ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1625/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/14.04.2016, reclamanta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar - Posdru - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună: anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 3310/Ri din 25.02.2016, prin care s-au diminuat cheltuielile solicitate spre rambursare, cu suma de 3.968,00 RON reprezentând contravaloarea unui laptop, precum si anularea adresei nr. x/31.03.2016, înregistrata la AJOFM Arad sub nr. x/31.03.2016 si, implicit, a procesului-verbal de soluționare a contestației nr. x/RI/30.03.2016 care a stat la baza emiterii adresei ante-menționate; obligarea paratei la emiterea unei noi scrisori standard de informare a beneficiarului, in cadrul căreia sa se declare cheltuiala eligibila - suma de 3.968,00 RON - reprezentând contravaloarea unui laptop achiziționat in cadrul proiectului.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 174/2016 din 30 iunie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ARAD, în contradictoriu cu pârâtul ORGANISMUL INTERMEDIAR - POSDRU - MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 174/2016 din 30 iunie 2016 a formulat recurs reclamanta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că, din concluziile primei instanțe se observă faptul că nu a luat în considerare niciunul din argumentele invocate de autoritate în contestație.

Doamna A. a fost coordonator implementare în proiectul " B.", proiect care a avut ca scop realizarea unei baze de date informatice cu dosarele șomerilor. Prin urmare, toate documentele scanate de echipa de experți implicați în implementarea proiectului erau zilnic colectate și arhivate de către doamna A..

În continuare, recurenta susține că se opune categoric aprecierii instanței de fond care consideră că aceste două proiecte, deși diferite, aveau desfășurare simultană și, de asemenea, aprecierii conform căreia s-au utilizat " echipamente identice" care, desi nu sunt identice, au fost atribuite aceluiași beneciar.

Sub acest aspect, recurenta menționează că, în cadrul proiectului " B." în care a avut calitatea de beneficiar și în care doamna A. a fost desemnată încă din debutul proiectului în calitate de responsabil proiect, nu înseamnă ceea ce prima instanță a considerat, făcându-se o gravă confuzie între calitatea de beneficiar și de partener într-un proiect UE.

Dacă în cazul Proiectului " B." AJOFM Arad a avut calitatea de beneficiar, în cadrul Proiectului " C.", nu a avut decât calitatea de partener, ceea ce este cu totul altceva, coordonarea în acest din urmă proiectul revenind beneficiarului AJOFM TIMIȘ.

Instanța de fond a apreciat în mod eronat, fără să înțeleagă aceste calități într-un proiect European și, în consecință, a tranșat cauza încălcând o logică elementară care demonstrează prin înscrisuri aceste două calități.

Mai mult decât atât, arată recurenta că instanța de fond nu a înțeles, catalogând " fără relevanță" împrejurarea în care alocarea laptopului în cadrul Proiectului " B.", conform PVPP nr. 9553/11.09.2015, este anterioară alocării unui alt laptop, efectuată prin PVPP din data de 22.09.2015. Astfel, recurenta nu înțelege cum instanța de fond a putut să aprecieze " ca fără relevanță" faptul că Organismul Intermediar - POSDRU a găsit de cuviință să declare neeligiblă suma care corespunde primei atribuiri și să găsească legală cea de-a doua atribuire care era imputabilă beneficiarului celui de-al doilea propect, respectiv AJOFM Timiș.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, cu consecința casării sentinței recurate, rejudecarea litigiului în fond și admiterea contestației, astfel cum a fost formulată.

Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - prin Direcția Organism Intermediar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a actelor dosarului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, analizând actele și lucrările dosarului se constată că recurenta-reclamantă Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad (AJOFM Arad) a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare a Scrisorii Standard de Informare a beneficiarului nr. 3310/Ri din 25.02.2016, precum și a Adresei nr. x/31.03.2016, prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă și implicit a Procesului-verbal de soluționare a contestației nr. x/RI/30.03.2016 care a stat la baza emiterii adresei antemeționate, de respingere a contestației AJOFM ARAR și obligarea pârâtului Organismul Intermediar - POSDRU la emiterea unei noi Scrisori standard de informare a beneficiaruilui, în cadrul căreia să se declare cheluială eligibilă suma de 3.968,00 RON, reprezentând contravaloarea unui laptop achiziționat în cadrul proiectului x, " B.".

Prin Contractul de finanțare nr. x/26.02.2015 - x AJOFM Arad a primit, în calitate de beneficiar, finanțare nerambursabilă pentru implementarea proiectului " B." de la Organismul Intermediar, delegat de către AMPOSDRU conform Ordinului nr. 600/2008, cu completările și modificările ulterioare.

Pe parcursul perioadei de implementare a proiectului AJOFM ARAD a depus Cererea de rambursare nr. x/29.12.2015, prin care a fost solicitată la rambursare și cheltuiala aferentă unui laptop în valoare de 3.968.00 RON.

Organismul Intermediar a procedat la verificarea administrative a acestei cereri de rambursare, sens în care a emis Scrisoarea standard de Informare a beneficiarului nr. 3310/RI/25.02.2016.

Prin această Scrisoare beneficiarul AJOFM Arad a fost informat de către Organismul Intermediar de diminuarea cheltuielilor solicitate la rambursare cu suma de 3.968.00 RON, ce reprezintă contravaloarea unui laptop, deoarece responsabilului de proiect, A. i-a fost alocat spre folosință un laptop, conform PVPP nr. 9553/11.09.2015, de asemenea și în cadrul Proiectului x implementat de AJOFM Timiș A. - expert în cadrul acestui proiect, a primit încă un laptop, conform PVPP din 22.09.2015. În acest sens, nu se justifică faptul ca același expert să dețină din proiecte difeirte, în același timp, câte un laptop.

Soluționând cauza, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând ca nefiind justificată finanțarea unor echipamente identice în două proiecte diferite și derulate simultan, în condițiile în care acestea au fost atribuite unuia și aceluiași beneficiar, îndeplinesc aceleași funcții și sunt destinate a fi folosite de același utilizator - respectiv, d-na. A., cheltuiala respinsă la rambursare încălcând principiile ce caracterizează buna gestiune financiară a fondurilor.

Soluția instanței de fond este împărtășită și de instanța de control judiciar pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Principiul de bază al finanțării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de beneficiar. Beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în contractul de finanțare, cheltuielile fiind eligibile numai în condițiile în care se respectă termenii și condițiile stabilite.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din OMM nr. 1117/2010, modificat prin Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 4387/2015,:"Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ prevederile art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, precum și următoarele condiții cu caracter specific:…c). sunt rezonabile, justificate și respectă principiile bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce privește economia și eficiența.", iar potrivit art. 3 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, " În activitatea de selecție și aprobare a solicitărilor de sprijin financiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația utilizării de reguli și proceduri care să asigure respectarea următoarelor principii:

- a) o bună gestiune financiară bazată pe aplicarea principiilor economicității, eficacității și eficienței".

Astfel cum și instanța de fond a reținut, buna gestiune financiară înseamnă, în esență, utilizarea cu chibzuință a fondurilor puse la dispoziția solicitanților prin programele de sprijin, astfel încât să se evite cheltuielile exagerate sau nejustificate.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurenta reclamantă se constată că prima susținere vizează faptul că instanța de fond nu a luat în considerare niciunul din argumentele invocate în contestație.

Sub acest aspect, Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că instanța de primă jurisdicție a fost învestită de reclamantă cu examinarea legalității și temeiniciei Scrisorii Standard de Informare a beneficiarului nr. 3310/RI din 25.02.2016, în sensul de a stabili dacă măsura de diminuare a cheltuielilor solicitate spre rambursare, cu suma de 3.968,00 RON, s-a luat în conformitate cu principiile și cu normele de acordare și de utilizare a fondurilor europene, astfel cum sunt stabilite prin legislația națională și comunitară în vigoare.

Analizându-se conținutul hotărârii ce face obiectul controlului judiciar, din această perspectivă, se constată că examinarea acestui act administrativ s-a făcut prin raportare la susținerile părților, la înscrisurile existente la dosar și la normele legale incidente.

Este însă de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere, pentru a se considera că hotărârea este motivată.

Eronat susține recurenta -reclamantă că prima instanță nu a luat în considerare niciunul din argumentele invocate " de subscrisa în constestație", în condițiile în care, în considerentele hotărârii se menționează că " este fără relevanță împrejurarea că alocarea laptopului în cadrul Proiectului B., d-nei A., conform PVPP nr. 9553/11.09.2015, este anterioară alocării proiectului C., de vreme ce….", fiind evident că această " împrejurare", reprezintă una dintre criticile formulate de reclamantă în cadrul contestației.

În ceea ce privește susținerea recurentei referitoare la confuzia " gravă" făcută de instanța de fond, între calitățile de beneficiar și de partener într-un proiect UE, instanța de control judiciar o apreciază ca fiind neîntemeiată, având în vedere că, în conținutul hotărârii nu s-a identificat nici un element în raport de care să se ajungă la concluzia că instanța nu ar fi înțeles distincția dintre beneficiar și partener într-un proiect, reținerea acesteia, în sensul că echipamentele identice (în speță, a două laptopuri) "au fost atribuite unuia și aceluiași beneficiar", nefiind făcută prin raportare la calitatea de "partener într-un proiect", la definiția data de legiuitor noțiunii" de beneficiar, respectiv de partener într-un proiect", ci cu scopul de a reliefa că atribuirea respectivelor echipamente aceleiași instituții, în speță AJOFM Arad, respectiv alocarea către același utilizator, respectiv doamna A., încalcă principiile ce caracterizează buna gestiune financiară a fondurilor, noțiunea de " beneficiar" fiind folosită de instanța de fond, în sensul de a evidenția că e vorba de o singură instituție căreia îi sunt destinate echipamente identice.

Calitatea AJOFM Arad, de "beneficiar", în cadrul Proiectului " B.", respectiv de " partener", în cadrul Proiectului " C.", ori, împrejurarea că alocarea laptopului în cadrul proiectului "B.", conform PVPP nr. 9553/11.09.2015 este anterioară alocării efectuate în cadrul proiectului "C.", conform PVPP din data de 22.09.2015, nu sunt relevante sub aspectul nelegalității actului contestat, raportat la motivul diminuării cheltuielilor solicitate la rambursare, întemeiat pe dispozițiile art. 3 ale Ordinului nr. 1117/2010 modificat și completat cu Ordinul nr. 989/2014 și adus la cunoștință recurentei, prin Procesul-verbal de soluționare a contestației.

Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă nu a probat necesitatea utilizării laptopului pentru activități dedicate exclusiv acelui proiect și nici că respectivul laptop nu este destinat a fi folosit doar de către doamna A., susținerile acesteia din cadrul contestației nefiind suficiente pentru a răsturna cele constatate de autoritatea de control cu ocazia misiunilor de verificare la fața locului on-going, respectiv încălcarea principiilor ce caracterizează buna gestiune financiară a fondurillor, astfel cum este prevăzută la articolul 3 alin. (1) lit. c) al Ordinului nr. 1117/2010, modificat și completat.

De altfel, Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă AJOFM Arad nu a formulat observații/punct de vedere față de constatările făcute de OIPOSDRU MMFPSPV în Raportul misiunii de verificare la fața locului on-going înregistrat și transmis acesteia sub nr. x/31.12.2015, desi a avut la dispoziție un termen de 5 zile, pentru a-și exprima poziția, eventual a aduce clarificări și probe ce ar fi putut combate cele reținute de echipa de control.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a stabilit ca nefiind justificată finanțarea unor echipamente identice, în două proiecte diferite, derulate simultan și destinate a fi folosite de același utilizator, respectiv doamna A., încălcându-se principiul bunei gestiuni financiare a fondurilor, ce implică utilizarea cu chibzuință a fondurilor, astfel încât să se evite cheltuielile exagerate și nejustificate.

Ori, achiziționarea respectivului laptop și atribuirea acestuia spre folosință aceluiași utilizator, respectiv doamna A., ce mai deține un laptop dintr-un alt proiect derulat simultan cu acesta, reprezintă o cheltuială nejustificată, astfel că, în mod corect a fost respinsă la rambursare suma de reprezintă contravaloarea respectivului echipament.

Înalta Curte are în vedere prevederile punctului 3 .1.3 Reguli Generale de eligibilitate a cheltuielilor din Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2014, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul nr. 1.145/13.11.2014, ce stipulează că " Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:

- să fie efectiv plătită de către beneficiar de la data intrării în vigoare a contractului de finanțare sau de data menționată în contractul de finanțare;

- să fie prevăzută în bugetul proiectului;

- să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor și un raport optim cost-eficiență….."

De asemenea, instanța de recurs reține și prevederile articolului 3 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:

2) În activitatea de selecție și aprobare a solicitărilor de sprijin financiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația utilizării de reguli și procedure care să asigure respectarea unmătoarelor principii:

a) o bună gestiune financiară bazată pe aplicarea principiilor economicității, eficacității și eficienței"…

3) Principiile prevăzute la alin. (2) lit. a)-d) se aplică în mod corespunzător și în activitatea efectuată de beneficiar pentru executarea contractului de finanțare nerambursabilă".

Se constată astfel că recurenta - reclamantă, prin probele administrate nu a făcut dovada respectării normelor mai sus menționate, astfel că, măsura de diminuare a cheltuielor cu suma de 3.968,00 RON, a fost legală, nefiind justificată finanțarea în două proiecte diferite și desfășurate simultan a două laptopuri destinate a fi folosite de același utilizator, respectiv doamna A..

Față de aceste considerentele, reține instanța de control judiciar că recurenta - reclamantă nu a depus dovezi care să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat în cauză, criticile acesteia asupra soluției dată de prima instanță fiind neîntemeiate, judecătorul fondului pronunțând o hotărâre, cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material, fapt ce exclude incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad, ca nefondat, sentința pronunțată de prima instanță urmând a fi menținută, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad împotriva sentinței civile nr. 174/2016 din 30 iunie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2019.