul analizei în prezentul recurs în casație.

Însă, pentru a evidenția originea criticilor recurentului inculpat, Înalta Curte amintește numai că, prin Sentința penală nr. 475 din 29 mai 2015 a Judecătoriei Sectorului 3 București (definitivă prin Decizia penală nr. 1478 din 3 noiembrie 2015 a Curții de Apel București), inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea, în concurs, a 19 infracțiuni, fiecare în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art. 61 din C. pen. din 1969, instanța a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința nr. 212 din 21 februarie 2005 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1672 din 15 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 706 zile cu fiecare din cele 19 pedepse aplicate, dând spre executare pedepsele cele mai grele.

În temeiul art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului pentru cele 19 fapte reținute în sarcina sa, rezultând o pedeapsă finală de 9 ani închisoare.

Concluzionând, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile recurentului inculpat A., în condițiile în care, atât pedepsele stabilite prin Decizia penală ce face obiectul recursului în casație pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, cât și pedeapsa de 13 ani, o lună și 3059 zile închisoare, rezultată în urma contopirii conform dispozițiilor legale a căror incidență a fost reținută în cauză, este în limitele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1599/A din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 160 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1599/A din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 160 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 iulie 2020.

GGC - CP