ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 47/2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 25 septembrie 2019, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa părților.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la termenul de judecată din 25 septembrie 2019 nici una dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri, contestatoarea A. a declarat recurs, arătând că încheierea este nelegală și netemeinică, întrucât a precizat faptul că este încadrată în gradul I de invaliditate și nu se poate prezenta în instanță.

Prin decizia nr. 216/2020 din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 25 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații B., C. S.R.L. și BEJ D..

Împotriva deciziei nr. 216/2020 din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr de dosar.

Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prezentei cereri de recurs nu i-a fost atașată taxa judiciară de timbru, potrivit art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., astfel că, s-a solicitat recurentei, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON stabilită în sarcina sa, conform art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru .

La termenul din 20 ianuarie 2021, completul de judecată a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Cererea de recurs formulată de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1126 R din 18 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, va fi anulată ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 RON, stabilită în sarcina sa.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării.

Este de subliniat că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturile Omului a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că dreptul la justiție nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 216/2020 din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 216/2020 din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2021.