ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1556/2021

Obiectul cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 16 octombrie 2019 pe rolul Judecătoriei Segarcea, sub nr. x/2019, contestatoarea A. a formulat contestație la executare și suspendarea executării în dosarul de executare nr. 272/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B., în contradictoriu cu C. S.A.

Încheierea pronunțată de Tribunalul Dolj Prin încheierea din camera de consiliu din 23 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis excepția tardivității cererii de ajutor public judiciar, invocată din oficiu, și a respins cererea de ajutor public judiciar, ca tardivă.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova Prin decizia nr. 186 din 04 martie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 23 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 186 din 04 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs contestatoarea A.. Recurenta-contestatoare a solicitat admiterea recursului, cu consecința anulării deciziei atacate, arătând că hotărârea este nelegală și netemeinică. Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 16 aprilie 2021, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 5. Reținând incidența dispozițiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 16 octombrie 2019, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. Prin rezoluția din 22 aprilie 2021, completul filtru a stabilit termen de judecată la 24 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părții, în vederea soluționării recursului declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 186 din 04 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.3. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Dispozițiile art. 483 din C. proc. civ. prevăd că: "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)." Potrivit dispozițiilor art. 634 din C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii (…)." Prevederile art. 460 din C. proc. civ. stipulează că: "(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac (...)." În speță, decizia nr. 186 din 04 martie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, obiect al recursului pendinte, a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 23 septembrie 2020 a Tribunalului Dolj, secția I civilă. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, rezultă că împotriva deciziei pronunțate în soluționarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, respectiv cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său. În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă. Cum hotărârea atacată a fost pronunțată în soluționarea unui recurs, decizia recurată nu este susceptibilă de reformare pe calea unui alt recurs, întrucât decizia pronunțată de curtea de apel cu privire la recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din 23 septembrie 2020 a Tribunalului Dolj este o hotărâre definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care nu este supusă recursului, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 186 din 04 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,